8,699 matches
-
patriarhul României, Iustin Moisescu? Sub egida Patriarhiei se publică în ultimii ani o serie intitulată Arta creștină în România; e vorba de albume de artă destinate mai mult exportului, pe care le întâlnești în mai toate bibliotecile de specialitate din Apus. Fiindcă la capitolul șiretlicurilor politice, înalt Prea Fericitul se dovedește mai priceput decât un secretar de propagandă de la CC. Își închipuie patriarhul Iustin că în felul acesta va acoperi adevărul rușinos al propriei participări mai mult sau mai puțin tacite
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
numai el, ci și alții s-au simțit umiliți de a fi români. După câteva zile, chiar și eu. Și nu înțeleg mirarea unui reporter de la Europa Liberă care se întreba de ce tocmai tinerii sunt cei care, odată ajunși în Apus, caută să se asimileze cât mai repede și mulți își schimbă numele. Este rezultatul unui complex de inferioritate creat încă din țară prin însuși regimul de discriminare făurit și favorizat de regim. În fiecare seară mergeam tot grupul, români și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de Securitate, cele externe păreau atunci mai puțin severe, deși începuseră să circule tot mai insistent zvonuri despre răpirea unor oameni din străinătate și aducerea lor în România. Curând am fost numit într-un post în străinătate, în Germania de Apus, și pentru a doua oară în viață mi-am dat seama ce înseamnă să trăiești în sânul unei societăți libere. În momentul când mi-am propus să rămân în Occident, mama ta a reacționat violent și te-a trimis în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
aflat că ai plecat, știri sporadice despre șederea la Berlin, apariția unor cărți sau nuvele Îmi parveneau foarte sporadic. În răstimp, am urmat și eu o evoluție previzibilă din momentul când ai mei au ales, În 1984, să rămână În Apus. Prima „sancțiune”, de care Însă oficial nu s-a făcut nici o recunoaștere pe față, a fost suprimarea Dicționarului scriitorilor români, care trebuia să apară În 1984 chiar. Până În 1986 am mai tras unele nădejdi, deși abandonat de colegi și, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Îmi va fi dat să rezist, vol. III, care se Încheie cu primele Împușcături din Decembrie ’89. Mai departe nu public deocamdată, sunt și pauze - n-am putut nota atunci, nu vreau să „reconstitui” acum- și din ’90 sunt În Apus. În fine, om vedea! Date suplimentare pentru Compendiu poți să-mi trimeți direct la Cluj, unde le voi prelucra cu colaboratorii mei. Nu e necesară o bibliografie critică exhaustivă, o dăm peste tot selectivă, altfel nu ne-ar ajunge spațiul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care, cum afirma un critic, „Platon Își găsise un adversar la Înălțimea sa”. Îl priveam, gândindu-mă la Paul al Platoneștiului. Smuls din „timpul băltit” al Balcanilor și din „slava stătută” a provinciei periferice, proiectat, brusc, În dinamica modernă a Apusului? Castoriadis avea 68 de ani, vârsta asemănătoare ultimei vârste a lui Paul. Părea mult mai tânăr, Între tânăra soție și fiica lor de școală primară. În câteva seri din ampla noastră săptămână mexicană, dispăruse să vorbească studenților marxiști de la universitate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ieșit câțiva camarazi în oraș. Am vizitat Universitatea, Grădina Copoului, Biserica Trei Ierarhi. Cerul se înseninase și un amurg de toamnă târzie cobora peste orașul poleit de soarele palid. Până departe împrejur se vedeau toate dealurile Iașului. Lumina roșiatică a apusului se împreuna cu trecutul evocărilor istorice, și se arunca în forma unui lințoliu peste prezentul întunecat. În colțuri de suflete nevoiașe pătrundea o rază de lumină și nădejde: era Mișcarea Legionară. în seara aceea am plecat spre București. La Făgăraș
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
prevăzuse profetic Căpitanul și rămâneam singuri în fața teribilei mașini de război germane. Pe de altă parte Tomici, care asculta comunicatele își dădea seama că misiunea noastră este foarte grea, căci în noua situație creeată de ofensiva germană, paza frontierei de apus se triplase. Dar era conștient că este foarte important ca expediția să reușească, mai ales că el era convins, că totul se făcea din ordinul Căpitanului, care era și pentru el un semizeu, care știa ce trebuie făcut ca țara
