8,238 matches
-
a trecerii clipei dintre ani În favoarea risipei, complicației artificiale prin care căutăm a umple forma - revelionul - lipsită de conținut - regenerarea și acordarea la natură. Dar să uităm stressul - că rău cu răul, dar mai rău fără el -, iar mâine să Închinăm Împreună o cană cu vin pentru un an mai bun. La anu’ și la mulți ani! “Radiosfera”, 31 decembrie 1996, ora 9,48
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la educație, Durkheim nu a oferit soluțiile cele mai indicate pentru rezolvarea problemelor pe care le-a ridicat, el are meritul de a fi stimulat întoarcerea pedagogilor cu fața spre societate, într-un moment în care mulți dintre ei se închinau "majestății sale copilul". Unei școli "axate pe copil" i se opunea deci la începutul secolului XX o școală "axată pe societate". Un alt reprezentant de seamă al pedagogiei sociale a fosit germanul GEORG KERSCHENSTEINER (1854-1932). Fiind mulți ani consilier școlar
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a fost și un entuziast animator cultural, vrînd să ofere, și pe această cale, un model de activitate "extrașcolară" discipolilor săi viitori învățători; concomitent desfășura o sistematică acțiune de perfecționare a foștilor elevi. Să se vadă: Gr. Tăbăcaru, o viață închinată școlii și culturii românești, Bacău, 1973; TIBERIU CĂLIMAN, Grigore Tăbăcaru concepția pedagogică și Grigore Tăbăcaru în memoria contemporanilor săi, Editura "Plumb", Bacău, 1993. 50. În perioada în care a funcționat la Universitatea din Cluj (1919-1944) a publicat mai puțin decît
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nici tu nu ai. Eu am avut așa un unchi în CC, dar a fost pensionat medical. Îl apucau tot mai des niște crize la care oriunde era, pe stradă sau aiurea, se așeza în genunchi și începea să se închine și să bată mătănii... Au trebuit să-l pensioneze, că era un membru de partid merituos și cu trecut revoluționar cunoscut. Dar Doamne, ce stafii îi bântuiau sufletul, ce fapte groaznice, grele și nedrepte îi sufocau conștiința? Mă cutremur și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
toți, din cer când au fugit, Subt nume de pisici în lume au trăit. Preoții egipteni în templuri îi slăvesc, Și niște tigri mici cu noi se potrivesc!“ „Dacă stramoșii tăi cu tine semănau, Negreșit erau proști câți lor se închinau, Răspunse tigrul meu; iar dacă au avut Vreun merit cunoscut, Ceva dumnezeiesc, Atunci eu te căiesc, Și pentru starea ta, de milă sunt pătruns, Căci d-or fi câte spui, zău, prea rău ai ajuns.“ Am văzut pe alocuri Monumentul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
tău ca fiind cea mai minunată țară, deși există în lume sute de țări frumoase, bogate, mai civilizate, mai îndestulate, mai ordonate. Purtăm însă cu toții, ascuns în suflet icoana sfântă a țarii în care ne-am născut, la care ne închinăm în taină și pe care o iubim așa cum este ea, împreună cu toate datinile și obiceiurile, cu credința și istoria ei milenară. Așa să ne ajute Dumnezeu. Badea Gheorghe Calitatea În general, calitatea este sinteza însușirilor sau a laturilor esențiale ale
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Gülhane din 1839, care dădea asigurări privind egalitatea religioasă, a fost folosit ca argument împotriva autorității Patriarhiei dominate de greci asupra ținuturilor bulgărești. Acest prim pas spre autonomia religioasă a eșuat, întrucît în acel moment Rusia sprijinea Patriarhia. Problema mînăstirilor închinate din Principate și cea a separării bisericii Greciei independente provocaseră deja o mare îngrijorare în rîndul guvernului rus. Cauza bulgarilor a înregistrat totuși un progres: în 1849, sultanul a aprobat ca "milletul bulgar" să aibă propria lui biserică la Constantinopol
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
freca tot timpul de banchetă cu scopul precis de a-și propti bucile cât mai eficient acolo. Și în momentul în care trenul a plecat, a luat-o din loc, femeia aia corpolentă și gălăgioasă a tăcut brusc, s-a închinat și-a zis doar atât: „Plecăm și noi, Doamne!“. O frază la care nu te așteptai, o frază superbă, mai ales pe tonul acela de scuză pe care o rostise ea. Ca și cum își cerea iertare, pleca, se întâmpla să plece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
