7,678 matches
-
tipărit la București, la 1743. Pe prima carte se afla însemnarea: "“Această sfântă carte o am cumpărat eu, Tudorache Ciurea, biv-vel clucer, pentru ca să fie la sfânta biserică din Tâmpești, 1801, mai 13”", iar pe cea de-a doua carte era însemnarea: "“Acest penticostar este al meu și este cumpărat de tatăl meu, la anul 1801, și este dăruit la biserica noastră”". Aceste două cărți au fost pierdute în timpul celui de-al doilea război mondial. La începutul secolului al XIX-lea, căminarul
Biserica Sfinții Voievozi - Grădini din Fălticeni () [Corola-website/Science/311916_a_313245]
-
Țării Moldovei de la zidirea lumii până la 1601 și de la 1709 la 1711"". Vechea biserică de lemn de la Putna s-a distins în istoria românilor prin aura acestei legende, care i-a însoțit și protejat existența de-a lungul veacurilor. După însemnarea cronicarului a urmat și protecția cancelariei domnești. Voievodul Mihai Racoviță (1703-1705, 1707-1709 și 1716-1726) însemna într-un hrisov din 17 martie 1723 următoarele: Așadar, în conștiința moldovenilor de altă dată, nimbul de întâietate al Mănăstirii Putna între numeroasele ctitorii domnești
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
vizitat" și că toate aceste "zugrăveli" vor putea fi văzute în paginile "Bibliotecii românești". Cu ocazia călătoriei sale prin Principate, Lecca a întocmit un album de călătorie în care și-a scris impresiile. Tot în acest album există și niște însemnări făcute de către Heliade-Rădulescu cu ocazia trecerii lui Lecca prin București. În plus de desenele făcute de Lecca în această călătorie, el a mai executat și portrete, cum este cel al lui Ion Cărpenișeanu, fiul slugerului Diamandi. Acest portret realizat în
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
XIX-lea. Pictura originală, executată după încheierea lucrărilor de construcție a bisericii, nu se mai păstrează astăzi decât în pridvor și pronaos. Aceasta deoarece restaurarea efectuată de episcopii Ioanichie și Leon Gheucă, probabil între anii 1767-1778 după cum rezultă din unele însemnări descoperite mai recent, a inclus și o nouă frescă executată în naos, altar și turla bisericii. În sfârșit, nefericitele modificări din 1805 s-au soldat cu noi picturi în zonele pereților interiori care au fost demolați (pereții despărțitori dintre pridvor
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
ortodox și care le achiziționau tot din Țara Românească: cărți ,candele, cădelnițe, Sfântul Mir,etc., din care o parte s-au păstrat în zonă sau în colecțiile Muzeului Unirii și ale Episcopiei noastre din Alba Iulia. Semnificativ ni-se pare însemnarea de pe un ,Triod al săptămânii mari” tipărit la București în 1726 (azi în biblioteca Muzeului Unirii Alba Iulia) dăruit de preotul Ioan Cărăban Mănăstirii Bulzului. Bătrânii satului spuneau că cei trei călugări rămașii în zonă după desființarea mănăstirii, s-au
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
din localitatea omonima în județul Cluj a fost transferată și restaurată în Muzeul în Aer Liber din Dumbrava Sibiului unde a fost resfințită în anul 2006. Construcția din bârne închetorate este datata de o însemnare de carte din 1672. În interior se păstrează o frumoasă pictură parietala datata în 1742. Biserică se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: SB-II-a-A-12012, ce cuprinde Muzeul Tehnicii Populare din Sibiu în ansamblul lui. Biserică, achiziționată
Biserica de lemn din Dretea () [Corola-website/Science/312318_a_313647]
-
