8,151 matches
-
toți ceilalți și să te convertești la Dumnezeu, să devii mai bun cu toți cei din jurul tău, și nu doar aici, ci oriunde te vei afla. Câtă solidaritate umană în toate acele persoane ce au grijă de bolnavi! Toate infirmierele, asistentele și toți medicii ar trebui să vină la Lourdes, să învețe aici și să-și reînnoiască nu doar jurământul lui Hipocrate, ci întreaga lor conduită față de cei bolnavi. Să învețe să se roage pentru ei, și mai ales să-i
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
firește, Îmi revine mie. Gabriela Adameșteanu Martie 2007 Personajele 1. Traian Manu, român exilat În Occident, cetățean italian, director al Institutului European de Cercetare a Mediului Mediteranean din Neapole, Italia, profesor universitar. 2. Christa Manu, soția lui, biolog, fosta lui asistentă, familia moartă În timpul războiului (mama și sora În timpul bombardamentelor, fratele Înrolat ca voluntar În Waffen-SS, tatăl dispărut În prizonierat În Siberia), cetățenie germană. 3. Daniel Izvoranu, fiul lui Cornel și al Clementinei, nepotul lui Buni, iubita din tinerețe a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu oarecare teamă și am privit În jur: eram Înconjurată de jucării, baloane, iar În două vaze se aflau flori albe și roșii, care te Îmbătau cu parfumul lor. Am zâmbit amar... La un moment dat a intrat una dintre asistentele care a asistat la naștere. Bună dimineața! Cum se simte tânăra și frumoasa mămică? Bine, mulțumesc! răspund cu glas scăzut, lipsit de acea bucurie, emoție... Părinții tăi așteaptă În hol. Ai vrea să-i vezi? Să vorbești cu ei? Sunt
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
că ați venit! Ați văzut băiatul? Cu cine seamănă? Această ultimă Întrebare a căzut ca trăznetul asupra capetelor lor. S-au Întunecat la față și Încercau cu greu să zâmbească printre lacrimile care stăteau gata să rupă zăgazuri... Am rugat asistenta să aducă puțin băiatul. Sper că nu te superi! Încerca mama să se scuze... și mi-a prins strâns mâinile Într-ale ei, gata să mi le rupă. Ia priviți ce frumusețe de copil! exclama asistenta care intrase În grabă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
rupă zăgazuri... Am rugat asistenta să aducă puțin băiatul. Sper că nu te superi! Încerca mama să se scuze... și mi-a prins strâns mâinile Într-ale ei, gata să mi le rupă. Ia priviți ce frumusețe de copil! exclama asistenta care intrase În grabă. L-a așezat la pieptul meu... și am crezut că lumea toată s-a topit În acel moment. Era cea mai fină atingere, o senzație atât de suavă și de plăcută, cum nu mai cunoscusem niciodată
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să nu mori, mai avem puțin până la spital”. Nu știu cât auzea din strigătele mele, dar În acele clipe, Începea să se zbată cu ultimele forțe. Nu-mi amintesc nici În ziua de astăzi momentul când a fost preluat de medici și asistente care așteptau jos, cu brancarda. Deja aflase Întreg orașul de starea În care se afla. Prietenii și procurorul V. au sunat la spital pentru a se interveni urgent. În timp ce cadrele medicale alergau după perfuzii , eu am rămas În camera de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
spital pentru a se interveni urgent. În timp ce cadrele medicale alergau după perfuzii , eu am rămas În camera de gardă, unde mi s-a făcut un calmant. Nu cred c-a durat mai mult de cincisprezece-douăzeci de minute până când una dintre asistente a apărut În cadrul ușii, cu capul plecat și lacrmi În ochi. Obișnuia să vină adesea pe la agenție, fiind o prietenă a noastră, a celor care lucram acolo. Trebuie să fac o precizare: de aproximativ un an eram angajată la Mithos-Tour
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
corpul, iar în privire are acea expresie ușor rănită. Ar putea la fel de bine să fie ca mine, mă gândesc, în timp ce o privesc. Aș putea la fel de bine fi ca ea. ― Ea este JJ, mi-o prezintă Brad. Iar ea e Jenny, asistenta mea. ― Bună, Jenny, spun eu, hotărâtă să fiu prietenoasă, să fac un efort și să-i arăt lui Jenny că dimensiunile ei nu mă deranjează și nu mă face să cred că Jenny e cu ceva mai prejos doar pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
