7,991 matches
-
Helen zice: — Mă bucur că m-ai găsit. Cred că mereu am sperat că o să mă găsească cineva. Mă bucur că s-a întâmplat să fii tu, zice. Dar viața ei nu-i chiar așa de rea, îi zic. Are bijuteriile. Îl are pe Patrick. Da, zice, dar e bine să ai pe cineva care să-ți știe toate secretele. Poartă un costum albastru, dar nu obișnuitul albastru ou de măcăleandru. Este acel albastru al unui ou de măcăleandru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Cartea oglinzii este cu un bărbat și o femeie loviți de trăsnet, apoi călcați de un tanc, apoi sângerând de moarte prin găvanele ochilor. Creierul le-a țâșnit pe urechi. Femeia poartă un costum de comandă și o mulțime de bijuterii. Bărbatul are cravată albastră. Număr: 1, 2, 3... Mona ia bărbatul și femeia și-i rupe în fâșii subțiri. Telefonul sună din nou; răspund. Țin telefonul apăsat pe piept și zic: E un tip, Helen. Zice că-i curge sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Totul este orbitor, totul vibrează, iar noi plutim aici, în golul din centru. Plutim doar în lumină și-n căldură. Helen își șoptește cuvintele tăcute, și eu simt cum o apă caldă îmi umple inima. Cerceii lui Helen și toate bijuteriile ei aruncă lumini de foc. Nu se aude decât clinchetul cristalin din jurul nostru. Ne balansăm din ce în ce mai ușor, iar eu îmi dau drumul, încetișor. Suntem înconjurați de clinchetul unui milion de stele aprinse; pesemne că așa se simte și Dumnezeu. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu el pe buze și-l mânjește de sânge. Zice că a oprit unitatea criogenică. A deconectat alarma și bateriile de avarie. Vrea să moară împreună cu Patrick. Vrea să se sfârșească totul aici. Blestemul. Puterea. Singurătatea. Vrea să distrugă toate bijuteriile în care oamenii își pun speranța că-i vor mântui. Toate reziduurile care supraviețuiesc talentului, inteligenței și frumuseții. Toate mizeriile decorative lăsate în urmă de împlinirea și succesul adevărat. Vrea să distrugă toți paraziții ăștia frumoși care le supraviețuiesc gazdelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
că te-am făcut! Tot trupul mi se strânge într-un spasm scăldat în sudori. Helen zice: — Chiar credeai că mami ar putea să cadă în limbă după tine în halul ăsta? Și c-o să-și arunce căcatele ei de bijuterii scumpe? Râde, și sângele și soda caustică îi bolborosesc în gâtlej. Chiar credeai că mami ar fi în stare să-și mestece căcaturile ei de diamante pentru că tu n-o iubești? Stridie? zic. — În carne și oase, zice Helen, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice ea - zice Stridie. E și ea pe-aici pe undeva, înăuntru, turbată de furie. S-o saluți din partea mea, zice Stridie - așa zice, cu gura lui Helen. Statuia albastră și atât de fragilă - copilul înghețat - este țăndări, împrăștiată printre bijuteriile sparte, un deget smuls aici, picioarele rupte dincolo, capul sfărâmat... Deci acum, zic, el și Mona au de gând să omoare pe toată lumea și să devină Adam și Eva? Fiecare generație vrea să fie cea din urmă. Nu pe toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
inimă credeai că lumea mea e mată că trupul meu - o candelă fără ulei - a uitat grația flăcării și melodia rochiilor lungi cine știe poate ar trebui să nu mai iau în serios oglinzile vinul vechi paharul răsturnat caseta cu bijuteriile deasupra cărora mișc munții cu gândul în tăcerea aceasta nu mai încape niciun ac zidul de lângă mine își urcă iedera de parcă mi-ar spune că drumul pe care merg e greșit și încă nu m-am oprit și nu e
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
frumosul din preajmă, lumea e infinită! Poți vedea ce alții nu reușesc: nuanțe de culori, zâmbete, sclipirile apelor, crestele munților, marea, macii, bătrânul câine, fotografii vechi de familie, Soarele... Adu momentele apuse în prezent! Toarnă frumusețile apuse în forma de bijuterie a clipei! Fiecare dintre noi suntem și trecutul, atunci, să înviem trecutul frumos! ,,Trăiește clipa!” Oprește-te din fuga ta și îmbrățișează-ți părinții, prietenii, ascultă natura, afară se aude cântecul vieții, apleacă urechea spre floarea de cais! Alții n-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Marie dădu din cap, sensibilă la imperceptibila expresie de ușurare care destinse brusc trăsăturile lui Chantal, care era convinsă că se afla În avantaj. După o pauză, tînăra polițistă se ridică. Încet. - Foarte bine, spuse ea pregătindu-se să pună bijuteria În buzunar. Mă voi mulțumi să-i Înapoiez brățara și, dacă ea confirmă versiunea lui Nicolas... - Nu! Nu face asta! Marie se opri din gest și se pregăti pentru revolta pe care o anunțau trăsăturile chipului lui Chantal, brusc Înăsprite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
