KorAP: Find »[drukola/base=apleca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...289 290 291 ...443 >

11,066 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

atît de frumoasă ! Am fost foarte supărată că am pierdut-o. — Ei, la naiba ! Ochii i se umplu din nou de lacrimi. Am să-ți mai fac una. Nu ! zic alarmată. Nu, Katie, te rog nu. — Dar vreau eu ! Se apleacă și mă Îmbrățișează. De-asta există prietenii ! Mai trec vreo douăzeci de minute pînă ne terminăm cappuccino-ul și ne Îndreptăm spre birou. CÎnd ne apropiem de blocul Panther mă uit la ceas și aproape Îmi stă inima cînd văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
OK, poate că da... — Ești convinsă că tipul ăla cu față tristă, care stă În apartamentul de lîngă noi, e Îndrăgostit de tine... — Ăsta nu e un secret ! spune, dîndu-și ochii peste cap. — A, da ? Să-i spun, atunci ? Mă aplec un pic, spre fereastra deschisă. Hei, Mike, strig. Ia ghici ! Lissy crede că tu... — Termină ! zice Lissy Înnebunită. — Vezi ? Și tu ai secrete. Toată lumea are secrete. Probabil că pînă și Papa are cîteva secrete. — OK, spune Lissy. OK. Am Înțeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ușile. Nu. Nu. E ca un vis urît. Jack Harper se află singur În lift, În niște blugi vechi și un pulover maro de cașmir. Fără să vreau, fac instinctiv un pas Înapoi. Jack Harper Își bagă mobilul În buzunar, apleacă puțin capul Într-o parte și mă privește Întrebător. — Te urci În lift ? spune blînd. SÎnt pur și simplu blocată. Ce pot să zic ? Nu pot să-i zic „Nu, am apăsat butonul doar așa ca să mă distrez, ha ha

