8,109 matches
-
colier din monede de aur (salbă) sau cercelul tipic pentru femeile din zonă. Valea Sebeșului-Alba Iulia: Culori mai sobre și compoziții puțin mai statice caracterizează icoanele din Valea Sebeșului, ale cărei centre mai semnificative sunt Laz și Lancrăm. Influența tradiției bizantine a icoanelor pe lemn a fost aici mai puternică, larg răspândită în această zonă fiind utilizarea foiței de argint sau de aur. Însă procesul de oxidare îi degradează efectul cromatic unitar, acesta fiind dominat în final de verdele acid. Mărginimea
Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea () [Corola-website/Science/324445_a_325774]
-
au plecat în sudul Italiei pentru a-și găsi rostul. Cei mai vârstnici dintre cei 12 frați, Guillaume și Drogo, au fost primii care au ajuns în sud în jurul anului 1035. Ei s-au distins imediat în luptele împotriva stăpânirilor bizantine din sudul Italiei, așa încât Guillaume a devenit conte de Apulia și de Calabria și senior de Ascoli, iar Drogo a fost numit senior de Venosa. În 1047, Drogo a primit confirmarea din partea împăratului romano-german Henric al III-lea, ca moștenitor
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
să construiască un stat atât de puternic precum cele realizate de verii săi în sudul Italiei și în Sicilia, în special după grava înfrângere suferită din partea musulmanilor în bătălia de la Harran, ca și după semnarea acordului de la Devol cu împăratul bizantin Alexios I Comnen. Totuși, principatul Antiohiei a continuat să existe ca stat cruciat, fiind moștenit de către fiul său, Boemund al II-lea de Antiohia, iar apoi de fiica acestuia, Constanța, care a domnit până în 1163. În ansamblu, principatul Antiohiei își
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
Argyrus sau "Argyros" (n. cca. 1000, Bari-d. 1068) a fost un nobil logobard, fiul lui Melus din Bari, din sudul Italiei, devenit ulterior general bizantin și catepan de Italia. După înfrângerea tatălui său, care se răsculase împotriva dominației bizantine în sudul Italiei, în bătălia de la Cannae din 1018, Argyrus și mama sa au fost capturați de trupele bizantine și duși la Constantinopol ca prizonieri. După ce și-a încheiat perioada de detenție, în anul 1038 a revenit în Apulia, după
Argyrus (catepan) () [Corola-website/Science/324475_a_325804]
-
Bari, din sudul Italiei, devenit ulterior general bizantin și catepan de Italia. După înfrângerea tatălui său, care se răsculase împotriva dominației bizantine în sudul Italiei, în bătălia de la Cannae din 1018, Argyrus și mama sa au fost capturați de trupele bizantine și duși la Constantinopol ca prizonieri. După ce și-a încheiat perioada de detenție, în anul 1038 a revenit în Apulia, după care s-a înrolat în rândul trupelor bizantine care participau, sub comanda generalului George Maniakes, la recuperarea Siciliei de sub
Argyrus (catepan) () [Corola-website/Science/324475_a_325804]
-
din 1018, Argyrus și mama sa au fost capturați de trupele bizantine și duși la Constantinopol ca prizonieri. După ce și-a încheiat perioada de detenție, în anul 1038 a revenit în Apulia, după care s-a înrolat în rândul trupelor bizantine care participau, sub comanda generalului George Maniakes, la recuperarea Siciliei de sub stăpânirea sarazinilor. Participanții normanzi și varegi la această expediție s-au îndepărtat de George Maniakes, iar longobarzii li s-au raliat și ei în 1039. În 1040, longobarzii s-
Argyrus (catepan) () [Corola-website/Science/324475_a_325804]
-
Italia, Calabria, Sicilia și Paflagonia". Atunci când răscoala antibizantină din Apulia a fost suprimată, bizantinii au urmat sfatul său de a încheia o alianță cu papalitatea, pentru a contrabalansa crescânda amenințare a normanzilor în regiune. Tot Argyrus a fost comandantul armatei bizantine, care a refuzat să se ralieze trupelor papale în momentul în care acestea erau înfrânte categoric de către normanzi în bătălia de la Civitate și în care papa Leon al IX-lea însuși a căzut captiv. Argyrus a fost catepan până în anul
Argyrus (catepan) () [Corola-website/Science/324475_a_325804]
-
încă de prestigiul de a fi fost prima formațiune statală independentă a longobarzilor din Italia de sud. Atunci când longobardul Arduin, numit chiar de către bizantini în funcția de "topoterites" de Melfi, iar mercenarii normanzi ai acestuia s-au răsculat împotriva autorității bizantine, liderul întregii răscoale a devenit chiar principele de Benevento, Atenulf. După asasinarea catepanului bizantin Nikefor Doukeianos, normanzii plănuiau alegerea unui conducător din rândul lor, însă, după cum consemnază cronicarul Guglielmo de Apulia, Atenulf le-ar fi acordat normanzilor aur și argint