de zid, mai cuprinzătoare. Era printre primele biserici de piatră ridicate în satele de prin împrejurimi. Tradiția vânzării bisericii de lemn din Gostila și mutarea acesteia în Țop nu este susținută de inscripții aflate în biserică dar este întărită de însemnările diferiților preoți păstrate în istoricele parohiei din Gostila, începând cu perioada interbelică și până după cel de-al doilea război mondial. Din păcate aceste date surprinse în istoricele amintite sunt lipsite de detalii suplimentare precum data, motivul sau contextul exact
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
cu data de 11 mai 1861. Lucrările încep imediat, bufenii din Ciclova Montană și frătuții din alte sate, mineri și agricultori - „oameni, mineri, copii, fete” și chiar „copii mici care au adus o piatră măruntă”, cum se arată în minuțioasa Însemnare a ieromonahului Alexie, muncind fără preget, ca albinele. Freamătul muncii din toată inima făcut umple codrul de dimineață până seara târziu, când se întorc toți acasă, în satele din vale, pe potecile pădurii. Astfel, zidurile mănăstirii cresc pe zi ce
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
Moldova și a lui Barbu Știrbei (1850) în Muntenia, conțineau dispoziții cu privire la infracțiunile contra patrimoniului. În pravilele domnitorilor Vasile Lupu și Matei Basarab, printre alte pedepse erau prevăzute și: "munca în mină" (pentru furtul pentru prima oară a unui animal), "însemnarea la nas" (pentru furtul pentru a doua oară, furtul din biserici), "scoaterea ochilor" (pentru cel care fura a treia oară), "tăierea capului" (pentru perceptorii de taxe ilegale), "spânzurarea" (tâlharii), Exista și precedentul domnitorului Vlad Țepeș despre care se spune că
Furt () [Corola-website/Science/312404_a_313733]
-
sau în locuri de pășunat. Erau un fel de sihăstrii sătești, care purtau numele localităților din apropiere. Nu se cunoaște cu exactitate când a fost ctitorită mănăstirea de la Dejani, documentele referitoare la aceasta fiind foarte puține. Mănăstirea apare în câteva însemnări pe cărți de cult de la începutul secolului al XVIII-lea. În acestea apar numele a doi monahi: preotul Ioan din Iași - viitorul monah Isaia și preotul Dănilă din Dejani - viitorul monah Daniil. Istoria mai consemnează faptul că episcopul Inochentie al
Mănăstirea Dejani () [Corola-website/Science/312436_a_313765]
-
Prea Sfințitului Antonie, Mitropolitul de atunci al Ardealului, episcopul vicar al acelei vremi - Prea Sfințitul Serafim Făgărășeanul - era în căutarea unor monahi vrednici în a relua viața mănăstirească a Dejanului cu tot ceea ce ținea de reconstrucția mănăstirii. Primii pași spre însemnarea acestui loc cu o troiță i-a făcut, cu puțin timp înainte să moară, părintele Aurel Popa din Făgăraș, parohul bisericii „Adormirea Maicii Domnului“ din cimitirul vechi. Un efort susținut și asiduu pentru revigorarea și reconstrucția mănăstirii a fost depus
Mănăstirea Dejani () [Corola-website/Science/312436_a_313765]
-
a 32-a (31?) întâmplare...“, adică la 64 de ani de domnie ai lui Pepi al II-lea. Într-adevăr, dacă ținem cont de observațiile lui H. Goedicke, este nefiresc ca în râstimp de 30 ani să nu apară nici o însemnare privind domnia faraonului. Textul la care ne-am referit pr-vine din sanctuarul central al templului funerar al lui Pepi al II-lea. Dacă acceptăm data propusă de Goedicke atunci întreaga cronologie a sfârșitului dinastiei a VI-a pare a fi
Pepi al II-lea Neferkare () [Corola-website/Science/312423_a_313752]
-
fost restaurată ca monument, cu o reală valoare istorică. Parohia are matricolă începând cu anul 1790. Biserica avea 2 clopote, dintre care unul a fost rechiziționat în timpul războiului mondial pentru trebuințele armatei. Despre clopotul acesta se spune că a purtat însemnarea anului 1550. În locul acestuia a cumpărat alt clopot credinciosul Petre Gocan, iar mai târziu s-a cumpărat al treilea clopot. Preoți după popa Gabor din anul 1733 au urmat popa Philimon (1763) și 2 preoți neuniți, apoi popa Vasile (1780-1790
