7,719 matches
-
stăpâniri, care au devenit în acel moment cea mai mare putere din sudul Italiei. În 1039, el s-a aflat în aceeași tabără cu principele Guaimar al IV-lea de Salerno și împăratul Conrad. Rainulf a fost unul dintre conducătorii coaliției antibizantine constituite în Italia de sud în 1040. El a participat la decisiva victorie din bătălia de la Olivento din martie 1041. În 1042, după victoria aliatului său normand Guillaume Braț de Fier din dinastia Hauteville, el a primit, dintre teritoriile
Rainulf Drengot () [Corola-website/Science/328115_a_329444]
-
au fost marcați de frământări sociale și dificultăți economice. Spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Armata Roșie Sovietică a izgonit forțele Germaniei Naziste din Polonia ocupată. La insistențele lui Iosif Stalin, Conferința de la Ialta a consacrat formarea unei coaliții guvernamentale pro-comuniste la Moscova, fără să consulte guvernul polonez în exil de la Londra. Acest fapt a fost descris ca o trădare a Occidentului din partea Puterilor Aliate pentru a-l mulțumi pe liderul sovietic, evitând un conflict direct. Acordul de la Potsdam
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
Katyń, Stalin încordase relațiile cu guvernul polonez în exil de la Londra. Cu toate acestea, pentru a satisface Statele Unite și Regatul Unit, Uniunea Sovietică a fost de acord la Conferința de la Ialta din februarie 1945 să se formeze un guvern de coaliție format comuniștii Partidului Muncitoresc Polonez, membrii ai guvernului polonez în exil pro-occidental, și membrii ai mișcării de rezistență Armia Krajowa („Armata Teritorială”), precum și să se desfășoare alegeri libere. Odată cu eliberarea teritoriilor poloneze și eșecul Operațiunii Burza lansată de Armia Krajowa
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
Cu sprijinul papei Calixt al II-lea, a fost totuși încheiat un trat, care a pus capăt ostilităților dintre descendenții lui Tancred de Hauteville. Tancred a fost recunoscut în poziția de conte de Brindisi. Tancred a devenit parte a marii coaliții a rebelilor, care mai includea pe principele Robert al II-lea de Capua, contele Rainulf al II-lea de Alife, Grimoald de Bari, Godefroi de Andria și Roger de Ariano. În primăvarea anului 1129, Roger a pătruns în peninsulă în
Tancred de Conversano () [Corola-website/Science/328158_a_329487]
-
lui Robert. De asemenea, se poate ca Robert să fi avut în intenție să devină principalul protector al papalității, după modelul antecesorilor săi. Cu toate acestea, sănătatea sa era fragedă și în curând a căzut bolnav. În cele din urmă coaliția a început negocierilor odată cu sosirea lui Roger în fruntea unei armate. Honoriu chiar a reușit să negocieze cu succes independența Capuei. În 1129 însă, Robert a cedat suzeranitatea în favoarea ducelui de Apulia și, în anul următor (la 25 decembrie 1130
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
și-ar fi dorit ca Robert, ca vasal al său, să îndeplinească o sarcină atât de importantă. În 1132, Robert s-a răsculat alături de mulți alți vasali din sudul Italiei, având și sprijinul papei Inocențiu al II-lea și al coaliției dintre regii Ludovic al VI-lea al Franței, Henric I al Angliei și împăratul Lothar al III-lea. Robert a reușit să îl înfrângă pe Roger în bătălia de la Nocera din 24 iulie, însă regele a incendiat Aversa și, până în
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
diverse anexe la cetate, cum ar fi depozitele de praf de pușcă și casele de poartă suplimentare. Fortul s-a predat fără luptă trupelor franceze de sub comanda generalului Jean Victor Marie Moreau în timpul Războiului napoleonian al celei de-a doua coaliții din 1800, iar ultimul principe-arhiepiscop, contele Hieronymus von Colloredo a fugit la Viena. În secolul al XIX-lea, el a fost folosit drept cazarmă, depozit și temniță înainte de a fi abandonat ca avanpost militar în 1861. Hohensalzburg a fost renovat
Castelul Hohensalzburg () [Corola-website/Science/328198_a_329527]
-
de rebeliune și provocau pagube teritoriilor stăpânite de papalitate. Principele longobard Guaimar al IV-lea de Salerno l-a sprijinit pe Umfredo în a-și menține succesiunea, însă a fost asasinat curând. Papa Leon al IX-lea a organizat o coaliție împotriva normanzilor și a pornit în marș către sud. Forțele papale și cele ale normanzilor s-au confruntat în bătălia de la Civitate (lângă Civitate sul Fortore) în 18 iunie 1053. Umfredo s-a aflat în fruntea armatelor familiei Hauteville (fiind
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
