7,716 matches
-
și Suciu de Sus. Aria naturală se află în Munții Țibleș (grupa muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali), în extremitatea sud-estică a județului Maramureș la limita de contact cu județul Bistrița-Năsăud, la o altitudine cuprinsă între 1400 și 1840 m, atinsă în Vârful Bran (Țibleș). Rezervatia naturală declarată arie protejată prin "Legea Nr. 5 din 6 martie 2000" publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea planului de
Arcer - Țibleș Bran () [Corola-website/Science/324760_a_326089]
-
Holocen. Pleistocenul a durat de acum 3 milioane de ani până acum 12.000 de ani. Această epocă a cunoscut nu mai puțin de 20 de expansiuni și retrageri ale ghețarilor. Au fost afectate în special zonele de la latitudini și altitudini mari și în special emisfera nordică. Cum gheața a migrat progresiv spre ecuator, zonele la nord și sud de tropic au prezentat ierni intense și veri blânde. Între timp, Africa a experimentat secete cumplite care au dus la crearea deșerturilor
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
termină în DN2A) și spre nord de Scânteia. Cadrul natural aparține Bărăganului Central subunitate a câmpiei Bărăganului. Subunitatea estică a Bărăganului Central, de care depinde și comuna, poartă numele de Bărăganul Însurățeilor, numit așa după orașul Însurăței din județul Brăila. Altitudinea generală este de și este dominată de crovuri. Pământul satului are o altitudine cuprinsă între 20 și 39 m. Geologic depozitele aparțin Pleistocenului (prima epocă a Cuaternarului, în care a apărut omul și au avut loc glaciațiunile). Se întâlnesc o
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
subunitate a câmpiei Bărăganului. Subunitatea estică a Bărăganului Central, de care depinde și comuna, poartă numele de Bărăganul Însurățeilor, numit așa după orașul Însurăței din județul Brăila. Altitudinea generală este de și este dominată de crovuri. Pământul satului are o altitudine cuprinsă între 20 și 39 m. Geologic depozitele aparțin Pleistocenului (prima epocă a Cuaternarului, în care a apărut omul și au avut loc glaciațiunile). Se întâlnesc o serie de movile (gorgane) cu înălțimi de 4-6 m deasupra nivelului câmpiei. Acestea
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
administrativ al comunei Giulești. Aria naturală se află în partea central-nordică a județului Maramureș, în Munții Igniș (grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali) în nord-estul rezervației naturale Tăul lui Dumitru, la o altitudine ce nu depășește 1.000 m, în apropierea drumului județean DJ183. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr. 5 din 6 martie 2000" publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea
Mlaștina Poiana Brazilor () [Corola-website/Science/324813_a_326142]
-
cu Ucraina) și cea nord-estică a județului Maramureș, în Munții Maramureșului, grupa muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, ce aparțin lanțului muntos al Carpaților Orientali. Munții Maramureșului (cel mai înalt masiv montan aflat la granița nordică a țării, ce atinge altitudinea maximă de 1.957 m. în Vârful Farcău) se află în partea nordică a Orientalilor, învecinându-se la est cu Obcinele Bucovinei, la sud cu Munții Rodnei și Depresiunea Maramureșului, iar la nord cu Masivul Rakhiv, din țara vecină, Ucraina
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
scopul protejării cocosului de mesteacăn, o specie de pasăre din familia fazanilor; Poiana cu narcise Tomnatec - Sehleanu, rezervație naturală de tip floristic și peisagistic creată în scopul protejării unei comunități de narcise din specia "Narcissus radiiflorus" care vegetează la o altitudine de 1600 m. în versantul drept al vârfului Tomnatec (1.618) și Stâncăriile Sâlhoi - Zâmbroslavele, arie naturală protejată de tip geologic, botanic și peisagistic. Această adăpostește o specie de plantă cunoscută de localnici sub denumirea populară de lingurea ("Cochelaria pyrineaca
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
omonim și de apele provenite din precipitații și topirea zăpezilor. Climă este una continental-moderată, în general rece și umedă în zonele înalte, cu interferente de aer cald tropical în zonele joase, cu veri răcoroase și ierni geroase (cu diferențiere de altitudine). Temperatura medie anuală este cuprinsă între 0 și 6 °C. Vânturi dominante sunt cele din partea vestică și sud-vestică. Precipitațiile medii anuale se încadrează între 800 și 1.200 mm. Munții Maramureșului prezintă o arie naturală cu o diversitate floristica și
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
