705 matches
-
și datată aprilie 1989. Disidenta cere: Puneți capăt acestei politici represive și mai dăunătoare chiar decît dezastrul economic pe care l-a produs. Ana Blandiana, Dan Deșliu, Mircea Dinescu sînt poeți ai întregului popor, nu obiecte aflate în mîinile dumneavoastră. Puneți în libertate pe ziariștii și tipografii care n-au comis altă greșeală decît aceea că nu suportă să trăiască în minciună. Spre cinstea lor". Și continuă asociindu-se comuniștilor reformatori: "Încetați să persecutați pe marii demnitari comuniști care, cu dreptate, vă reproșează
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
vii și-i lovea cu bățu-n cap și strigă: "Jos, destrăbălaților, jos!" Iar frate-su, de drag ce-i era calul, îi ungea finul cu unt. (Intra Cornwall, Regan, Gloucester și suita) LEAR: Zi bună-amîndurora! CORNWALL: Mărire Ție! (Kent este pus în libertate) REGAN: Mă bucur să te văd, maria ta. LEAR: Regan, te cred. Și știu ce rațiune Am să te cred; de nu te-ai bucură, I would divorce me from thy mother's tomb, Sepulchring an adultress. [To Kent] O
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
realizează o regiune “geometric discretă” numită centru catalitic activ, responsabilă pentru actul catalitic. Rolul centrului activ este de a recunoaște structura chimică a substratului și de a-l lega cu formarea unui complex enzimăsubstrat, deosebit de reactiv, care se scindează spontan punând în libertate produșii de reacție și enzima într-o stare chimică nemodificată. Centrul catalitic activ poate recunoaște substratul datorită faptului că cele două entități substratul și enzima prezintă structuri stereochimice complementare care permit stabilirea de interacții fizice și chimice și formarea complexului
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Ion Bunia () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1455]
-
și teatrul, dacă se vrea un teatru al adevăratelor efigii, și nu doar al simulării: „Orice efigie adevărată își are umbra ei, care o dublează, iar arta decade începând din momentul când sculptorul modelator se teme că, sculptând, descătușează și pune în libertate un soi de umbră a cărei existență îl va obseda, îi va tulbura tihna”. „Arta” înțeleasă, desigur, în sensul occidental al termenului, ca pură fabricație estetică a unor efigii vide lăuntric, nelocuite de dublul lor. Abia odată cu dispariția acestei „arte
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vieți, a renașterii, a unei reclădiri din temelii pe care teatrul ar trebui să și-o asume. Imaginea teatrului visat de el nu e, așadar, departe de aceea a cămăruței subterane a templului din Emesa, cămăruța ferecată înăuntrul căreia sunt puse în libertate ciudate și imprevizibile forțe. Ceva asemănător se întâmplă și cu statuile din Mexic: în scobiturile pietrei din care au fost dăltuite dormitează zei gata oricând să se trezească. Mâna sculptorului a știut că în efigiile create de el freamătă forțe
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]