7,651 matches
-
1920), anexele gospodărești (1900), blocurile muncitorești (1880) și colonia muncitorească (1900). Al optulea obiectiv, clasificat ca monument memorial sau funerar, este casa esteticianului și filosofului Tudor Vianu (secolul al XIX-lea) aflată în localitatea Poiana Țapului. Monumentele naturale Cascada Urlătoarea, Babele, Sfinxul din Bucegi, Grupul Bătrânilor se află în preajma orașului. Tot în zonă se află rezervațiile naturale Parcul Național Bucegi, Poiana Crucii, Babele, cu acces direct prin Telecabina Bușteni-Babele. Pentru turiștii care nu caută neapărat drumețiile montane, există obiective turistice în
Bușteni () [Corola-website/Science/297066_a_298395]
-
esteticianului și filosofului Tudor Vianu (secolul al XIX-lea) aflată în localitatea Poiana Țapului. Monumentele naturale Cascada Urlătoarea, Babele, Sfinxul din Bucegi, Grupul Bătrânilor se află în preajma orașului. Tot în zonă se află rezervațiile naturale Parcul Național Bucegi, Poiana Crucii, Babele, cu acces direct prin Telecabina Bușteni-Babele. Pentru turiștii care nu caută neapărat drumețiile montane, există obiective turistice în zona stațiunii:
Bușteni () [Corola-website/Science/297066_a_298395]
-
vocal, chitară acustică, J. Kappl - chitară bas, Ovidiu Lipan - baterie, în această versiune apărând pe discul „Aniversare 35”, în 1997. De asemenea, există și o variantă „hard” a piesei, care poate fi ascultată și vizionată pe videodiscul „Phoenix Tour 2006 - Baba Novak” și pe DVD-ul „Live at Sala Palatului”. Compusă în jurul anului 1990 de Nicolae Covaci. A apărut în 1992 pe albumul „SymPhoenix/Timișoara”, fiind înregistrată în formula N. Covaci - double-six, V. Vaessen - chitară bas și O. Lipan - percuție, împreună cu
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Aparută și pe discul-compilație „Evergreens”, din 1993. Varianta ce i-a inspirat, cântată din bucium, a fost introdusă la începutul spectacolelor Cantafabule (extended), din 1998. Compusă de Nicolae Covaci și având versuri scrise de Dinu Olărașu, a apărut pe albumul „Baba Novak” (2005), inițial „City of Angels” din anii '80, când făcea parte din proiectul de operă-rock „Empire of Vampires”. Varianta în engleză a fost înregistrată în 1999, în formula Nicolae Covaci - chitară solo, Malcolm J. Lewis - solist vocal, iar în
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
video (TVR) a concertului de la Sala Radio, din decembrie 1996, iar varianta română a fost înregistrată mai întâi în 1999 cu Tavi Colen și Alin Oprea, împreună cu cele trei piese de pe maxi-single-ul „Ora-Hora”, iar mai apoi în 2005, pe albumul „Baba Novak”,in componența : Nicu Covaci - chitară, voce, Josef Kappl - bas, voce, Ovidiu Lipan - baterie, Mircea Baniciu - solist vocal, Mani Neumann - vioară, Ionut Contraș - percuție si Cristi Gram - chitară, unde a apărut pentru prima dată oficial. Compusă de Ciprian Porumbescu în
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
G. Reininger - pian, voce, Dorel Vintilă - baterie. Videoclipul este filmat de TVR în anii '60. Aparută și pe discurile „Remember” (1991) și „Vremuri, anii 60...” (1998). Compusă în 2004-2005 de Nicolae Covaci, cu text de Dinu Olărașu. Apărută pe albumul „Baba Novak” (2005), într-o înregistrare în formula N. Covaci - chitară acustică, solist vocal, J. Kappl - chitară bas, backing vocals, M. Baniciu - chitară acompaniament, solist vocal, O. Lipan - baterie, Mani Neumann - vioară, Ionuț Contraș - percuție, Cristi Gram - chitară. Nume sub care
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
lui Dinu Olărașu. Înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo, solist vocal, J. Kappl - chitară bas, voce, O. Lipan - baterie, M. Baniciu - chitară acompaniament, voce, M. Neumann- vioară, I. Contraș - percuție, voce, C. Gram - chitară electrică, a apărut pe albumul „Baba Novak” (2005) Prelucrare folclorică de Nicolae Covaci și Josef Kappl (făcuta în 1971), pe versuri de Victor Cârcu; apărută ca o „Introducere” la „Iarna” din Ciclul Anotimpurilor, pe albumul „Cei ce ne-au dat nume” din 1972 (reeditat în 1999
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
considerat de avangardă, și scris, produs și regizat de același Cornel Chiriac pentru TVR. Piesa a apărut prima oară pe disc în 1998, o dată cu realizarea albumului de restituiri „Vremuri, anii 60...”. Compusă în 2005 de Nicolae Covaci și apărută pe „Baba Novak” (2005) cu textul lui Nicolae Covaci și Dinu Olărașu. A fost înregistrată în formula N. Covaci - chitară electrică și acustică, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - chitară acompaniament, solist vocal, O. Lipan - baterie, M. Neumann - vioară, I.