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Aproape că Îmi vine să adaug „În vecii vecilor, amin.“ — Chiar așa ? Jack mă privește, mustăcind ușor. E... nemaipoment. Rămîne o clipă pe gînduri. Emma, poți să ții un secret ? — Da, spun ușor panicată. Despre ce e vorba ? Jack se apleacă spre mine și-mi șoptește: — Și eu mai trăgeam chiulul cîteodată. — Poftim ? Mă holbez la el, perplexă. — La primul meu job, continuă pe un ton normal, aveam un prieten cu care petreceam foarte mult timp. Și noi aveam un cod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
piață batonul Panther ! Ce-o să-și mai ia bunicul cu el cînd se duce la popice ? — O totală rebranduire, o readecvare la cerințele consumatorului, ar fi, pe de altă parte, destul de costisitoare... Începe cineva. — Nu sînt de acord. Artemis se apleacă puțin În față. Dacă dorim să maximizăm inovația conceptului, Într-o manieră funcțională și logistică, atunci avem nevoie să ne focalizăm asupra competențelor strategice... — Scuzați-mă, spune Jack Harper, ridicînd o mînă. E prima oară cînd ia cuvîntul, și toată lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
mai tare. Ochii Îi cad brusc pe Jemima, care se află Încă lîngă scaun și Încearcă să apuce geanta. O, Doamne ! Nu poți nici măcar să-ți iei geanta ? — Ba pot ! spune Jemima, făcînd un ultim efort disperat de a se apleca. Firește că pot. Uite ! Reușește să apuce bareta genții cu vîrful unei unghii acrilice și-și aruncă triumfătoare geanta pe umăr. Vezi ? — Și dacă te invită la dans ? spune Lissy insidioasă. Ce te faci atunci ? Chipul Jemimei e străbătut de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
E o reacție perfect normală. Și tu te-ai simți la fel. Oricum, e-n regulă. Nu trebuie decît să rezist pînă vineri, cînd pleacă. — Și dup-aia te muți cu Connor. Lissy ia o gură de daiquiri și se apleacă În față. Știi care e părerea mea ? Că o să te ceară de nevastă ! Simt că mi se strînge stomacul, probabil din cauza băuturii pe care tocmai am băut-o sau așa ceva. — Ești atît de norocoasă ! spune Lissy transportată. Știi, zilele trecute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Emma, hai să stabilim un lucru. Din clipa asta, ne vom spune una alteia totul. Între noi două n-ar trebui să existe secrete. SÎntem cele mai bune prietene ! — De acord ! spun, cuprinsă brusc de căldura unei emoții puternice. Mă aplec și-o pup. Lissy are perfectă dreptate. Ar trebui să avem Încredere una În cealaltă. N-ar trebui să avem secrete una față de cealaltă. Vreau să spun, pentru numele lui Dumnezeu, ne cunoaștem de peste douăzeci de ani ! — Și, dacă tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Îl vom sprijini cu toții În acest moment dificil din viața lui. Și pe tine, desigur, Își ia seama și adaugă. Deși, din moment ce tu ești cea care s-a despărțit de el, Connor e de fapt victima În povestea asta. Se apleacă În față, confidențial. Trebuie să-ți spun că multe dintre fete au zis că trebuie să ai o doagă sărită de ai făcut așa ceva ! Nu-mi vine să cred. Connor a ținut un discurs despre faptul că ne-am despărțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
trebuie să se distreze, asta e părerea mea ! Ți-ai scos și verigheta, adaugă, uitîndu-se la mîna mea stîngă. Fată isteață... hopa ! Vine ! Hai că mă duc. Pleacă clătinîndu-se ușor, În timp ce Jack Își reia locul la masă, iar eu mă aplec ușor În față, aproape rîzÎnd. O să-i placă la nebunie chestia asta. — Ia ghici ! zic. Am un soț pe nume Jeremy ! Tocmai am aflat de la prietena mea de la masa vecină, care a venit și mi-a spus. Așa că ce părere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
OK. N-ar fi trebuit să ne ia chiar atît de mult să ajungem din Clerkenwell În Clapham. Trebuia să fi ajuns de mult. Vreau să spun că e practic la doi pași ! O jumătate de oră mai tîrziu, mă aplec În față și-i zic șoferului, pentru a nu știu cîta oară: — E vreo problemă ? — Traficul, domniță. Ridică vag din umeri. Ce poți să faci ? Dacă vrei, poți să găsești și tu, așa cum fac taximetriștii adevărați, nu știu ce rută care te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
vedetele, și să ne distrăm de milioane... — Emma. Jack Își lasă jos cupa și mă privește. Tot ce-mi doream era să petrec seara asta cu tine. Și asta e ceea ce facem. Da. Dar... — Asta și facem, repetă ferm. Se apleacă Încet spre mine și Îmi stă inima. O, Doamne. O, Doamne. Acum o să mă sărute. O să mă... Aaa ! Aaa ! Aaa ! Sar de pe bancă, Într-o panică nebună. Pe piciorul meu urcă un păianjen. Un păianjen mare și negru. Dă-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
simțit foarte bine În seara asta. — Și eu, spun, cu ochii la bancă. M-am simțit extrem de bine. — O să ne Întîlnim din nou, cît de curînd. Îmi ridică Încet bărbia, pînă cînd Îl privesc drept În ochi. Îți promit. Se apleacă și de data asta nu mai e nici urmă de șovăială. Gura lui se lipește apăsat și cît se poate de plăcut de a mea. Mă sărută. Jack Harper mă sărută pe o bancă din parc. Gura lui Îmi deschide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
mea agenție de turism, spune Kerry cu un zîmbet superior. Am Început de la zero. Acum am patruzeci de angajați și o cifră de afaceri de peste două milioane. Și știi care e secretul meu ? — Nț... habar n-am, zice Jack. Kerry se apleacă În față și-l fixează cu ochii ei albaștri. — Golful. — Golful ? repetă Jack. Afacerile Înseamnă relații, spune Kerry. Contacte. Ascultă la mine, Jack, la golf am cunoscut cei mai mari oameni de afaceri ai țării. Uite, ia orice companie. Compania