pajiști cu vegetație de păiuș și lăptiucă, pajiști cu unghia-păsării și țăpoșica; pajiști cu ovăscior argintiu și crețișoara. Floră parcului natural este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Arbori și arbuști Păduri de conifere cu specii arboricole de: brad ("Abies albă"), molid ("Picea Abies"), pin ("Pinus"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), zada ("Larix"), tisa ("Taxus baccata"). Păduri de foioase cu arboret de: fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
situată în județul Maramureș, pe teritoriul administrativ al comunei Boiu Mare. Aria naturală se află în Podișul Someșan, în extremitatea sudică a județului Maramureș (la limita de graniță cu județul Sălaj), în partea estică a satului Boiu Mare la o altitudine de 400 m, lângă drumul județean (DJ109G) care leagă localitatea Mesteacăn de Românești. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr. 5 din 6 martie 2000" publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000
Peștera Boiu Mare () [Corola-website/Science/324838_a_326167]
-
Plevna, satul este locul unde s-a aflat în secolul al XIX-lea una din redutele de apărare ale cetății Plevna, locul unei mari bătălii din Războiul Ruso-Turc din 1877-1878. Aflat la 9 km est de Plevna la 208 m altitudine, în bazinul deluros al râului Vit, Grivița avea 1.778 de locuitori în decembrie 2009. Calea ferată care leagă Sofia de Varna și Ruse trece prin sat, ca și șoseaua principală ce leagă Plevna de Ruse, Nikopol și Pordim. Cel
Grivița, Plevna () [Corola-website/Science/324853_a_326182]
-
Nr.5 din 6 martie 2000", se află în partea sudică a Munților Făgăraș, între Vârful Galbenele (2.456 m), Vârful Găleșescu Mare (2.470 m) și Vârful Moldoveanu (2.544 m), în bazinul râul Doamnei-căldarea Valea Rea, la o altitudine de 2.156 m, și are o suprafață de 0,50 hectare. Aria naturală reprezintă un lac de origine glaciară, alimentat de trei izvoare. La ieșirea din lac se formează albia râului Valea Rea, unul din cei doi afluenți al
Lacul Valea Rea () [Corola-website/Science/326024_a_327353]
-
continuă de la nord spre sud. Transversal terenul este înclinat spre râul Prut (est). Aspectul general al luncii este cel al unei depresiuni largi. Microrelieful este reprezentat de forme de acumulare (grinduri) și forme negative (foste lacuri, gârle, bălti și mlaștini). Altitudinea reliefului variază între 3 m în Lunca Joasă a Prutului Inferior (la confluenta cu Dunărea) și 209,4 m pe Dealul Cocosului. Lunca Prutului are altitudini de 10-20 m în partea nordică (la nord de Oancea) și sub 10 m
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
de forme de acumulare (grinduri) și forme negative (foste lacuri, gârle, bălti și mlaștini). Altitudinea reliefului variază între 3 m în Lunca Joasă a Prutului Inferior (la confluenta cu Dunărea) și 209,4 m pe Dealul Cocosului. Lunca Prutului are altitudini de 10-20 m în partea nordică (la nord de Oancea) și sub 10 m spre vărsarea în Dunăre. Valorile altitudinii cresc spre nord și spre vest. Este alcătuită din râul Prut și afluenții lui (Horincea, Oancea, Seaca, Stoeneasca, Brănești) și
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
în Lunca Joasă a Prutului Inferior (la confluenta cu Dunărea) și 209,4 m pe Dealul Cocosului. Lunca Prutului are altitudini de 10-20 m în partea nordică (la nord de Oancea) și sub 10 m spre vărsarea în Dunăre. Valorile altitudinii cresc spre nord și spre vest. Este alcătuită din râul Prut și afluenții lui (Horincea, Oancea, Seaca, Stoeneasca, Brănești) și Chineja (se varsă în Lacul Brateș). Este temperat - continentală cu puternice influențe excesive. Zone de conservare specială: Arii naturale protejate
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
de baltă, nufărul galben, nufărul alb, Urticularia vulgaris (o plantă carnivora acvatică). Speciile mezofile și mezohidrofile de lunca sunt reprezentate de: firuța (Poa pratensis), păiuș (Agrostis temiis), coada vulpii (Alopecurus cyparias), trifoiul, (Trifolium repens), pirul târâtor (Agropyrum repens) Pajiștile de altitudine joasă și cele stepice panonice de loess sunt populate de specii xerofite și xeromezofite, mai putine de cele mezofile și sunt folosite în principal că și pășuni, porțiunile cu fânețe fiind puține. Valoarea acestora este constă în faptul că sunt
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
văii Buzăului, există acces pe calea ferată 504 Buzău - Nehoiașu (stații sau halte la: Buzău, Buzău Nord, Vernești, Cândești, Berca, Ojasca, Unguriu, Măgura, Pârscov, Bădila, Rușavăț, Viperești, Cislău, Gura Bascei, Mărunțișu, Pătârlagele, Valea Sibiciului, Șețu, Păltineni, Nehoiu, Nehoiașu). Relieful, cu altitudini cuprinse între 300 și 1400 m, este constituit pe roci sedimentare de varsta Paleogen - Cuaternar. Pintenii montani paleogeni provin din Carpații Orientali. Zona subcarpatica este constituită din formațiuni geologice neogene cutate. Dealurile înalte sunt modelate în depozite de fliș paleogen