Atenulf al IV-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324471_a_325800]
-
însă, după cum consemnază cronicarul Guglielmo de Apulia, Atenulf le-ar fi acordat normanzilor aur și argint, astfel încât aceștia au căzut de acord să treacă sub comanda sa. În data de 3 septembrie 1041, răsculații l-au înfrânt pe noul catepan bizantin, Exaugustus Boioannes, fiul celebrului general Vasile Boioannes, și l-au luat prizonier, ducându-l la Benevento. Cam tot în aceeași vreme, principele de Salerno, Guaimar al IV-lea, a început să îi atragă pe normanzi de partea sa. În februarie
Atenulf al IV-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324471_a_325800]
-
(în limba greacă: Νικηφόρος Δουκειανός}}, în [[limba italiană: Niceforo Dulchiano sau Doceano) (d. [[1040]]) a fost [[Catepanatul de Italia|catepan bizantin de Italia]] între anii [[1039]] și [[1041]]. El a fost martorul fazei incipiente a răscoalei conduse de [[Arduin Longobardul]]. A murit asasinat la [[Ascoli Satriano]]. Odată cu moartea sa, răscoala localnicilor a început să ia proporții. [[Categorie:Decese în 1040]] [[Categorie
Nikefor Doukeianos () [Corola-website/Science/324469_a_325798]
-
Italia]] între anii [[1039]] și [[1041]]. El a fost martorul fazei incipiente a răscoalei conduse de [[Arduin Longobardul]]. A murit asasinat la [[Ascoli Satriano]]. Odată cu moartea sa, răscoala localnicilor a început să ia proporții. [[Categorie:Decese în 1040]] [[Categorie:Generali bizantini]] [[Categorie:Italia bizantină]]
Nikefor Doukeianos () [Corola-website/Science/324469_a_325798]
-
1039]] și [[1041]]. El a fost martorul fazei incipiente a răscoalei conduse de [[Arduin Longobardul]]. A murit asasinat la [[Ascoli Satriano]]. Odată cu moartea sa, răscoala localnicilor a început să ia proporții. [[Categorie:Decese în 1040]] [[Categorie:Generali bizantini]] [[Categorie:Italia bizantină]]
Nikefor Doukeianos () [Corola-website/Science/324469_a_325798]
-
sau Maurikas (în limba greacă: Μαύρηξ/Μαυρίκας) a fost un conducător naval bizantin din a doua jumătate a secolului al XI-lea, implicat în special în războaiele Bizanțului cu normanzii din sudul Italiei. Identitatea sa nu este pe deplin sigură, dat fiind că trei personaje diferite sunt de obicei identificate sub același nume
Mihail Maurex () [Corola-website/Science/324483_a_325812]
-
prin sigiliile sale. Potrivit mărturiei ulterioare a lui Nicefor Bryennius, Maurex ar fi fost de origine umilă, un locuitor simplu din Heraclea Pontica, însă devenit experimentat în chestiunile navale. Această îndeletnicire l-ar fi făcut, în conformitate cu Bryennios, indispensabil pentru Imperiul Bizantin, el primind numeroase daruri din partea a diferiți împărați, astfel încât a acumulat o uriașă avere. Generalul Mihail Maurex este pentru prima dată atestat în jurul anului 1050 ca purtând mai puțin însemnata demnitate de "ostiarios", după care un număr de sigilii refac
Mihail Maurex () [Corola-website/Science/324483_a_325812]
-
diferiți împărați, astfel încât a acumulat o uriașă avere. Generalul Mihail Maurex este pentru prima dată atestat în jurul anului 1050 ca purtând mai puțin însemnata demnitate de "ostiarios", după care un număr de sigilii refac avansarea sa continuă pe linia ierarhiei bizantine, de la "hypatos" și "patrikios", "vestes" și "strategos" de Chios, "vestarches" și "katepano" de Dyrrhachium, "magistros", "proedros" și "doux" al themei Boukelarion, la "kouropalates" și "doux" de Antiohia. În cadrul "Oxford Dictionary of Byzantium", bizantinistul Alexander Kazhdan acceptă identificarea dintre magnatul Maurex
Mihail Maurex () [Corola-website/Science/324483_a_325812]
-
aceeași persoană. În anul 1066, în concordanță cu "Breve chronicon Northmannicum", Maurex (Mambrica/Mambrita) a comandat o flotă care a reușit să dejoace tentativa contelui Geoffroi de Taranto de a invada Balcanii. În anul următor, el a condus o armată bizantină cu care a debarcat în Apulia și a recucerit Bari, Taranto și Castellaneta de la normanzi. El însă nu a prevenit revenirea normanzilor în 1068, care au atacat din nou Bari. Mai tîrziu, în 1070, el este menționat ca aflându-se
Mihail Maurex () [Corola-website/Science/324483_a_325812]
-
au fost siliți să bată în retragere din Balcani în primăvara lui 1082. El apare menționat pentru ultima dată cu referire la anul 1084, când este pomenit pe scurt (ca "dux Mabrica") de către Guglielmo de Apulia ca fiind comandantul flotei bizantine staționate la Corfu.