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
orice companie. Compania asta, de pildă. Își Întinde brațele larg. Îl cunosc pe șeful cel mare. Dacă vreau, mîine pot să-l sun la telefon. Împietresc, cu ochii la ea. — Serios ? spune Jack, extrem de atent. Chiar așa ? — Da, da. Se apleacă În față, confidențial. Și cînd zic șeful cel mare, zic chiar șeful cel mare. — Șeful cel mare, repetă Jack. SÎnt impresionat. — Jack, poate pune Kerry o vorbă bună pentru tine ! exclamă mama, cu inspirație subită. Nu e nici o problemă pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
să continui, mi se pune un nod În gît. O clipă, nici unul dintre noi nu spune nimic. Jack se uită la chipul meu Îmbujorat. Eu Îi Întorc privirea, respirînd vizibil, și sîngele-mi pulsează În urechi. Apoi, fără veste, el se apleacă spre mine și mă sărută. Gura lui o deschide pe a mea și deja Îmi dă mînecile elastice de Albă ca Zăpada jos de pe umeri, și-mi desface sutienul. Degetele mele Îi caută Înfrigurate nasturii de la cămașă. Gura lui Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
clipa În care ai Început să vorbești În avion - m-ai absorbit. Mă uit la el uluită. — Te-am absorbit ? am zis, ca să mă asigur că am Înțeles bine. Eu ? — M-ai absorbit, a repetat el blînd și s-a aplecat spre mine și m-a sărutat. Absorbit ! Jack Harper a fost absorbit de viața mea ! De mine ! Și ideea e că, dacă n-aș fi vorbit atunci În avion cu el - și dacă nu aș fi Început să-i turui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
viitoare vom vorbi cu carismaticul rege al casetelor video motivaționale, Ernie Powers. PÎnă atunci, mulțumindu-i Încă o dată... Toată lumea rămîne cu ochii la ecran, urmărind-o pînă cînd aceasta Își ia la revedere și intră jingle-ul de final. Cineva se apleacă și stinge televizorul. CÎteva momente, asistența rămîne Într-o tăcere mormîntală. Toată lumea se uită la mine cu ochii cît cepele, de parcă s-ar aștepta să Încep să țin vreun discurs, să fac cîteva piruete sau altceva de genul ăsta. Unele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
urcă sîngele În obraji. Dar... mă-nțelegi. Că ține la fel de mult la mine cît țin și eu la el. — Știu. Lissy pare că se abține cu greu să nu Înceapă și ea să plîngă. Știu că așa ai crezut. Se apleacă spre mine și mă Îmbrățișează strîns. O fracțiune de secundă mai tîrziu, se desprinde brusc din brațele mele. — Sper că chestia asta nu te face să te simți nu știu cum... Vreau să spun că sper că nu... te excită sau știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
privire exasperată. Vezi de ce am fost obligată să iau eu situația În propriile mîini ? Ți-am spus cum s-a purtat nenorocitul ăla de Jack Harper cu ea. Trebuie să primească o lecție. — Perfect de acord, spune Mick și Își apleacă ușor capul, de parcă ar vrea să mă cîntărească din priviri. Foarte drăguță, Îi spune Jemimei. Știi ce mă gîndesc, poate ar fi bine să facem și un interviu separat cu ea. Tăvăleala mea cu șeful cel mare. Ai putea scoate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
tremurîndu-mi. Jack Îmi Întinde un braț și, după un scurt moment, i-l iau. — Deci... unde rămăsesem ? spune, În timp ce pornim spre interiorul curții. A, OK. Acum vine o chestie pe care chiar n-ai voie s-o spui nimănui. Se apleacă ușor și coboară glasul. Adevărul e că nu-mi place deloc Panther Cola. Prefer Pepsi. Nu ! spun șocată. — Și că uneori Îmi torn Pepsi În cutia de Panther... — Nu pot să cred ! pufnesc Într-un rîs nebun. — E adevărat. Ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

Înseamnă acolo. Ce sunt munții? I-am spus cum știam eu mai bine, dar el se plictisi repede. În viața lui nu văzuse munți și nici nu dorea să-i vadă vreodată. Îi părea rău doar după peștii lui. Se aplecă pe fundul trunchiului de copac scobit, dădu la o parte niște lujeri cu un fel de blană În capăt (ei Îl numeau păpuriș) și-mi arătă un pește care abia se mai zvârcolea. Mi-au ieșit ochii din cap. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
e locul În care trebuie s-o iau eu către Apus? - Ce știu eu ce căi trebuie să ia un ucigaș ca tine? E rămas de atunci, de la Ceața Adâncă: doar ucigașul o să găsească drumul. Pricepi? - Întrebă ea și se aplecă spre mine. Așa... Și vrei să-mi Învăț femeile să vorbească așa cum tu n-o să vorbești niciodată? - Întrebă ea dintr-o răsuflare, unduind cuvintele mai frumos decât oricine altcineva care Îmi mai vorbise vreodată. - Așa trebuie. Moru spune că doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
buimac, se trase Îndărăt. Am Încercat să mă iau după el, dar nu mai aveam putere, iar bulumacul mă țintuia la pământ. Păzitorul se ridică, rânjind. Avea ditamai sulița sprijinită de o piatră la intrare, dar se răzgândi și se aplecă să ridice un bolovan. - L-ai ucis pe Buze! - Nu Krog l-a ucis! se auzi de afară un glas necunoscut. Eu ți l-am omorât pe Buze. Păzitorul se răsuci brusc, dar nu mai apucă să facă altceva, căci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Vinas ce mai plângea de dorul tău, mai zise el, hlizindu-se. - Enkim! scrâșni Runa, iar Enkim se făcu mic. Abia atunci văzui că Își dăduse cu funingine pe țeastă și pe față. Ia mai dă-l Încolo! M-am aplecat și m-am uitat la pășitorul său, să-i văd rana. Era legată cu frunze de pătlagină, după cum știa orice copil. - Doare puțin. Am avut noroc. După ce m-au străpuns cu sulița aia micuță... - Ei Îi spun săgeată, i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]