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
menține la circa 1000 m. Câteva vârfuri mai importante formate din gresie depășesc această valoare (Ivănețu 1191 m, Arsenie 1115 m, Vârful Oii 1038 m, Zboiu 1114 m), iar în șeile dintre ele înălțimea oscilează între 800 și 950 m. Altitudinea maximă - 1191 m - este în vârful Ivănețu. Pe versanții tuturor văilor datorită abundentei rocilor moi, plastice, alunecările au o desfășurare remarcabilă. Se impun în peisaj “limbile de alunecare” ce ocupă aproape în întregime albia văilor și sectorul de obârșie cu
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
partea de sud și sud-vest, până la Săpoca, având un grad ridicat de despletire, dominând alternanta bazinetelor de eroziune cu sectoare înguste. Grupa centrală subcarpatica subcarpatica (Dealurile Botanului, ce aparține Subcarpaților Buzăului), este cuprinsă între văile Buzăului și Slănicului și are altitudinile cuprinse între 400-820 m, cu maxime în Dealul Blidișel (821 m) , vârful Pițigoiul(806m), vârful Bocu (824m); în partea centrală vârful Botanul are 799m. Eroziunea produsă de apele Sărățel, Bălăneasa, Sibiciu a dus la divizarea într-o serie de subunități
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
de 8-10 grade C; în luna iulie temperatura medie oscilează între 19-20 grade C. Precipitațiile medii anuale sînt de 600-700 mm/an. Se remarcă o creștere a valorilor temperaturilor medii anuale pe direcția nord-sud, de la regiunile înalte, către cele cu altitudini mai scăzute. Mersul izotermelor evidențiază intrânduri de la sud către nord în cadrul depresiunilor mari și a culoarelor de vale și curbări inverse pe culmi. Cauza este legată de deschiderea largă către sud a principalelor artere hidrografice (Buzău, Bălaneasa, Slănic) , ce ușurează
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
sau masă ciobanului Bucur, este un monument al naturii situat în satul Pleși, comuna Bisoca. În această zonă blocurile de piatră au o mare frecvență ca urmare a proceselor periglaciare din cuaternar. Pe coama Muntelui Piatră Penei care ajunge până la altitudinea de 1145 m în punctul numit ”Masă lui Bucur”, se află un astfel de bloc cu o suprafață pseudoplană și un greutate de cca. 150 tone, care este așezat pe alte 3 pietre mai mici, creând imaginea unei mese dacice
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
5 metri de sol. O ceață verde-albăstruie învăluia obiectul. În luna octombrie 1988 la ora 14.14, stația radar care deservea aerodromul a semnalat turnului de control și punctului de conducere a zborului, că pe direcția nord-sud se deplasează, la altitudinea de 7000 de metri și cu o viteză de 11000 km/h un obiect, format din mai multe „obiecte-elementare”. Membrii unui grup de turiști au observat spre Valea Rea, o lumină de un alb intens. Apoi o alta, de un
Contacte cu OZN-uri în România () [Corola-website/Science/326169_a_327498]
-
monument al naturii) este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip speologic), situată în județul Vâlcea, pe teritoriul administrativ al Câineni. Aria naturală este situată în Munții Făgăraș la o altitudine de 1.600 de m, în bazinul "văii Coților", la limita nordică a județului Vâlcea cu județul Sibiu, în partea nord-estică a satului Câinenii Mari Rezervatia naturală declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000", are o
Avenul Piciorul Boului () [Corola-website/Science/326186_a_327515]
-
ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Vâlcea, pe teritoriul administrativ al orașului Băile Olănești. Aria naturală se află în partea central nordică a județului Vâlcea, în sudul Munților Căpățânii, la o altitudine cuprinsă între 1.200 și 1494 m. (Vârful Stogu), între râurile Cheia și Olănești, în partea nord-vestică a satului Cheia și este inclusă în Parcul Național Buila-Vânturarița. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6
Muntele Stogu () [Corola-website/Science/326260_a_327589]
-
administrativ al comunei Malaia. Aria naturală se află în partea nord-vestică a Munților Căpățânii, în apropierea limitei nord-vestice a județului Vâlcea cu județele Sibiu și Hunedoara, în partea sud-vestică a satului Ciungetu, în lunca dreaptă a râului Latorița la o altitudine cuprinsă între 800 și 1350 m. Rezervația naturală declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000", se întinde pe o suprafață de 7,10 hectare, reprezintă o zonă de protecție pentru specia arboricolă de larice ("Larix decidua
Pădurea Latorița () [Corola-website/Science/326301_a_327630]