glandele. Poate că are. ― Aiureli. Singurul motiv pentru care ajunge cineva la astfel de dimensiuni e faptul că mănâncă prea mult. Crede-mă, că știu. ― Uite ce e, spune Lauren. De ce te preocupă atât de mult? E o amărâtă de asistentă în biroul lui Brad, nu-i așa? Eu dau din cap. ― Exact, continuă Lauren. N-are nimic de-a face cu viața ta și, chiar dacă recunosc că e bine să le atragi de partea ta pe secretarele sau asistentele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de asistentă în biroul lui Brad, nu-i așa? Eu dau din cap. ― Exact, continuă Lauren. N-are nimic de-a face cu viața ta și, chiar dacă recunosc că e bine să le atragi de partea ta pe secretarele sau asistentele lui, sau orice-ar fi ele, acum pare să fie totul bine cu ea, așa că relaxează-te. ― Poate că ai dreptate. Chiar ar trebui să mă relaxez și să uit de asta, dar în timpul prânzului, chiar și când râd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
treaba. În ultimele trei luni, Simon, unul dintre producătorii emisiunii, a tot încercat să aranjeze un interviu cu Alexia Aldridge, cea mai tare actriță de la Hollywood. Producătorul și echipa lui au dat sute de telefoane impresarului, agentei ei de publicitate, asistentei. Au trimis sute de faxuri, promițând să plătească pentru zbor, pentru cazare, doar, doar să obțină un interviu în exclusivitate când ajunge noul ei film pe ecranele din Londra. Impresarul a zis că da, că e o idee bună, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
faptului că au mai trimis multe alte faxuri. Agenta de publicitate pentru film a zis că da, că e o idee bună, dacă pot să-l trimită prin fax, ceea ce au și făcut. N-au mai auzit nimic de la ea. Asistenta a zis că da, că e o idee bună, cea mai potrivită persoană cu care să vorbească fiind însă agenta de publicitate. Când în final au reușit să dea de ea, aceasta s-a scuzat că n-a mai răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
îmi tot spunea despre prietenele lui, continuă ea. Numai că se părea că nu ținea nici o relație, iar apoi acum câțiva ani mi-a spus că e în LA, că începuse afacerea asta cu sala, și că-și căuta o asistentă. M-am tot gândit la asta și-am știut că trebuia să vin aici, trebuia să fiu cu el. Chiar dacă nu s-ar fi întâmplat nimic, până la urmă, știam că singura cale de a fi fericită este să fiu alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să se depună. Ce ziceți de așa o revelație? Capitolul douăzeci și nouă ― Cine sunt toți oamenii ăștia? îi șoptește Ben lui Simon. Sunt conduși într-o cameră care se pare că se numește Bârlogul. ― Agentul de publicitate pentru film, asistenta, impresarul. Naiba știe. ― Dar de ce sunt toți aici? șoptește Ben. Vreau să zic că e doar un interviu televizat, la naiba. ― Știu, îi șoptește Simon. S-ar crede că avem de gând s-o ucidem. ― Dar ea unde e? ― Asistenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
asistenta, impresarul. Naiba știe. ― Dar de ce sunt toți aici? șoptește Ben. Vreau să zic că e doar un interviu televizat, la naiba. ― Știu, îi șoptește Simon. S-ar crede că avem de gând s-o ucidem. ― Dar ea unde e? ― Asistenta a zis că va coborî într-un minut. ― Doamne. Îți poți imagina cât de mulți bani face? Uită-te la locul ăsta! Ben se holbează cu uimire prin jurul clădirii, privește la vila imensă în stil mexican, așezată sus pe dealurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o parte a dealului și desăvârșită cu pietre, statuete și fântâni. ― Cred că mi-am greșit meseria, spune Ben, mergând spre el. ― Și eu. spune Simon. Cred că și eu. ― Vă pot aduce ceva de băut? Băieții se întorc când asistenta Alexiei Aldridge intră în cameră. Simon îi dă un ghiont lui Ben și spune cu respirația tăiată: ― Un whisky dublu cu gheață? ― Ar fi minunat, spune Ben. ― Ceai cu gheață? întreabă ea. ― Perfect, îi răspunde el. ― Ceai cu gheață? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de la teatru. Dă paharul peste cap și adaugă: Dragă. Mmm, mai spune el, uitându-se la pahar. E chiar al naibii de bun. O oră mai târziu, echipa e gata; toți stau și se uită la ceas. Apoi se deschide ușa: tot asistenta. ― N-aș vrea să vă deranjez, dar există oare vreo șansă s-o vedem curând pe domnișoara Aldridge? întreabă Ben politicos. ― Cum ar fi anul acesta, mormăie Simon, așa ușor, încât să nu fie auzit. ― O, îmi pare rău, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