s-o fac, ceea ce-am simțit atunci. Ceva a fost, poate o pasăre de noapte și bocetul acesteia; un lucru este însă cert, când mama s-a sculat, apoi și tata, „vuietul acela sinistru” s-a oprit brusc. Mă închin și-o spun acum ca și atunci, așa cum am fost educată, conform perceptelor noastre creștine, „ducă-se cu noaptea, nimic nu știm, nimic să fie! Bunul Dumnezeu să ne apere și să ne călăuzească pașii spre binele din noi și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Ce religie e mai bună după dumneata? — Religia osmană. Osmanul e mult mai logic decât creștinul. Uită-te la Christos (arătând la Isus pe cruce). Stă acolo ca o barză. Ne Închi năm la două bețe, la icoane, Osman se Închină la lună. Cred că e mult mai logic așa. Admiți că prietenul a fost capul, iar dumneata mâna care a ucis? — Admit că dacă eu aș fi pământul, iar În acest pământ s-ar arunca sămânță, ar rodi stricnină! ...PRIN
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de mai târziu, de scriitor al neamului, al tradiției literare, națională și patriotică - atâtea anticamere ale stilului de viață și de creație oficial și academic! Este, se spune, vârsta Înțeleaptă a poeților, căreia Adrian Maniu trebuia și el să-și Închine toate făgăduielile tinereții sale culpabile de noutate și Îndrăzneală cu o bănuială de aventură sublimă. Pentru această cumințenie de pe urmă, Adrian Maniu avea să sfârșească nu ca Marsyas, pentru cutezanțele lui cu pielea atârnată burduf sub ochii Muzelor Înfricoșate, ci
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Încu metau a se Înfățișa posterității, atât de ignorantă și de ingrată, că adesea ne Întrebăm și azi cine au fost și pentru care fapte mărețe, În afară de discursuri, li s-au ridicat monumente prin piețele publice sau li s-au Închinat bulevarde centrale, În timp ce adevărații creatori, poeții și oamenii noștri de știință, răsfoiți mereu de noi, sunt urgisiți prin Cișmigiu sau cu ulicioare dos nice purtând numele lor pe la periferie. Despre această culegere de discursuri a lui Nicolae Filipescu Noua Revistă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
găseai toată ziua, băieți călcând și ei Înspre șaizeci de ani, Îi spun tatălui lor: „Sărut mâna, tată!“... Nu cum erau băieții și fetele prietenului meu Emanoil Bucuța de la Ideea Europeană, poet, romancier, eseist și om de cultură, care le Închina versurile lui suave când erau Încă mititei, ca [ei] să-l bârfească când ajungeau ingineri și medici, iar tatăl lor bolnav și doborât de necazuri, și nici să [nu] asiste măcar la comemo rările pioase din fiecare an; sau ca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
născu și trăi Orfeu, fiu al lui Apolo și al preaînvățatei muze Clio, soțul neconsolat al Euridicei și cântărețul qui jadis aux rochers et aux bois faisait ouïr sa harpe Thracienne, cum Îl evocă, printre o sută și opt versuri Închinate cardinalului d’Avanson, Joachim du Bellay, gentilom și curtezan, prieten al lui Ronsard, fruntaș al Pleiadei... și tot aici, În marginea Giurgiului, am văzut, la via cu bu tucii de viță groși ca o butie a prietenului staroste de pescari
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Jair din Evanghelie, pe Mă riuca cea bună și frumoasă, ajunsă numai pielea și oasele și mirosind a hoit, ca florile murind În glastre, din ceea ce fusese o mândrețe de făptură a lui Dumnezeu, În fața căreia, goală, s-ar fi Închinat, vă asigur, toți Înțelepții lumii, cât și bătrânii cei din Biblie. și am dat sănătate, voie bună și trup mândru feciorelnic, cum și destulă im pertinență față de lume și chiar față de mine Însumi, Lilicăi, cea mai de pe urmă, care mânca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
car tea, nu voia... Fie că e vorbă de o fericită conjuncție astrală sau chiar de Însăși grația cerească - cine știe? - coborâtă brusc peste noi, dra gostea Îndeamnă mai curând spre umilință și mortificare decât spre vanitate și fanfaronadă. [...] AM ÎNCHINAT PREA MULT DIN CAPACITĂȚILE șI TIMPUL meu de lucru femeilor și experiențelor amoroase, iar dacă o treime din viață mi-am petrecut-o dormind și o altă treime, aproximativ, visând la umbra lascivă a dragostelor - mă Întreb acum, În cea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de nouă recenzii favorabile, îndrăznesc să afirm că scriitorul arădean a înțeles cel mai bine demersul meu, a reușit să pătrundă în intimitatea subiectului cărții și a gândirii autorului ei. Am fost pe aceeași lungime de undă, cum se spune... Închinasem cartea "memoriei bunicului meu, avocat Gheorghe Vrânceanu, veteran de război și fost deținut politic". Și Cornel Marandiuc înțelesese: "Dedicația explică și impune". "Cartea este atent scrisă (notează el în Avioanele albe au murit demult, măgulitoarea recenzie). Cântărit. Filtrat. Cu sobrietatea