Mihail Maurex () [Corola-website/Science/324483_a_325812]
-
cu preotul lor paroh- Alexandru Băncilă. Biserica este mare, monumentală, în formă de navă, cu turn mare pătrat, unde se află clopotnița, fiind împărtită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar.În toate sunt picturi murale executate în stil bizantin.Între pronaos și naos, pe stâlpi de cărămidă de formă pătrată, tencuiți și vopsiți în ulei, în culori imitând marmora, se reazemă cafasul bisericii, mare și încăpător.Bolțile bisericii sunt vopsite în ulei, având picturi astfel: în pronaos cerul cu
Călărași, Botoșani () [Corola-website/Science/324489_a_325818]
-
guvernării sale, Salerno a avut parte de o perioadă de prosperitate. Pe mondele emise era inscripționată expresia "Opulenta Salernum". Guaimar a transformat Amalfi, Gaeta și Sorrento în vasale ale sale și totodată a anexat părți importante din Apulia și Calabria bizantine. Guaimar a fost al doilea fiu al ducelui Ioan al II-lea de Salerno. Fratele său mai mare, Guy, a guvernat alături de tatăl lor din ianuarie 984 până în 988. În 994 (alte surse indică anii 998 sau 999), tatăl său
Guaimar al III-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324495_a_325824]
-
rezultat. Totuși, înainte de a pleca spre Normandia, normanzii au promis că vor face cunoscută nevoia de luptători pentru sudul Italiei. Ca element al conducerii longobarde independente a sudului Italiei, Guaimar a sprijinit răscoala condusă de Melus din Bari împotriva autorității bizantine. După înfrângerea lui Melus din anul 1011, Guaimar a primit vizita catepanului bizantin Vasile Mesardonites, in October, după care însă i-a acordat adăpost lui Melus. Guaimar era nominal vasal al împăratului romano-german Henric al II-lea, însă după bătălia
Guaimar al III-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324495_a_325824]
-
primit vizita catepanului bizantin Vasile Mesardonites, in October, după care însă i-a acordat adăpost lui Melus. Guaimar era nominal vasal al împăratului romano-german Henric al II-lea, însă după bătălia de la Cannae din 1018, soldată cu o categorică victorie bizantină, și-a manifestat discret supunerea față de împăratul bizantin Vasile al II-lea. Atunci când împăratul Henric a murit în 1024, Guaimar a trimis o ambasadă la noul împărat, Conrad al II-lea, prin care îl ruga să îl elibereze pe cumnatul
Guaimar al III-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324495_a_325824]
-
după care însă i-a acordat adăpost lui Melus. Guaimar era nominal vasal al împăratului romano-german Henric al II-lea, însă după bătălia de la Cannae din 1018, soldată cu o categorică victorie bizantină, și-a manifestat discret supunerea față de împăratul bizantin Vasile al II-lea. Atunci când împăratul Henric a murit în 1024, Guaimar a trimis o ambasadă la noul împărat, Conrad al II-lea, prin care îl ruga să îl elibereze pe cumnatul său Pandulf al IV-lea de Capua, supranumit
Guaimar al III-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324495_a_325824]
-
(d. 1049 sau 1050) a fost prinț longobard de Capua în trei rînduri. Din februarie 1016 până în 1022, el a domnit în asociere cu vărul său Pandulf al II-lea. În 1018, catepanul bizantin de Italia Vasile Boioannes a distrus armata longobardă, răsculată sub conducerea lui Melus din Bari și aliată cu normanzii aventurieri din sudul Italiei în bătălia de la Cannae. This Această izbândă a condus la recunoașterea bizantinilor ca stăpânitori ai regiunii de către
Pandulf al IV-lea de Capua () [Corola-website/Science/324492_a_325821]
-
Pandulf s-a deplasat la Constantinopol, căutând protecția aliaților săi greci. Cu toate acestea, în condițiile modificărilor rapide de alianțe și al jocurilor politice, el a fost închis și de către bizantini. În continuare, Guaimar a intrat în conflict cu împăratul bizantin Mihail al IV-lea, care, chiar înainte de a muri, l-a eliberat pe Pandulf din captivitate. Pandulf a revenit în Italia în anul 1042. În următorii cinci ani, el și susținătorii săi nu au încetat să constituie o amenințare pentru
Pandulf al IV-lea de Capua () [Corola-website/Science/324492_a_325821]
-
mai mulți principi să intre într-o ligă, în scopul de a-i alunga pe sarazini din acest periculos cap de pod. Liga creștină astfel constituită grupa, alături de Statul papal câțiva principi longobarzi din sudul Italiei aflați sub suzeranitatea Imperiului Bizantin, precum Guaimar al II-lea de Salerno, Ioan I de Gaeta și fiul său Docibilis, Grigore al IV-lea de Neapole și fiul său Ioan, și Landulf I of Benevento and Capua. De asemenea, regele Italiei, Berengar I a trimis
Bătălia de la Garigliano () [Corola-website/Science/324496_a_325825]