inflexiuni, luîndu-i pe cei doi polițiști drept martori. - E frumoasă, nu-i așa? Costă scump, frumusețea... De cînd o cunosc, nu i-am refuzat nimic, am cedat la toate capriciile ei, i-am Împlinit toate gusturile legate de lux. Casă, bijuterii, blănuri, voiaje, nimic nu e Îndeajuns de frumos pentru ea... Și are nevoie de tot mai mult...Pentru ea muncesc și la cabinetul medical, și la laborator, ca un smintit. Dar afacerile merg prost... Am tot mai multe datorii, laboratoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mărunte detalii ale gravurilor inspirate de legendă. Puteau fi văzuți jefuitorii tăind gîtul supraviețuitorilor și deschizînd sipetele eșuate pe plajă. Aproape În același timp, aceeași idee le dădu prin minte la amîndoi: jefuitorii recuperau Încărcăturile - alimente și material - , dar și bijuterii, argint și aur. Lucas arătă spre un amănunt: un cufăr spart din care cădeau monede și obiecte din metal prețios. - Păi, da, asta e! Era vorba de pradă! Iar după descrierea lui Morineau, familia Pérec a construit laboratoarele la nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
roșie din coșul ei de provizii și i-o Întinse lui Christian. - Spune-i Mariei să vină. Reînnoiește-ți cererea În căsătorie. Îmi cunosc fata. E o ființă dintr-o bucată. Nu se va putea eschiva. Skipperul luă cutioara de bijuterii și o frămîntă febril Între degete. - Și dacă te Înșeli, Jeanne? Dacă am s-o pierd? - Dacă rămîne aici, ai s-o pierzi de-a binelea. Se uită lung la ea. - Nu din pricina anchetei spui asta, nu-i așa? - Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sări. Îl scoase și contemplă medalionul: pe aurul neted era gravat un soare, identic cu acela care Împodobea ultimul mehir, singurul care nu picurase sînge. Marie se gîndi că ultimul gest al lui Ryan fusese de a-i transmite acea bijuterie care Îi revenea În mod tradițional primului născut dintre copiii Kersaint. Să fi fost pentru a o face să-și asume moștenirea asta, trebuia cumva ca ea s-o transmită mai departe propriului ei copil? Decise că nu. Se luptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acestea, care sună atât de grav, nu au nicio importanță pentru mine. Crispat în timpul meu, nu mai pot fi sensibil la nimic exterior, la ce se întâmplă în afara mea. Acest timp al meu îmi este momentan deosebit de prețios, ca o bijuterie veche de familie. Mi-am amanetat adevăratul timp în speranța că, la un moment dat, să-l pot lua înapoi, atunci când voi fi pregătit, când voi fi gata să-l trăiesc. Netrăirea timpului este totuna cu uciderea lui. Lâncezirea timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
gaj. Un cerc de aur, zise cu un zâmbet strâmb, arătându-i un inel galben pe care Îl scosese de sub tejghea. Toți sunt la fel, marinarii ăștia, conchise el făcând din ochi cu un aer complice. Dante Îl ignoră. Înșfăcă bijuteria, un inel mare Încrustat cu mici semne aproape nedeslușite, și Îl examină cu atenție, Înainte să Îl Înapoieze schimbătorului de valute. — Mda, toți sunt la fel. Voi mai trece să te văd, messer Domenico. Trebuie să vorbim și despre altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
curând decât cu ale unei prostituate. Se spune că În stepele de la Răsărit trăiau niște triburi feroce de nomazi, ai căror regi și preoți erau femei de o frumusețe statuară și miraculoasă. Acestea erau Îngropate În morminte somptuoase, acoperite cu bijuterii splendide și cu semnele măreției lor, printre stoluri de curteni care erau jertfiți pentru ca ele să nu Înfrunte singure Întunericul și groaza călătoriei. Preotese care dialogau cu moartea, interogând-o după ce băuseră poțiuni stranii, chemând umbrele la adunare. Se Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
