8,498 matches
-
Noului Testament care suferea de aceleași defecte ca și textul grecesc al lui Erasmus: bazat pe manuscrise puține și de proastă calitate. Asta face ca toate traducerile Bibliei bazate pe Textus Receptus să conțină Comma Johanneum. Unele traduceri contemporane ale Bibliei în engleză nu mai conțin Comma, dar altele o păstrează. De exemplu, New International Version nu traduce Comma, ci doar adaugă o notă de subsol că Vulgata conține un anume text, care nu se regăsește în manuscrisele grecești ale Bibliei
Comma Johanneum () [Corola-website/Science/307276_a_308605]
-
Bibliei în engleză nu mai conțin Comma, dar altele o păstrează. De exemplu, New International Version nu traduce Comma, ci doar adaugă o notă de subsol că Vulgata conține un anume text, care nu se regăsește în manuscrisele grecești ale Bibliei dinaintea secolului al XIV-lea., în schimb versiunea New King James bazată pe traducerea recentă a lui Textus Receptus, păstrează Comma. Minusculul 629 (în numerotarea Gregory-Aland) conține Comma în greacă, manuscrisul fiind bilingv (greco-latin). El a fost datat paleografic ca
Comma Johanneum () [Corola-website/Science/307276_a_308605]
-
importantă nu numai pentru istoria grecilor, ca primul lor dialect comun și principal strămoș al limbii demotice, ci și pentru impactul său asupra civilizației occidentale ca lingua franca a Mediteranei. Koine a fost și limba originală a Noului Testament al Bibliei creștine și mijlocul prin care s-au răspândit învățăturile creștinismului. Greaca Koine era, neoficial, prima sau a doua limbă a Imperiului Roman. Greaca Koine a apărut ca dialect comun în armatele lui Alexandru cel Mare. În timp ce statele grecești aliate, sub
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
perioade au fost pierderea distincției lungimii vocalelor, înlocuirea sistemului accentual tonic (muzical) cu accentul dinamic (de intensitate) și monoftongarea majorității diftongilor. Evoluția fonetică este descrisă în cele ce urmează: "Greaca Koine biblică" se referă la varietățile de Koine folosite în Biblia creștină și în texte înrudite. Principalele ei surse sunt: A existat o dispută între erudiți, deoarece nu se știa cât de mult greaca biblică reflectă limba Koine vorbită contemporan și cât de multe însușiri de substrat semitic are ea ("cf.
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
terasă sprijinită pe cinci coloane, după modelul vechilor cule boierești. Lăcașul monahal posedă o bogată colecție de artă bisericească veche. Muzeul colecțiilor bisericești adăpostește obiecte de valoare istorică, artistică și documentată: 27 de documente în limbile turcă, arabă și persană; Biblia lui Șerban Cantacuzino din 1688; icoana Maicii Domnului din 1600; manuscrise și tipărituri din perioada 1696- 1898. Un documentar despre aceasta zona a fosr realizat de primaria Frecăței
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
David (ebraică: דָּוִד, דָּוִיד, Davíd,tiberiană Dăwîḏ; Dawid;: Daveed;arabă: ) este un personaj biblic care a fost, conform Bibliei ebraice, al doilea rege al Regatului unit al Israelului, succesorul lui Saul și tatăl lui Solomon, și conform evangheliilor Noului Testament, Matei și Luca, strămoșul lui Iisus. Se consideră că a trăit aproximativ între 1040-970 î.e.n., domnind peste regatul lui
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
2 Samuel, 1 Împărați și 1 Cronici. Este foarte cunoscut și pentru faimoasa luptă cu Goliat pe care îl învinge folosind o praștie(1Samuel 17). David este un personaj important în tradiția religioasă și culturală evreiască, creștină și islamică. În Biblie, David, sau David HaMelekh, este regele Israelului și al poporului evreu. Tradiția biblică susține că un al lui David va fi Mesia, iar tradiția creștină consideră că acest Mesia este Iisus. În islam este considerat a fi profet și regele
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
Asiria și Babilonia - David reușește să extindă sensibil hotarele, creând, conform mitului biblic, singura dată în istorie, un imperiu israelit (în mod real acest imperiu a existat doar în imaginația autorilor istoriei deuteronomiste).Este de remarcat, însă, că în limba Bibliei nu exista un cuvânt pentru „imperiu” sau „împărat”, ci doar pentru „regat” și „rege”. Și termenul de Cărțile Împăraților folosit uneori în traducerile Bibliei a fost abandonat in favoarea celui mai corect de Cărțile Regilor. În trei campanii, David sfarmă
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
imperiu a existat doar în imaginația autorilor istoriei deuteronomiste).Este de remarcat, însă, că în limba Bibliei nu exista un cuvânt pentru „imperiu” sau „împărat”, ci doar pentru „regat” și „rege”. Și termenul de Cărțile Împăraților folosit uneori în traducerile Bibliei a fost abandonat in favoarea celui mai corect de Cărțile Regilor. În trei campanii, David sfarmă puterea filistenilor și instituie controlul asupra cetății Gath; moabiții de pe malul răsăritean al râului Iordan sunt supuși, arameii care vizau controlul Transiordaniei sunt înfrânți