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
80 - '90; varianta inițială era în limba engleză și se intitula „I Need a Friend”; piesa a fost înregistrată în 1994, apoi în 2000 și în sfârșit, cu textul în limba română, în anul 2005 când a apărut pe albumul „Baba Novak”. Formula ultimei înregistrări a fost: N. Covaci - chitară electrică, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, I. Contraș - percuție, C. Gram - chitară electrică. Compusă în 1973-74 de Josef Kappl pe versuri de Șerban
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
M. Neumann - vioara, U. Brand - chitară acustică, A. Petrescu - oboi, Orchestra Filarmonicii Radio din București, corul „Song” și „Grupul de popi”. Intitulată inițial „Suddenly”, piesa și textul au fost compuse de Nicolae Covaci, în anii 80. A apărut pe albumul „Baba Novak” (2005), fiind înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo, chitară acustică, solist vocal; J. Kappl - chitară bas, voce; M. Baniciu - voce; O. Lipan - baterie; C. Gram - chitară electrică; Ionuț Contraș - voce. Compusă de Nicolae Covaci în 1971 pe versuri
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Kappl - chitară bas, voce, G. Reininger - sintetizator, orgă electronică, O. Lipan - baterie. Piesă compusă de Nicolae Covaci în anii '80, inițial cu text englezesc, sub titlul „Morning Light”. Varianta românească, având versuri scrise de Dinu Olărașu, a apărut pe albumul „Baba Novak” (2005), într-o înregistrare în formula N. Covaci - chitară acustică, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - chitară acompaniament, solist vocal, O. Lipan - baterie, M. Neumann - vioară, C. Gram - chitară solo, Ionuț Contraș - backing vocals. La piesele de
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
locuri mai puțin populate.Cu un pic de frică și teama ei s-au îndreptat și spre porțilede acum ruinate.Localitatea a fost numită Voroteț de la „Vorota” în limba rusă, ce în limba moldoveneasca „poartă”. codice 1 "Mahalaua Cenușarii" codice 2 Mahalaua Babă <br>
Voroteț, Orhei () [Corola-website/Science/305237_a_306566]
-
cum la Vârșeț, Alibunar, Uzdin, Torac și bineînțeles în satul lor natal, Sărcia. Școala Normală au terminat-o mai mulți sărcieni pe cum: SOFIA OALĂ Jdicu, ION OALĂ, ION-IONIȚĂ ROTARIU, IOSIF LĂPĂDAT-BAGEA, LIVIA BRENICI Marina, ANUȚA PANCARICEAN Groza, PETRA PANCARICEAN Baba, BUJOARA JIVOIN Gruiescu, SOLOMON MIOC, LUCIA PANCARICEAN Petrovici, VICTORIA ROTARIU Dajdea dar sunt și dintre acei sărcieni care au terminat Liceul și alte școli de specialitate la Vârșeț. Lista nu este completă și neapărat trebuie să menționăm faptul că, în
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
născută la Sărcia în anul 1932. După cei patru ani de școlarizare în satul natal, la Vârșeț a terminat Matura mică apoi Școala Normală și ulterior Academia Pedagogică. A fost repartizată ca învățătoare la Seleuș. S-a căsătorit cu Păun Baba și împreună s-au stabilit la Alibunar. Petra Baba a funcionat, ani de zile, la Școala generală din Alibunar dar a fost activă pe teren cultural și politic și în cadrul satului. A decedat la Alibunar. Livia-Leana Brenici este născută la
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
ani de școlarizare în satul natal, la Vârșeț a terminat Matura mică apoi Școala Normală și ulterior Academia Pedagogică. A fost repartizată ca învățătoare la Seleuș. S-a căsătorit cu Păun Baba și împreună s-au stabilit la Alibunar. Petra Baba a funcionat, ani de zile, la Școala generală din Alibunar dar a fost activă pe teren cultural și politic și în cadrul satului. A decedat la Alibunar. Livia-Leana Brenici este născută la Sărcia în anul 1933 unde a terminat primele clase
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
sau Ursul și Capra din iarnă. Probabil cel mai mare colecționar de basme din folclor a fost nuvelistul și povestitorul Ion Creangă , care, printr-un limbaj foarte pitoresc, a dat viața unor povești acum clasice ca Harap Alb sau Fata babei și fata mosului. De asemenea poetul Vasile Alecsandri a publicat cea mai de succes variantă a baladei Miorița, un poem trist, filozofic, centrat în jurul unei intrigi simple: complotul a doi ciobani de a-l omorî pe un al treilea din cauza
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
liderului Nicolae Covaci, pe texte de Dinu Olărașu, Răzvan Voncu, Călin Angelescu sau de-ale sale. Sunt reluate într-o nouă interpretare compozițiile „Morning light” („Zori de zi”), „I need a friend” („Singur”), „City of Angels” („Apocalipsa”), „The tale of ” („Babă Novak”), „Bounty Mân” („Hăituit”), „Suddenly” („To my brothers...”). Inițial, în faza de concepere, pe album era proiectată apariția unei piese sârbești („Javore” - "„un cântec vechi, din copilăria mea, pe care l-am auzit de la maică-mea. Piesă va fi cântată