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și după ce îl va duce la post, se va întoarce și cu alți jandarmi să-i prindă și pe cei doi. Timpul mort care se creease pentru jandarmi prin sacrificiul lui Dumitriu trebuie folosit. începe o fugă disperată în acest apus de soare. Citate din „Sfârșitul unei domnii sângeroase” a lui Horia Sima: „Petrașcu a luat în direcția bună, spre nord-est, unde se vedea un deal străjuit de o pădure, în timp ce eu m-am îndreptat spre sud-est apucând spre calea ferată
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Perii Dăii. În urmă rămânea valea Ciobanului, cu satele înșirate ca mărgele pe ea. Alături se vedea fabrica de cherestea de la Tălmaciu, cu coșul ei înalt și subțire de metal din care se ridica un smoc de fum. Drept spre apus se vedeau munții estompați pe seninul albăstrui al cerului de vară. în fața noastră, drumul pietruit de curând se prăvălea spre satul Daia, cuibărit în valea strâmtă și strâns între două dealuri. La dreapta, spre sud, se întindea Valea Hârtibaciului cu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nici un ajutor. Se află de opinia Angliei, care credea că U.R.S.S. are suficientă forță să stăvilească înaintarea Germaniei spre Răsărit. Deci, considerau că dacă rușii ar fi ocupat România, ar fi putut opri apoi pe nemți la frontiera de apus a țării noastre. De aceea era pericolul ca în înțelegere cu foștii aliați din apus, comuniștii din țară, sprijiniți de ruși să dea o lovitură de instaurare a unui regim comunist, eventual păstrându-l pe Rege, care era și el
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să stăvilească înaintarea Germaniei spre Răsărit. Deci, considerau că dacă rușii ar fi ocupat România, ar fi putut opri apoi pe nemți la frontiera de apus a țării noastre. De aceea era pericolul ca în înțelegere cu foștii aliați din apus, comuniștii din țară, sprijiniți de ruși să dea o lovitură de instaurare a unui regim comunist, eventual păstrându-l pe Rege, care era și el un prosovietic, ca și întreg aparatul de stat al dictaturii sale. Singura forță care ar
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
care angajează viitorul neamului nostru. Rezultatul acestei politici infame, al cărui final nu putea fi decât prăbușirea, a ajuns astăzi la sfârșitul tuturor erorilor: destrămarea internă, izolarea externă, iar pământul patriei sfâșiat la nord și la sud, la răsărit și apus. Cine este vinovat Regele a declarat în repetate rânduri că politica externă îi aparține exclusiv, iar Constituția din 1938 i-a acordat puteri depline de amestec în viața de Stat. Toate angajamentele de politică externă din ultimii ani s-au
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ce scop a fost trimis de Rege la Moscova. Numirea lui Gafencu nu era întâmplătoare și trebuie conexată cu politica Angliei după alungarea ei de pe continent. Ea urmărea să găsească noi aliați pentru a deschide noi fronturi de luptă. În Apus nu se mai putea face nimic, căci țările erau sub dominația germană. Posibilitățile de a crea noi focare de război nu existau decât în est și sud-est: Rusia și popoarele balcanice. De la 12 Iunie 1940, se găsea la Moscova, ca
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
era inevitabil, dar Hitler spre deosebire de Ciano, nu vroia să slăbească prea tare România, gândindu se la aportul ei într-un viitor război cu Rusia. Dictatul de la Viena, în prima lui versiune, elaborată de guvernul german, prevedea cedări în Transilvania de Apus, în timp ce secuimea și lanțul Carpaților Orientali până în Maramureș rămâneau României. Dar după trădarea lui Gafencu la Moscova, Hitler a adăugat și colțul secuiesc, cu toată partea de nord a Ardealului, pentru ca armata germană, de pe nouă graniță a Ungariei, să poată
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a compromite Mișcarea Legionară, de care aveau o teamă atavică. încercaseră prin așa-zisa „Reeducare”, acest lucru, dar nu au avut decât un succes trecător, urmat de un scandal internațional provocat de aflarea adevărului, prin niște evrei care, ajunși în apus au dat publicității cele ce li se întâmplase lor. Opinia publică internațională a început să comenteze extrem de nefavorabil tot ce se auzise și atunci, Securitatea s-a gândit să arunce în capul legionarilor atât organizarea cât și execuția „Reeducării”, ca și cum
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