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
din urmă, bazate pe „inexistența dovezilor nu este o dovadă a inexistenței”, presupunându-se, de exemplu, că regele Irod cel Mare ar fi distrus rămășițele arheologice prin construcțiile sale ambițioase din secolul I î.Hr. În documentarul BBC „Secretele îngropate ale Bibliei” din 2011, dr. Stavrakopoulou afirma, după ce se consultase cu Baruch Halpern, Yossef Garfinkel și Doron Spielman (ultimii doi dintre ei fiind șefi de excavații ale unor situri presupuse davidico-solomonice), că deși unele descoperiri recente ar putea pune la îndoială teoriile
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
excavații ale unor situri presupuse davidico-solomonice), că deși unele descoperiri recente ar putea pune la îndoială teoriile lui Finkelstein, teza regatului unit sub domnia lui David rămâne nesusținută de dovezi arheologice, fie și pe motivul menționării doar în treacăt de către Biblie a realizărilor politice ale regelui Omri, asupra existenței și puterii căruia există dovezi arheologice de netăgăduit. După ea, acest lucru ar indica resentimentele față de regatul Israel ale autorilor din regatul Iuda. Baruch Halpern menționa în documentar că David cel istoric
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
ea, acest lucru ar indica resentimentele față de regatul Israel ale autorilor din regatul Iuda. Baruch Halpern menționa în documentar că David cel istoric a fost cu totul diferit de omul pios pe care îl rețin unii ca fiind zugrăvit în Biblie:a fost de fapt un om viclean, care, uneori și-a înjunghiat apropiații pe la spate. Dar aceste lucruri reies din Biblia însăși, care nu ascunde laturile sale negative. Referitor la descoperirile de la Khirbet Qeiyafa, un număr de arheologi au susținut
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
cel istoric a fost cu totul diferit de omul pios pe care îl rețin unii ca fiind zugrăvit în Biblie:a fost de fapt un om viclean, care, uneori și-a înjunghiat apropiații pe la spate. Dar aceste lucruri reies din Biblia însăși, care nu ascunde laturile sale negative. Referitor la descoperirile de la Khirbet Qeiyafa, un număr de arheologi au susținut că ar fi vorba de orașul biblic Sha'arayim sau Neta'im și că ar putea conține ruinele palatului regelui David
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
crede că David provenea de fapt dintr-o familie bogată, îl caracterizează ca „ambițios și lipsit de scrupule”, un „tiran” care și-a ucis oponenții, inclusiv proprii săi fii. Bineînțeles, McKenzie își bazează interpretările pe povestirea realistă biblică. Cercetări ale Bibliei după metoda critico-istorică susțin că relatarea biblică a ascensiunii lui David cuprinde multe aspecte de propagandă politică — un posibil răspuns la acuzații contemporane contra lui, la implicarea lui în asasinate și regicide.
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
patru cărți au fost publicate în 1594. Acestea propuneau o cale de mijloc (o "via media") între pozițiile romano-catolicilor și puritanilor. Hooker susținea că rațiunea și tradiția erau ambele importante în interpretarea Scripturilor și că e crucială recunoașterea faptului că Biblia a fost scrisă într-un anume context istoric, ca răspuns la situații specifice: "vorbele trebuie înțelese după pricina pentru care au fost rostite." Este o lucrare masivă, al cărei subiect principal e guvernământul bisericilor. Puritanii, cunoscuți pe atunci ca "Biserica
Richard Hooker () [Corola-website/Science/308609_a_309938]
-
mântuirea sufletului, ci sunt cadre care înfășoară viața morală și religioasă a credinciosului. Astfel, există monarhii bune și monarhii rele, democrații bune și rele, dar ceea ce contează e pietatea oamenilor. În același timp, Hooker susținea că autoritatea e stabilită de Biblie și de practica Bisericii primare, însă trebuie fundamentată pe pietate și rațiune, nu pe o investitură automată; ea trebuie ascultată, chiar când greșește, însă poate fi remediată prin rațiune și Duhul Sfânt. De remarcat afirmația lui Hooker că puterea și
Richard Hooker () [Corola-website/Science/308609_a_309938]
-
protestanții conservatori. Viziunea futuristă consideră toate sau cea mai mare parte din profeții ca referindu-se la viitor, cu puțin timp înainte de a doua venire, în special atunci când e vorba de interpretarea lui Daniel, , și a altor secțiuni eshatologice ale Bibliei. Interpretările futuriste prezic de obicei o înviere a morților și o răpire la cer a celor vii, în care toți creștinii adevărați și cei care nu au atins vârsta responsabilității sunt aduși la Hristos în vremea în care Împărăția lui
