38,100 matches
-
pentru comparație - câteva din articolele mele apărute în trecut, în volumul Răvașe din Kamceatka, apărut în 2000, la Editura Alfa. Știu, e ca și cum aș vrea să dau o lecție de stil și în același timp o dovadă de respect față de cititor. Știu, și să fiu iertat pentru îndrăzneală. Dar asta este. Sunt un observator prea vechi al realității și un scriitor prea fidel și prețuitor al celui ce ia cartea în mână și își apleacă ochii asupra ei, citind-o. Și
Despre motto-uri, ca stil literar by Constantin Ţoiu () [Corola-journal/Journalistic/9866_a_11191]
-
snobism lingvistic, dialect dîmbovițean? - și în fine ni s-a aplecat de tot înghițind, gălușcă după gălușcă și nod după nod, o limbă atît de stîlcită încît am trăit cu senzația că, deși revista a fost publicată în România pentru cititorii români, ea a fost de fapt scrisă de niște semidocți cărora le place să se citească între ei. Nu știm cum să numim jalnica pseudo-limbă română pe care am găsit-o în această revistă: e vorba de o păsărească snoabă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9872_a_11197]
-
a.m.d. Puse pe hârtie, piesele sale oferă la lectură intimitatea, spectaculosul & minimalismul care sunt atât de proprii scenariilor de scurtmetraje. Acesta este, de fapt, genul proxim al scrierilor lui Vișniec. Cu un pas înaintea eventualei puneri în scenă, mintea cititorului imaginează câteva camere de luat vederi și o serie aproape nesfârșită de duble. Iar cu încă un pas înainte, se află întregul ritual al accesului la niște documente - pe cât se poate - nedivulgabile. Pentru că una e textul - de la bun început public
Matei Vişniec, dar... by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9889_a_11214]
-
străin acestui autor proteic decât operațiuni ale minții precum analiza, sinteza, comparația, abstractizarea, generalizarea, concretizarea. Nicolae Breban este posesorul unui suflu epic de mare forță, romanele sale par scrise după dicteul automat, adesea în disprețul regulilor de punctuație și gramaticale. Cititorul este pus în fața unei revărsări de magmă narativă, în care s-au topit de-a valma întâmplări din cotidian, judecăți filosofice, dezbateri pe teme obsesive, observații asupra comportamentului uman. Totul este descriere mai mult sau mai puțin aleatorie a unor
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
au fost adversare de-a lungul carierei. Toată această pastă de judecăți și observații este apoi decupată cu o formă și transformată în eseuri, precum aluatul în gogoși. Rețeta este bună, gogoșile sunt gustoase, atâta doar că, la sfârșitul lecturii, cititorului îi este imposibil să le diferențieze, impresia sa fermă fiind aceea că toate sunt aproximativ la fel. Nicolae Breban face multe judecăți de etapă interesante, observațiile sale sunt, uneori pertinente, alteori discutabile (în sensul bun) sau doar banale, experiența germană
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
sau doar banale, experiența germană îi oferă șansa unor comparații sugestive, dar este aproape imposibil de tras o concluzie generală. Autorul judecă în sine situații și idei, fără a-și propune în chip evident să demonstreze ceva. După fiecare eseu, cititorul așteaptă marea revelație, elementul de legătură capabil să dea unitate cărții, apt să permită tragerea unei concluzii integratoare. Din păcate, aceasta nu apare nici măcar după ultima filă a volumului. Dacă o concluzie generală este greu de tras, judecățile de etapă
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
vinovăție nu putea lipsi disputa, foarte la modă în ultimii ani, dintre natura răului în cele două totalitarisme care au marcat istoria secolului XX: comunismul și fascismul. În stilul său caracteristic, Nicolae Breban aruncă niște idei în arenă lăsându-i cititorului deplina libertate de a le interpreta. Iată, de pildă, o afirmație mai mult decât incitantă, aruncată en passant: "... în timp ce vecinii noștri de la nord (polonezii - n.m.), victime ale aceleiași Ťocupații liberatoareť s-au comportat în această lungă perioadă de vreo jumătate
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
să producă ample dezbateri în societatea românească de azi. În epoca de promiscuitate morală pe care o trăim, o carte despre vină este mai mult decât binevenită. Chiar dacă nu oferă prea multe răspunsuri, cartea lui Nicolae Breban sădește în mintea cititorului o serie de întrebări. Iar acesta nu este deloc un fapt lipsit de importanță.