În 1 ianuarie 1068, Roman Diogenes a fost aclamat ca împărat la Constantinopol, iar bizantinii și-au concentrat atenția și forțele către amenințarea turcilor selgiucizi dinspre răsărit. Modificarea i-a acordat lui Guiscard mână liberă în Italia, drept pentru care coaliția rebelilor s-a desființat, singurul care mai manifesta rezistență fiind contele Godefroi de Conversano. Abelard a fost exilat, însă Robert i-a acordat iertarea, ca și câteva cetăți. Abelard s-a revoltat din nou la sfârșitul lui decembrie 1071. El
Abelard de Hauteville () [Corola-website/Science/328227_a_329556]
-
regiunile sudice ale Regatului Ungariei. Ștefan Lazarevici al Serbiei a fost forțat să accepte suzeranitatea sultanului în 1390. Sigismund, care efectuase o serie de raiduri împotriva otomanilor și a aliaților acestora între 1390 și 1395, a decis să organizeze o coaliție internațională împotriva acestora din urmă. A fost organizată o mare armată formată în principal din cavaleri francezi conduși de Ioan cel Neînfricat, urmașul desemnat al ducelui Burgundiei, care însă a suferit o înfrângere dezastruoasă în bătălia de la Nicopole de pe 25
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
a înfrânt pe bizantini și a ocupat Ciprul. În 657, califul Ali pierde Bătălia de la Siffin împotriva guvernatorului rebel. El mută capitala Califatului de la Medina la Kufa, în Irak. În momentul în care Ali pleacă se realizează împotriva lui o coaliție condusă de Moawya care este guvernatorul Siriei de 20 ani, candidatul Dinastiei Omeiade, are la dispoziție resurse financiare multe conduce coaliția sub stindardul condamnării celor care l-au asasinat pe Uthman. Fiica lui Abu-Bakr, Aișa, se implica si ea în
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
capitala Califatului de la Medina la Kufa, în Irak. În momentul în care Ali pleacă se realizează împotriva lui o coaliție condusă de Moawya care este guvernatorul Siriei de 20 ani, candidatul Dinastiei Omeiade, are la dispoziție resurse financiare multe conduce coaliția sub stindardul condamnării celor care l-au asasinat pe Uthman. Fiica lui Abu-Bakr, Aișa, se implica si ea în război, iar în 658 are loc Bătălia Cămilei.Aișa este îndepărtată. Pierzând arbitrajul dintre ei, kharidjitii, un grup important al armatei
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
an, la Capua suveranul pontif a predicat o cruciadă împotriva lui Roger, incitându-i pe principele Robert al II-lea de Capua și pe contele Rainulf al II-lea de Alife (propriul său cumnat) împotriva sa. Însă, după înfrângerea acestei coaliții, în august 1128, Honoriu al II-lea i-a acordat lui Roger învestitura ca duce de Apulia, la Benevento. Rezistența baronială, în spatele căreia se aflau și Neapole, Bari, Salerno și alte orașe al căror scop era libertatea civică, a fost
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
află în trezoreria imperială ("Schatzkammer") din Viena. Aceste evenimente l-au adus pe Roger în situația de a purta un război de 10 ani. Celebrul predicator Bernard de Clairvaux, apărător al cauzei lui Inocențiu al II-lea, a organizat o coaliție împotriva lui Anacletus și a regelui "pe jumătate păgân" al acestuia. Cauzei lui Inocențiu i s-au raliat regii Ludovic al VI-lea al Franței, Henric I al Angliei și împăratul Lothar al III-lea. Între timp, sudul Italiei s-
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
a cerut Uniunii Europene să constate că alegerile nu îndeplinesc standardele democratice internaționale. Prezența la vot a fost de 57,98% sau 20.796.206 de voturi liber exprimate. !style="background-color:#E9E9E9" align=center colspan="2" valign=center|Partide și coaliții !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Voturi !style="background-color:#E9E9E9" align=right|% !style="background-color:#E9E9E9" align=right|creștere/descreștere !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Locuri
Alegeri legislative în Ucraina, 2012 () [Corola-website/Science/328345_a_329674]
-
refuzând întâlnirea fără participarea Uniunii Sovietice. În ciuda relațiilor diplomatice continue ale Sofiei cu Uniunea Sovietică, URSS a declarat război Bulgariei la 5 septembrie 1944 și pe data de 8 armatele sovietice au trecut granița română și Dunăre. Frontul Patriei, o coaliție a Partidului Comunist, aripa stângă a Uniunii Agrare, grupul Zveno și câțiva politicieni pro-sovietici care s-au întors din exil în Uniunea Sovietică, au executat o lovitură de stat militară pro-sovietică la 9 septembrie și au confiscat puterea. În noaptea
Prințul Kiril al Bulgariei () [Corola-website/Science/327533_a_328862]
-