Biserica de lemn din Berindu Deal () [Corola-website/Science/312950_a_314279]
-
s-apărați;/ Hai, frați, hai frați, la năvală dați/ La năvală dați, crucea s-apărați;/ Hai, frați, hai frați, la năvală dați/ La năvală dați, steagul s-apărați” afirmația nu poate fi argumentată științific. 3. În documentele sibiene se găsește însemnarea că la 1495 s-a dat suma de un florin unui preot român care a compus o scrisoare în limba română. Din păcate, documentul s-a pierdut. 4. P. P. Panaitescu crede că jurămîntul făcut de Ștefan cel Mare la
Literatura română veche () [Corola-website/Science/309486_a_310815]
-
Orăștie. Tipărită în 1582, cuprinde primele două cărți ale Vechiului Testament (Facerea și Exodul). Este unul dintre primele monumente ale limbii române literare. Aici apare pentru prima dată numele român în locul muntenescului rumân. 5. Alte scrieri considerate monumente ale limbii: Însemnarea autografă à lui Mihai Viteazul pe spatele unui document din 1600, uimitoare prin laconism: „Și hotaru Ardealului. Pohta ce-am pohtit: Moldova, Țara Rumânească”: Scrisoarea soldatului Cocrișel care, prins de dușmani, se roagă să fie răscumpărat.
Literatura română veche () [Corola-website/Science/309486_a_310815]
-
cu caracter artistic. Mai mult, Joannes Marcus Marci notează că ar fi renunțat de bună voie la document, după ce își dedicase zadarnic întreaga viață descifrării scrierii misterioase. Scrisoarea lui Joannes Marci, pare a fi în afara oricărei bănuieli de fraudă, atâta vreme cât însemnările de la curtea regelui Rudolf al II-lea amintesc de achiziționarea unui document, cu presupuse însemnări de alchimie, de la un misterios vânzător ambulant, ce reușise să câștige încrederea monarhului. Însuși Rudolf al II-lea, anunțase în mai multe rânduri, descoperirea unei
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
voie la document, după ce își dedicase zadarnic întreaga viață descifrării scrierii misterioase. Scrisoarea lui Joannes Marci, pare a fi în afara oricărei bănuieli de fraudă, atâta vreme cât însemnările de la curtea regelui Rudolf al II-lea amintesc de achiziționarea unui document, cu presupuse însemnări de alchimie, de la un misterios vânzător ambulant, ce reușise să câștige încrederea monarhului. Însuși Rudolf al II-lea, anunțase în mai multe rânduri, descoperirea unei metode de a umple vistieria cu aur și angajase un numeros grup de învățați, al
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
scris, un jurnal în care nota lucruri la persoana întâi, ca și cum Clara ar fi fost autoarea. Și mai târziu a influențat indirect ceea ce scria ea în jurnal prin faptul că cerea să citească ceea ce era scris. Acest fapt explică anumite însemnări ale fetei de nouă ani, cum ar fi următorul pasaj: Tendința sa de a controla totul la Clara s-a transformat mai târziu în trăsături tiranice ajungând până acolo încât a vrut s-o țină la distanță de Robert Schumann
Clara Schumann () [Corola-website/Science/309687_a_311016]
-
înalt, ascuțit, imprimă edificiului o ținută monumentală. Din patrimoniul bisericii au făcut parte o serie de tipărituri valoroase, multe provenite de la sud de Carpați: Cazanii, București, 1732; două exemplare din Antologhionul de Râmnic, 1766, dintre care unul fusese cumpărat, conform însemnării „cu 20 florinți vonași, în care bani au dat dumnealui Bucur Dumitreasa, Ioana, 12 florinți, și din banii satului au fost 8 florinți vonași, pe seama bisericii neunite a satului Chețani, 17 aprilie 1803"; Psaltire, Râmnic, 1751; Octoihul de Târgoviște, 1713