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
Tudorel Urian Dumnezeu se uită la noi cu binoclul. Și iată ce vede, dragă cititorule: Târziu în noapte, în camera plină de cărți, la masa de lucru, cu un motan în poală și fața luminată de ecranul calculatorului, poetul Emil Brumaru chat-uiește infatigabil cu june poetese, fascinate la gândul că își petrec noaptea, fie și
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
sufletul său trebuie să fie veșnic îndrăgostit, deoarece Emil Brumaru este, dincolo de stilistica sa macho, un mare sentimental. Publicistica lui Emil Brumaru este o prelungire cu alte mijloace a liricii sale. Poate fi interpretată ca un companion de drum pentru cititor, capabil să deschidă ușile secrete ale creației și să producă revelații legate de specificitatea unui univers poetic șocant, mai ales din perspectiva spiritelor excesiv de pudibonde sau foarte superficiale. Privit din perspectiva integratoare a publicisticii sale, Emil Brumaru este ceea ce s-
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
cu forme rubensiene sau, dacă preferați, felliniene, plesnind de sănătate, ale căror corpuri nu sunt decât niște anexe ale aparatului genital -, are, în permanență, nostalgia recitirii unor cărți din clasici (preferințele sale sunt, de departe, Dostoievski și Cehov). Există destui cititori (ocazionali? superficiali?) pentru care Emil Brumaru are aproape exclusiv reputația unui poet pornografic. Lirica sa erotică, tot mai vizibilă în ultima perioadă grație antologiilor de autor și poemelor risipite în paginile revistelor literare și chiar glossy, nu așază vălul pe
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
într-un curcubeu zglobiu al simțurilor mele nediferențiate încă destul. Uneori mestecam materia prețioasă, încercând să-i înțeleg în cerul naiv al gurii misterul, flacăra transmisă țesăturii fine de carnea fragedă, violacee..." (pp. 12-13) După un astfel de fragment, categoric, cititorul are nevoie de săruri să se trezească, dar, odată deșteptat, nu se poate să nu își pună întrebarea: totuși, unde este pornografia? Fascinația fizică este indiscutabilă, gesturile și, mai ales, senzațiile trebuie să fie amețitoare, etalarea lor publică este nerușinată
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
leneș, cuprins între garduri de mărăcinișuri împletite, și un șezlong longilin, și-o lumină căzută-n păcat, cu mari raze sugrumate printre frunze deja cercetate de slăbiciunile anotimpului, leșurile lor străvezii putrezind pe paginile întoarse încet, ticăit, de sufletul calm cititor. Și o ceașcă măreață de teracotă, cu cafeaua aburind extatic deasupra ierbii subțiri, și-un tren marfar, c-un singur vagon de persoane, adăugat chiar lângă locomotivă, trecând, trecând, trecând, metameric, râmă uriaș-translucidă, la care să privesc pierdut femeile de-
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
spre piciorul meu divin, ca să-i adore, cu spinarea pufoasă, manșeta pantalonului" (p. 83) Dumnezeu se uită la noi cu binoclul este o carte inegală. Sunt în ea destule texte care ar fi putut să lipsească, fără nici o pagubă pentru cititor, dar și unele cu adevărat importante, revelatorii pentru personalitatea artistică a unuia dintre foarte importanții noștri poeți contemporani.
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
lui Alain Robbe-Grillet, Pour un Nouveau Roman, în care se subliniază golirea discursului de șarja semantică, psihologică, morală. Lumea este și atît. Autorul geometrizează și lasă să vorbească lucrurile ele însele, fără adaos auctorial. Poezia rezidă în ele însele, iar cititorul o trăiește prin propria participare. în sfîrșit, să înțelegem că proza "socialistă" n-ar face decît să reia, simplificator, achizițiile interbelice? Morala: în general sînt zgîrcit cu elogiile. Totuși, noua carte a Mihaelei Mancaș este un dar adus culturii noastre
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
imperative Au nevoie sau nu scriitorii de o uniune de creație?"), întinse pe două pagini de gazetă. Și pen-tru a fi încă mai sugestivi ornează paginile cu imaginea unui manuscris și a unui stilou înconjurate de un lanț. Ideea inculcată cititorului e desigur aceea că Uniunea pu-ne opreliști scrisului, îl înlănțuie. Și atunci la ce ar fi bună? Dar nu este bine să se discute, nu este normal? Sigur că este bine, că este normal să se discute, sigur că nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9885_a_11210]
-
a fost surprins. Adepții avangardei l-au adoptat imediat, neîncetând să-l elogieze. Acesta a adus un suflu nou în panorama literară portugheză, foarte conservatoare, neimaginându-și nimeni că se putea scrie cu atâta libertate, entuziasm, imaginație. Textul glumește cu cititorul și cu întreaga tradiție literară, utilizând un limbaj colocvial, plin de umor, constituindu-se, după formula criticului Duarte Faria "într-un veritabil roman al strategiei lui a spune". Printr-o scriere dezinvoltă, presărată și asezonată cu expresii colorate, împrumutate din