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
de Biserica Catolică. Postmilenialismul crede că Hristos se va intoarce după („post-”) o mie de ani literală sau la figurat, în care lumea să fi devenit preponderent creștină. Aceasta era viziunea lui Jonathan Edwards. Istoriciștii susțin că evenimentele prezise de Biblie au avut loc de-a lungul istoriei. Istoricismul a căpătat popularitate odată cu Reforma Protestantă. În secolul al XIX-lea, odată cu apariția dispensaționalismului, protestanții conservatori au abandonat în mare parte istoricismul în favoarea futurismului. Adventiștii afirmă o interpretare istoricistă a predicțiilor Bibliei
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
Biblie au avut loc de-a lungul istoriei. Istoricismul a căpătat popularitate odată cu Reforma Protestantă. În secolul al XIX-lea, odată cu apariția dispensaționalismului, protestanții conservatori au abandonat în mare parte istoricismul în favoarea futurismului. Adventiștii afirmă o interpretare istoricistă a predicțiilor Bibliei din Cartea Apocalipsei. Rastafarienii interpretează istoricist Cartea Apocalipsei, legând-o atât de evenimente din secolul XX cum ar fi încoronarea Împăratului etiopian Haile Selassie și Al Doilea Război Italo-Etiopian, cât și de evenimente viitoare cum ar fi a doua venire
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
Contribuția sa majoră a fost să arate că profeții, cum ar fi scribul Apocalipsei, devin mult mai inteligibili când sunt considerați în mod primar drept poeți. El considera că acest punct de vedere a fost pierdut din vedere deoarece cele mai multe Biblii în limba engleză traduc totul drept proză. Poezia a fost de asemenea motivul pentru care Ioan nu a citat niciodată în mod direct profeții dinaintea lui. Dacă ar fi făcut așa ceva, ar fi trebuit să folosească poezia lor ebraică, în timp ce
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
secol.” Agnosticul Robert G. Ingersoll a numit în secolul al XIX-lea Apocalipsa drept „cea mai nebunească dintre toate cărțile”. Unul din Părinții Fondatori ai SUA, Thomas Jefferson, a omis-o împreună cu cea mai mare parte a canonului biblic din Biblia lui Jefferson și era de părere că Apocalipsa este o carte lipsită de orice înțeles, comparând-o cu „nălucirile unui maniac, nu mai demnă și nici mai capabilă de a fi explicată decât incoerența viselor noastre nocturne”. Friedrich Engels a
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
l'Égypte" (éd. Desclée de Brouwer), Christiane Desroches Noblecourt scrie la p. 125: Ea adaugă la p. 126 : În 2005, Pierre de Miroschedji a publicat un articol în revista "La Recherche". El scria: El subliniază că nimic nu împiedică utilizarea Bibliei în arheologie, sub formă de izvor supus criticii, așa cum arheologii procedează cu oricare alt document . Consensul cercetătorilor Bibliei este că n-a existat niciun exod de proporțiile celui descris în carte, și că povestirea trebuie considerată teologie, o povestire care
Cartea Exodului () [Corola-website/Science/308630_a_309959]
-
În 2005, Pierre de Miroschedji a publicat un articol în revista "La Recherche". El scria: El subliniază că nimic nu împiedică utilizarea Bibliei în arheologie, sub formă de izvor supus criticii, așa cum arheologii procedează cu oricare alt document . Consensul cercetătorilor Bibliei este că n-a existat niciun exod de proporțiile celui descris în carte, și că povestirea trebuie considerată teologie, o povestire care ilustrează cum Dumnezeul lui Israel a acționat pentru a-și salva și întări poporul, dar nu poate fi
Cartea Exodului () [Corola-website/Science/308630_a_309959]
-
teologie, o povestire care ilustrează cum Dumnezeul lui Israel a acționat pentru a-și salva și întări poporul, dar nu poate fi considerată istorie. Istoricul evanghelic Peter Enns confirmă aceste puncte de vedere pe blogul său. Consensul actual al cercetătorilor Bibliei este că nu a existat niciodată vreun exod de proporțiile celui descris în Biblie. Conform cu Exodul 12:37-38, israeliții numărau „în jur de șase sute de mii de bărbați care mergeau pe jos, în afară de copii” plus mulți ne-israeliți și animale
Cartea Exodului () [Corola-website/Science/308630_a_309959]
-
salva și întări poporul, dar nu poate fi considerată istorie. Istoricul evanghelic Peter Enns confirmă aceste puncte de vedere pe blogul său. Consensul actual al cercetătorilor Bibliei este că nu a existat niciodată vreun exod de proporțiile celui descris în Biblie. Conform cu Exodul 12:37-38, israeliții numărau „în jur de șase sute de mii de bărbați care mergeau pe jos, în afară de copii” plus mulți ne-israeliți și animale. Cartea Numerilor 1:46 dă un total mai precis de 603 550 bărbați de peste
Cartea Exodului () [Corola-website/Science/308630_a_309959]