Biserica de lemn din Chețani () [Corola-website/Science/310136_a_311465]
-
În 1638 satul avea biserică și preot. Biserica actuală de lemn, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, a fost edificată între 1910-1912. Pe un Minei din 1838, cumpărat în 1889 de Balint Ioan a Vasilichii Bodogului, este o amplă însemnare privind construirea lăcașului: „Această sfântă Biserică s-au edificat de meșter Tămaș David din Curtuiuș, de Ioan Pop din Antăș și de Pușcaș Nicolae tot din Antăș. Acești trei meșteri au făcut biserica din două biserici din care una au
Biserica de lemn din Antăș () [Corola-website/Science/310127_a_311456]
-
Cum s-au înfintat comunele șvăbești", anul înființării comunei Segenthau (Sagu) ar fi fost 1731. Dar pentru această nu există nici până azi o dovadă clară. Nici în registrele de istorie din Aradul-Nou (începând din 1725) nu se găsește o însemnare despre comună Segenthau (Sagu). Cu atat mai mult se găsesc în arhivele din Viena certificate, care dovedesc clar că Segenthau (Sagu) s-a înființat în perioada Theresiana. Carl Samuel Neumann, Edler von Bucholt, a adus în anii 1770/71 primi
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
Acest sat este menționat pentru prima dată la 7 iulie 1430, când Alexandru cel Bun a întărit împărțirea satelor stăpânite de Ioan Jumătate între fiii acestuia (Jurju, Șteful și Mândrea) : „"Cu mila lui Dumnedzău noi, Alexandru Voevod, domnul Țării Moldovei însemnări facem facem cu această a noastră carte, toți citi pe dânsa ar căuta s-au citindu-sa ar audzi. Iată adevărat acești ai noștri credincioși boiari, giupânul Jurju Jumătate, cu frații săi, cu giupânul Șteful și cu giupânul Mândrul, au
Comuna Albești, Botoșani () [Corola-website/Science/310245_a_311574]
-
la locuitori, a făcut înrolări de greci și de bulgari și, plecând spre București, a lăsat la Ploiești, până către sfârșitul lunii mai, o unitate condusă de Ducaș. Oștirea lui Tudor Vladimirescu nu a ajuns până la Ploiești, dar din câteva însemnări pe marginea unor cărți bisericești, reiese că prahovenii erau de acord cu programul revoluției. Vechile tradiții de luptă, noile idei democratice, conștiința națională tot mai puternică pregătiseră pe ploieșteni pentru revoluție. Chiar în ziua de 11 iunie 1848, în Ploiești
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
sunt astăzi mărturii documentare unice privitoare la bisericile de lemn dispărute din Fildu de Jos, Fildu de Mijloc și Mesteacănu. Intelectualul sălăjan Leontin Ghergariu este cel care pornește cercetarea în perioada interbelică, în arhiva sa personală adunând fotografii, schițe și însemnări din numeroase biserici de lemn ce aveau să dispară sub ochii săi în deceniile de dinainte și de după al doilea război mondial. El a lăsat în manuscris primul studiu monografic al bisericilor de lemn din Sălaj. În timpul vieții a publicat
Biserici de lemn din Sălaj () [Corola-website/Science/308989_a_310318]
-
de părere că „horele” din cultura Cucuteni (cca. 3700-2500 î.Hr.) sunt cele mai vechi izvoare nescrise care indică practicarea unei muzici însoțitoare în ritualul dansului. Atestarea unor practici muzicale în societatea antică a traco-dacilor ne-a parvenit mai ales prin însemnări grecești sau latinești (în vremea Daciei romane). De aceea, genurile muzicale și instrumentele de care se vorbește sunt, de cele multe ori, echivalate prin concepte similare din patria autorului. Autorii identifică genuri muzicale precum oda (în caracter epic, eroic), peanul
Folclorul muzical românesc () [Corola-website/Science/309111_a_310440]