Ce spune Molero by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/9897_a_11222]
-
sperând că povestirea în sine nu se va sfârși niciodată. Așa cum lumea noastră este alcătuită din lucruri și fapte fragmentate, la fel și povestirea lui Molero, construită asemeni unui mozaic, așteaptă să fie descoperită și continuată de noi generații de cititori care să-i afle sensuri noi, întregind-o și îmbogățind-o cu noi valențe. În opinia scriitorului, deși timpul aruncă multe lucruri în desuetudine, totuși altele își păstrează valabilitatea, continuând să existe și să reziste. O dovadă este succesul real
Ce spune Molero by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/9897_a_11222]
-
și să reziste. O dovadă este succesul real de care s-a bucurat romanul de la apariție și până în prezent, fiind publicat în zeci de ediții succesive și tradus în unsprezece limbi, succes pe care Dinis Machado îl pune exclusiv pe seama cititorilor săi: Pentru că întotdeauna există cititori exigenți și mie îmi plac cititorii exigenți. Ei sunt cei care au făcut cartea. Eu doar am scris-o." Prima punere în scenă a romanului a avut loc în anul 1994, la Sala Studio a
Ce spune Molero by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/9897_a_11222]
-
este succesul real de care s-a bucurat romanul de la apariție și până în prezent, fiind publicat în zeci de ediții succesive și tradus în unsprezece limbi, succes pe care Dinis Machado îl pune exclusiv pe seama cititorilor săi: Pentru că întotdeauna există cititori exigenți și mie îmi plac cititorii exigenți. Ei sunt cei care au făcut cartea. Eu doar am scris-o." Prima punere în scenă a romanului a avut loc în anul 1994, la Sala Studio a Teatrului Național Dona Maria II
Ce spune Molero by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/9897_a_11222]
-
a bucurat romanul de la apariție și până în prezent, fiind publicat în zeci de ediții succesive și tradus în unsprezece limbi, succes pe care Dinis Machado îl pune exclusiv pe seama cititorilor săi: Pentru că întotdeauna există cititori exigenți și mie îmi plac cititorii exigenți. Ei sunt cei care au făcut cartea. Eu doar am scris-o." Prima punere în scenă a romanului a avut loc în anul 1994, la Sala Studio a Teatrului Național Dona Maria II, viziunea regizorală aparținând portughezului António Feio
Ce spune Molero by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/9897_a_11222]
-
nu poate să nu se rostogolească și peste tine. Așa că le romanțezi biografia și le dezvălui secretele vieții, dar cu o singură condiție: să te bați cu ei pe burtă și să-i privești cu o condescendență omniscientă, făcîndu-l pe cititor să înțeleagă că le-ai intuit atît de adînc intimitatea încît punerea ei în pagină, curată floare la ureche, e o datorie morală față de posteritatea lor. Rezultatul va fi un roman grandios ale cărui rînduri vor stîrni recunoștința fiecărui cititor
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
cititor să înțeleagă că le-ai intuit atît de adînc intimitatea încît punerea ei în pagină, curată floare la ureche, e o datorie morală față de posteritatea lor. Rezultatul va fi un roman grandios ale cărui rînduri vor stîrni recunoștința fiecărui cititor care va avea bafta mirabilă de a-l deschide. Din această categorie face parte scriitoarea Catherine Clément: te apucă un dezgust nesfîrșit să vezi cum, din condeiul unei romanciere cotate ca numărîndu-se printre cele bune, poate ieși o telenovelă romanescă
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
de deschidere", "adevărul" și "ființa" - expresii pe care, firește, le rostește cu aerul grav și recules al unui oracol ce prevestește fără greș destinul omenirii, declamînd vorbe mari în situații banale și lansîndu-se în perorații subtile doar pentru a dovedi cititorului că moșneagul în cauză e chiar Heidegger și nu cine știe ce ghiuj ramolit și uituc -, în vreme așadar ce filozoful ațipește în dormitor sub povara vîrstei și beteșugurilor, cele două femei - fosta amantă și actuala soție - leagă o conversație pe cît
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
și actuala soție - leagă o conversație pe cît de ostilă pe atît de terapeutică, spovedindu-se una alteia și retrăind, secvență cu secvență și otravă cu otravă, deceniile apuse ale vieții lor interbelice. Pus în fața unei cavalcade de amănunte incomode, cititorul asistă la rememorarea unor destine pe care personajele le povestesc cu propria gura, sub imboldul catharctic al confesiunilor mîntuitoare. Și astfel, din mărturisire în mărturisire și din defulare în defulare, tensiunea dintre cele două venerabile doamne se risipește treptat, astfel
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]