Baba Novak () [Corola-website/Science/305575_a_306904]
-
din aparatul de dregători ai Băniei, din țăranii liberi și din mercenari. Lui Mihai Viteazul i-au stat alături în primul rînd ostașii de frunte ai Craiovei și corpurile lor de oaste: Frații Buzești -Stroe, Radu și Preda, Frații Golești, Baba Novac, Gruia Novac, Radu Florescu, Banul Mihalcea, Banul Mărăcine, Banul Manta și Banul Udrea, Radu Calomfirescu, Craioveștii: Matei Basarab și Radu Șerban. Oastea Craiovei a constituit nucleul dur al armatelor lui Mihai Viteazul. Bisericile și mănăstirile fortificate din zona de
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
Mihalcea în decembrie 1594". La Călugăreni oștile Craiovei i-au stat alături. În 1596, Mihai "ia din Craiova 4000 de oșteni și apără vitejeste Timișoara", cu acest prilej a luptat și la Kladovo de unde iese biruitor și se întoarce cu Baba Novac pe care îl face "craiovean de frunte cu moșie, soață și oșteni aleși". Pregătind unirea, Mihai îi cheamă pe frații Buzești și pe Udrea banul să "taie cu toate oștile Craiovei..". În 1599 , Mihai Viteazul a trimis contra năvălitorilor
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
de gruparea Buzeștilor și polonii lui Ian Zamoiski și moldovenii pun domn în Țara Românească pe Simion Movilă, fratele lui Ieremia. În fruntea celor care îl pun domn pe Simion Movilă se aflau Frații Buzești. Doar Banul Udrea și haiducul Baba Novac îi rămăseseră fideli lui Mihai Viteazul. Simion Movilă, care avea cu el oaste polonă, se dovedește "neascultător față de Buzești și gruparea lor și vrea să conducă după voia lui". Atunci Buzeștii îl alungă și pun domn un craiovean de-
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
regia și conducerea artistică a filmului au fost realizate de Ion Popescu-Gopo. Pe partea de regie, el a fost asistat de regizoarea moldoveancă Natalia Bodiul. Mai mulți critici de film au constatat că "Maria Mirabela" este inspirat din povestea " Fata babei și fata moșneagului" a lui Ion Creangă în care apar două fete: una bună și alta răutăcioasă. Cele trei personaje animate: Oache, Scăpărici și Omide simbolizează cele trei elemente vitale ale naturii: apa, focul și aerul, fără de care nu există
Maria Mirabela () [Corola-website/Science/306247_a_307576]
-
alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. În lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman afirma că filmul "Maria Mirabela" este un basm cinematografic în care Ion Popescu-Gopo adaptează într-un stil propriu, plin de ingenuitate și candoare, povestea " Fata babei și fata moșneagului" a lui Ion Creangă. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Două fetițe, una bună, alta răutăcioasă, «doi crini cu ochi de poveste», parcurg lumea, în blugi și adidași
Maria Mirabela () [Corola-website/Science/306247_a_307576]
-
de idei de pe mapamond”". Acest film care combină jocul actorilor cu desenele animate este considerat mai degrabă "„un film agreabil, concret, de o profesionalitate de maestru”". Cele două fetițe care trimit la fata bună și fata rea din povestea " Fata babei și fata moșneagului" a lui Ion Creangă joacă simplu, dar cu „artă” de oameni mari. Unele secvențe (ca de exemplu episodul omizilor alungate) au efecte dramaturgice remarcabile, dar momentul final al întâlnirii cu Zâna Pădurilor pare a fi fals și
Maria Mirabela () [Corola-website/Science/306247_a_307576]
-
a mai avea inspirația de la începuturile carierei. Regizorul nu mai are "„marile momente de inspirație din urmă cu zece-douăzeci de ani”", fiind citat ca exemplu filmul "Maria Mirabela" în care Gopo a încercat să exploateze structurile ascunse ale basmului " Fata babei și fata moșneagului" încercând să-i descopere "„resorturi mitice și arhetipale esențiale - cum ar fi: câinele = pământul, părul = aerul, cuptorul = focul, fântâna = apa”". Scenaristul-regizor a transformat "elementul foc" într-un licurici, "elementul aer" într-un fluture și "elementul apă" într-
Maria Mirabela () [Corola-website/Science/306247_a_307576]
-
numeroaselor procese de îngheț-dezgheț), pe alocuri, se înscrie pregnant în peisajul actual. În primul rînd, este vorba de formele de dezagregare care au dat naștere la abrupturi de eroziune și creste, vizibile în masivele Omu, Fărăoane și Oușoru, vîrfuri piramidale, „babe", blocuri oscilante etc., întîlnite în special de-a lungul culmii principale, și grohotișuri. Grohotișurile de sub vîrful Omu formează adevărate „mări de pietre"; ele mai apar și sub vîrfurile Fărăoane și Oușoru creînd unele dificultăți în parcurgerea lor. În al doilea
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]