N-aș vrea să vă deranjez, dar există oare vreo șansă s-o vedem curând pe domnișoara Aldridge? întreabă Ben politicos. ― Cum ar fi anul acesta, mormăie Simon, așa ușor, încât să nu fie auzit. ― O, îmi pare rău, spune asistenta. Ar trebui să vi se alăture în cel mai scurt timp. Tocmai a terminat cu îmbrăcatul. O jumătate de oră mai târziu, ei tot acolo stau. ― Chestia asta se întâmplă, în realitate, nu? spune Ben. ― Normal că da, răspunde Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Chestia asta se întâmplă, în realitate, nu? spune Ben. ― Normal că da, răspunde Simon, doar că nu mai pare nici pe jumătate la fel de obraznic ca înainte. Douăzeci de minute mai târziu, când chiar și-au pierdut orice urmă de speranță, asistenta dă fuga și strânge paharele și carafa. ― Vine, spune ea, și toți se ridică s-o salute. Nimic nu l-ar fi putut pregăti pe Ben pentru atracția pe care o emana Alexia Aldridge. E frumoasă, dar nu în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spune ea, dând din umeri și zâmbind, cred că este un deformare profesională. Ben îi prinde privirea lui Simon, care clipește și-i face semn cu degetul mare că totul e în regulă. ― Cred că e timpul să încheiem, spune asistenta, ridicându-se. Domnișoara Aldridge are o întâlnire. ― Este în regulă, Sandy, spune Alexia Aldridge, făcându-i semn cu mâna. Mai am câteva minute. Vrei să continui? Ben se uită la Simon, care scutură din cap. ― Cred că avem destul material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Chiar ești. Dar oricum bine că avem povestea cu urmăritul. Bine făcut, mai spune el, și-l bate pe Ben pe spate. Cred că de fapt avem nevoie cu toții să mergem să ne îmbătăm foarte tare. Sandy? Se apropie de asistentă, care se plimbă indecisă prin încăpere. ― Ce ne poți recomanda în materie de baruri sau restaurante, unde am putea ieși? ― Sigur. Dar ce căutați? ― Un loc în care să ne distrăm, unde să ne facem de cap. ― Unde stați? ― În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sonate, care scăpase din camera din pod în care fusese încuiată. —Bună, am răspuns eu. întoarce-te în pat, am adăugat pe un ton prietenos, dar hotărât. Acum, speram eu, avea să mă lase să mă culc la loc. — Sunt asistenta din tura de noapte, mi-a explicat ea. Iar eu sunt Clovnul Coco, am zis eu. Dacă mă provoca, puteam să fiu și mai nebună ca ea. Haide, ești de serviciu la micul dejun! —De ce nu e Chaquie de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se elibereze, nebuna cu lanterna a apărut din nou. —Te-ai trezit! Ce fată bună! a zis ea dând cu ochii de mine. îmi pare rău că a trebuit să facem cunoștință în felul ăsta. Eu sunt Monica, una din asistentele de noapte. Am mutat repede periuța de dinți ca să pot da mâna cu ea. Părea drăguță și amabilă. Maternă. Deși nu semăna deloc cu mama. Ușa de la baie s-a deschis într-un final, iar Oliver, tipul care semăna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Don agitat. Idiotule! Cum o să se simtă bine? Pentru numele lui Dumnezeu, las-o să stea jos! Agitându-se și făcând un ocol primejdios fiindcă tocmai alunecase pe o răzătoare, Don m-a condus către un scaun. —Să chem o asistentă? Chemați asistenta! le-a ordonat lui Stalin și lui Eamonn. Bagă-ți capul între urechi!... Am vrut să spun între genunchi. Nu, am spus eu cu o voce pierită. Mă simt bine. A fost din cauza ouălor și pentru că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Idiotule! Cum o să se simtă bine? Pentru numele lui Dumnezeu, las-o să stea jos! Agitându-se și făcând un ocol primejdios fiindcă tocmai alunecase pe o răzătoare, Don m-a condus către un scaun. —Să chem o asistentă? Chemați asistenta! le-a ordonat lui Stalin și lui Eamonn. Bagă-ți capul între urechi!... Am vrut să spun între genunchi. Nu, am spus eu cu o voce pierită. Mă simt bine. A fost din cauza ouălor și pentru că n-am dormit destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]