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Huțan, prima stewardesă din aviația civilă românească, în "Almanah Flacăra 2009", pp. 89-90. Notă 1 Viorica Huțan a decedat în anul 2009. 11. Eroii uitați 26 noiembrie 2009. Am revăzut de curând, după mulți ani, acel episod din "Memorialul durerii" închinat lui Tudor Greceanu, unul dintre cei mai buni piloți de vânătoare români și singurul supraviețuitor al singurei evadări de la Aiud. La ora când scriu textul acesta, suntem în preajma alegerilor și mass-media vuiește de aceleași refrene ale pustiului, ale neputinței sforăitoare
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
cât mai multe anotimpuri 1999 (Aurora Barcaru - Anotimpul albastru, Editura Sagittarius, 1998); Distinsului jurnalist, dl. Cornel Galben, cu aleasă considerație și prețuire. 17.08.2001, Vălenii de Munte. (Viorel Cruceanu - Quo vadis, Africa?, Editura Deșteptarea, 1999); Cu dragoste și stimă Închin această carte omului, editorului, scriitorului Cornel Galben, 17 iulie 1999 (Florian Saioc - Dragoste la vârsta Întâi, Editura Mondial Press, f.a.); Pt. Cornel Galben, Cu sinceră admirație și deosebită prețuire din partea autorului! 18.07’99 (Ion Moraru - Epigrame, Editura Evrika, 1993
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
care să nu mă agațe cu ceva. Nu mai departe, În seara aceasta, am râs pe Înfundate de Părintele Ioan, care m-a făcut spectator la o scenă de un comic aparte. Foarte serios În tot ceea ce face, În timp ce se Închina În Altar, la Începutul Vecerniei, s-a lăsat și el prins de ispita diavolului și, după ce făsecuse trei metanii În dreptul Icoanei Mântuitorului, s-a Îndreptat către cea a Maicii Domnului, dar când să se ridice după prima metanie, a dat
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
aprinsă și gândindu-se Ce nenorocire a dat peste oamenii ăștia, tocmai acum de sărbători, are și ea o fetiță, bine că fetița ei e sănătoasă, îl văd pe șoferul salvării cum oprește mașina, își scoate căciula de pe cap, se închină și rostește Dumnezeu să-l ierte, apoi pornește motorul și face cale întoarsă spre orășelul nostru Serenite, bine măcar că nu mai e nevoie să conduc până în capitala regiunii pe vremea asta păcătoasă, se consolează el în sinea lui. Mă înalț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o colonie de rulote lângă Paris, m-am împrietenit cu țigani de-ai noștri care-și făcuseră tabăra acolo: am stat cu ei. Nu departe, era un magazin mare, Carefur, bă mâncați-aș ochii, cât era de mare, m-am închinat, nu să ezistă așa ceva, să n-am parte dacă vă mint, mergeai prin el o zi-ntreagă și nu se mai termina. Îmi plăcea ceva de groază, pe-acolo îmi petreceam timpu, cu pretenarii mei din tabăra de rulote, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se materializează postum și în actuala ediție a Festivalului. Cei peste 3000 de sacerdoți ai muzicii, cum îmi place să-i numesc, de pe toate meridianele, oficiază cu vrednicie pentru miile de spectatori de toate vârstele și categoriile sociale, care se închină cucernic în fața podiumului sălilor de concerte, transformate în altare ale muzicii. Distinșii artiști cu har ai momentului, veniți din întreaga lume, își încarcă la rândul lor bateriile în răsunetul aplauzelor din sălile ospitaliere ale Festivalului, care devin uneori neîncăpătoare, în pofida
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
se dau nici ziare. Trăiesc în condiții grele. Cei de la Chișinău nu fac nimica pentru ei, pentru eliberarea lor. Frații noștri din România și din lumea toată mereu se adresează la organismele internaționale pentru eliberarea soților noștri. De aceea mă închin în fața dv. și vă mulțumesc pentru invitația să particip la acest simpozion. Vreau să vă spun că și Ilie este alături de dumneavoastră, cu sufletul și cu gândul, deoarece știe că sunt invitată aici. El se bucură de fiecare dată când
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
și apoi mai sunt și la noi, toți acum sunt prin ambasade, prin America, Franța, doar ei au fost cei mai mari comuniști, acuma îs mari, sunt ambasadori, iar tu, Ilie, stai acolo, stai în pușcărie! Eu așa, când mă închin și mă rog spun, Doamne, Doamne, înmoaie-le inima, dă-le Doamne, cuget bun și răul să se ducă pe pustiu!” Trecuseră câteva ore bune de sfat cu măicuța Natalia, acolo, în încăperea aceea micuță cu tavanul oblic, în care
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]