furt? Parcă revăzu inelul de aur pe care Teofilo i-l Încredințase și care acum era ascuns În chilia de la San Piero. La fel cu altele care circulau prin oraș, după cum Îi dezvăluise messer Falvio. Și extraordinar de asemănător cu bijuteriile Antiliei. Se putea oare să nu existe nici un secret Îndărătul originii sale misterioase, ci doar banala șiretenie a unui furt? Era prea de tot. Așa ceva nu se putea. — Ce vrei să spui? Întrebă, ca să câștige timp, pe când evalua acest nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi fost impunătoare, judecând după numărul sălilor care se deschideau dinspre ea. Poate că mai exista o speranță pentru acest oraș. Doar În Franța mai văzuse așa ceva. Acolo, de ceva vreme, regii se apucaseră să Își expună tezaurele, colecțiile de bijuterii și de tablouri de la curte, pentru a-și preamări propria cârmuire. Iar Florența nu era, cu siguranță, mai prejos, În privința ingeniozității și a iscusinței propriilor artiști. Aici, cetățenii privați puteau fi cei care să dea strălucire cetății, Încredințându-și colecțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îndărăt În cufăr. Extraordinara greutate a obiectului Îl impresionă. Femeia aceea trebuie că știa cu adevărat secretul fabricării aurului, dacă Își putea permite să abandoneze o asemenea avere Într-un cufăr nepăzit. Aruncă repezit pe jos conținutul lăzii, căutând alte bijuterii. Amestecate În devălmășie printre prețioasele tunici de mătase și de in se aflau duzini de asemenea podoabe. Cufărul era arca unei comori. Îl răsturnă, vărsându-i pe dușumea Întregul conținut, care se Împrăștie de jur Împrejur, strălucind. În turnul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și povestioare pe site-ul Esențe sau Cleopatra este tot ce am avut curajul să dăruiesc din inimă celor ce au avut răbdarea să-și coboare privirea asupra modestelor mele încercări literare. Una dintre poeziile mele se regăsește în paginile “bijuteriei Cleopatrei”, antologia de poezii “însemne” si altele sunt în curs de tipărire într-o nouă antologie. își scutură timpul petala Nu ridica tu, primul, piatra! Nu mă lovi, oricum mă doare! Nu-i cerul vinovat că poarta Nu se deschide
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dinainte de nuntă au redus regimul alimentar al lui Lucille la de sistemul spartan la cel etiopian. Porumbeii din Central Park sunt mai bine hrăniți decât ea. — Vai, Claire, draga mea, arăți..., Lucille își încheie propoziția apăsându-și mâna încrustată cu bijuterii pe decolteul pistruiat și scheletic - presupun că acesta e un gest care ține loc de cuvinte, de orice adjectiv. Apoi își finalizează ideea: — Arăți exact ca mama ta. Stop cadru - oare Lucille chiar a spus ceea ce trebuia? În mod absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
În ultima vreme am dezvoltat acest obicei prost. Desfac încuietoarea micuță și ridic capacul cutiei luptându-mă cu balamalele înțepenite. Pe o pernuță dintr-o catifea neagră, luxoasă se odihnește un colier spectaculos, ticsit cu diamante - e cea mai scumpă bijuterie pe care am văzut-o vreodată, ca să nu mai zic pe care am ținut-o vreodată în mână. — Vai, draga mea, toarce Lucille ca o pisică, uitându-se cu o privire plină de adorație la colier, de parc-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ambele departamente, s-a descurcat magistral). Dar, din câte știu, pe Lucille n-au deranjat-o niciodată flagrantele devieri de la drumul cel drept ale soțului ei - atât a fost de mulțumită de conacul din Palm Beach, de avioanele private, de bijuteriile ei, de „căsuța“ cu șapte dormitoare din Southampton, de prezentările de modă din Paris și Milano, de bucătăreasa călătoare, de maseuza și de secretara ei, sau de reședința din Manhattan. Ăsta e stilul de viață al doamnei Randall Cox II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să aibă loc. Așa că nu mergem mai departe cu nunta. Uluită, Lucille a alunecat pe spate - și s-a prăbușit în brațele mamei mele. Mi-am scos inelul de pe deget și i l-am dat lui Randall. Cu toate că era o bijuterie superbă, eram bucuroasă că scăpam de el. Aveam să-i duc dorul, dar eram și teribil de ușurată. — Incredibil, a șoptit Mandy, înainte să plece ca să-l anunțe pe preot. — Mulțumesc, mi-a spus Randall, sărutându-mă cu blândețe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
doar 5 000 de cuvinte și acoperă o arie largă în doar câteva pagini. Acesta se întâmplă deoarece fiecare vers poate fi interpretat pe mai multe niveluri în același timp și fiecare punct reflectă aspectele multiple ale tao așa cum o bijuterie reflectă lumina. Tao teh ching transcende limitele umane relative ale istoriei și culturii, ale timpului și spațiului. Așadar, înainte de a explora grădina incredibil de fertilă care a răsărit din semințele puternice ale cuvintelor lui Lao Zi, să dedicăm puțin timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]