la frunzele de grozamă, altele și-au odihnit copitele pe pietrele de pavaj, încetând să mai tropăie, iar cele somnoroase s-au dezmorțit după siesta de după-amiază. Orice mișcare a înghețat. Numai blana lor aurie tremura ușor în briza de la apus de soare. Oare ce-o fi fost în capul lor în momentul acela? La ce se uitau? Toate priveau în aceeași direcție, încremenite. Au ascultat și n-au clipit până nu s-a stins, în lumina amurgului, ultimul ecou al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întrebat de îndată ce și-a revenit. La început s-a uitat prin mine, fără urmă de expresie în priviri. Apoi a spus: — Asta e regula și pentru că asta e regula, procedez ca atare. Și soarele răsare la răsărit și apune la apus, nu? Pe lângă datoria de a descuia și a încuia Poarta, Paznicul mai trebuia să își ascută uneltele. În gheretă se aflau tot felul de obiecte - securi, tesle, cuțite - și el își petrecea fiecare clipă liberă ascuțindu-le. Acestea căpătau o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o să-mi cadă nasul în pahar din clipă-n clipă, dar nu puteam renunța la ritualul acesta minunat. Nu concep să adorm fără să beau un pahar în timp ce ascult muzică sau citesc o carte. Îmi place la fel de mult ca un apus de soare frumos sau ca aerul curat. Nu apucasem să beau decât jumătate de pahar de whisky când a sunat telefonul. Era pe măsuță, la vreo doi metri de pat. Nici prin cap nu-mi trecea să ies din pat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
atât de întins încât să depășească puterea mea de imaginație, dar nici suficient de mic ca să-l pot cuprinde cu privirea în întregime. Iată ce am constatat din vârful dealului: Zidul împrejmuiește orașul, râul îl traversează de la nord la sud, apusul face ca râul să capete o nuanță plumburie și va fi curând învăluit de sunetul goarnei și de copitele animalelor. Ca să-mi dau seama de forma Zidului, va trebui să parcurg tot drumul pe jos. Dar cum eu n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o țigară. Am băut un pahar cu apă. Opt ani! Nici nu-mi vine să cred că am rezistat atât de mult. Nu găsesc motive pentru care am rămas aici atâta vreme: apartamentul nu era grozav, nici ieftin, orientat spre apus, iar proprietarul nu era deloc amabil. Nici măcar viața mea nu s-a îmbunătățit în vreun fel. Ba dimpotrivă. Oricum, nu mai contează. S-a terminat și cu asta. Urmează viața eternă... nemurirea. Profesorul îmi spusese că eram sortit vieții eterne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un artist ce vibrează odată cu natura pe care o percepe cu ochii, sufletul și emoția îndrăgostitului de frumos și pe care o imortalizează întru veșnicie în tablourile sale. Este poetul întru culoare și forme al meleagurilor scânteiene, extaziat în fața unui apus de soare sau al încremenirii reci a iernii purificatoare ori a pâlcului de copaci ce străjuiesc cu statornicie un drum de țară, un colț de sat cu căsuțe azvârlite de vâltoarea vieții pe coame de deal sau văiugi pline de
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
vârstă. E un domeniu necunoscut. O lume”. (Cezar Petrescu) ,,Consimt să trăiesc tocmai pentru că viața e fără simbrie, și continui să gândesc tocmai pentru că gândirea nu va putea fi niciodată salariată”. (Giovanni Papini ) ,,Răsar, Mă-nalț. Cobor Șiapoi dispar, Și apusul meu e totuși răsărit...” (Ion Minulescu ) ,, Râsul devenit tăcere e simptomul sigur al bătrâneții, înțelepciunii sau resemnării”. ( Ionel Teodoreanu ) ,, Fără enigmă, fără necunoscut, nu este dragoste. Dragostea e nostalgia de ceva necunoscut în care presimți frumusețe.” ( Ionel Teodoreanu) ,,Ninge naiv
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
un artist ce vibrează odată cu natura pe care o percepe cu ochii, sufletul și emoția îndrăgostitului de frumos și pe care o imortalizează întru veșnicie în tablourile sale. Este poetul întru culoare și forme al meleagurilor scânteiene, extaziat în fața unui apus de soare sau al încremenirii reci a iernii purificatoare ori a pâlcului de copaci ce străjuiesc cu statornicie un drum de țară, un colț de sat cu căsuțe azvârlite de vâltoarea vieții pe coame de deal sau văiugi pline de
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
vârstă. E un domeniu necunoscut. O lume”. (Cezar Petrescu) ,,Consimt să trăiesc tocmai pentru că viața e fără simbrie, și continui să gândesc tocmai pentru că gândirea nu va putea fi niciodată salariată”. (Giovanni Papini ) ,,Răsar, Mă-nalț. Cobor Șiapoi dispar, Și apusul meu e totuși răsărit...” (Ion Minulescu ) ,, Râsul devenit tăcere e simptomul sigur al bătrâneții, înțelepciunii sau resemnării”. ( Ionel Teodoreanu ) ,, Fără enigmă, fără necunoscut, nu este dragoste. Dragostea e nostalgia de ceva necunoscut în care presimți frumusețe.” ( Ionel Teodoreanu) ,,Ninge naiv
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]