din presă au fost restituite în volume de editori preocupați de promovarea creațiilor în grai aromân sau român uneori cu sprijinul financiar al Guvernului României - Departamentul pentru relații cu românii de peste hotare. În urma așa-zisei „acțiuni de eliberare a statelor coaliției balcanice“, soldată cu distrugerea a numeroase așezări românești, victime, închiderea școlilor și dărâmarea bisericilor, mulți români de la sud de Dunăre s-au refugiat în Regat, unde viața li se părea mai sigură. În 1913, imediat după cedarea Dobrogei de Sud
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
lucra pe post de gardă înarmată în regiune nu putea fi considerat mercenar, deoarece el era „resortisant al unei părți la conflict” ( Articolul 47.d al Protoculului I al Convenției de la Geneva). Odată cu predarea puterii către guvernul irakian, dacă forțele coaliției nu sunt considerate ca fiind în continuare „părți la conflict”, dar soldații lor sunt trimiși „de către un stat, altul decât o parte la conflict, în misiune oficială ca membru al forțelor armate ale statului respectiv” (Articolul 47.f), atunci, în
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
d), și sunt implicați în schimburi de focuri, restul luptătorilor au statutul de mercenari. Din punct de vedere legal, pentru evitarea statutului de mercenar, juriștii încearcă să justifice prezența gărzilor înamrmate în Irak afirmând că SUA și alte forțe ale coaliției sunt părți ai unui conflict neterminat, prin aceasta evitându-se interpretarea din Articolul 47.d. Mai multe state interzic prin lege cetățenilor lor să lupte ca mercenari în războaie externe, în afara cazului în care militarii nu se află sub comanda
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
(cca. 1778 — după 1800), născut Karol Domerz, a fost un soldat polonez, devenit cunoscut pentru apetitul său neobișnuit de mare. Și-a făcut serviciul militar în Armata Prusacă în timpul Războiului primei coaliții, până când a dezertat în favoarea Armatei Revoluționare Franceze, datorită faptului că aceștia i-au oferit mai multă mâncare. Deși era sănătos, avea o foame nemaipomenită și mânca orice aliment comestibil. Când trăia lângă Paris, s-a înregistrat că a mâncat 174
Charles Domery () [Corola-website/Science/327663_a_328992]
-
dimineața, transpirând profund; înceta să mai transpire când se ridica din pat și relua atunci când își lua dejunul. La 13 ani Domery a fost înrolat în Armata Prusacă, în rândurile diviziilor responsabile de asediul orașului Thionville, în toiul Războiului primei coaliții. Armata se confrunta cu o insuficiență de alimente pe care Domery o găsea intolerabilă, astfel încât acesta a dezertat în favoarea francezilor: a intrat în oraș și a cedat în fața comandantului francez, care l-a remunerat cu un pepene verde mare, pe
Charles Domery () [Corola-website/Science/327663_a_328992]
-
Ucrainei apusene. Tratatul de la Karlowitz a fost semnat pe 26 ianuarie 1699 în Sremski Karlovci, un oraș aflat în zilele noastre în Serbia. Acest tratat a fost urmarea a două luni de negocieri între Imperiul Otoman și Liga Sfântă (o coaliție a mai multor puteri europene, printre care Habsburgii, Rzeczpospolita, Veneția și Rusia) . Tratatul punea capăt conflictului austro-otoman din 1683-1697, început cu Asediul Vienei și încheiat cu bătălia de la Senta. Otomanii au trebuit să cedeze cea mai mare parte a Ungariei
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
cu Ungaria și a invadat din nou Saxonia. În același timp, aliatul său din sud a atacat Bavaria și a ocupat temporar Viena. Ca răspuns, împăratul a organizat o altă expediție împotriva regelui polonez, de data aceasta prin organizarea unei coaliții împotriva acestuia. Deja din 1030 Iaroslav I cel Înțelept a început ofensiva și a cucerit Rutenia Roșie și unele castele din Bełz. În 1031, împăratul a încheiat o pace cu Regatul Ungariei. Probabil, în schimbul sprijinului său, Conrad al II-lea
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
o altă ediție a gravurilor pe 12 februarie 1803, de asemenea dorind să încurajeze interesul public. Max von Schenkendor a criticat însă desfigurarea castelului. În timpul lui Napoleon, castelul a servit ca spital și arsenal. După Războiul celei de-a Șasea Coaliții, castelul a devenit un simbol al istoriei Prusiei și a conștiinței naționale. În 1816, a fost inițiată restaurarea castelului, de către Theodor von Schön, Oberpräsident-ul Prusiei de vest. Reconstrucția s-a realizat pe etape, până la izbucnirea celui de-al Doilea Război
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
moldovenească) a Sucevei și boierii au fost iertați de Gheorghe Ștefan. După încheierea asediului Gheorghe Ștefan, Matei Basarab și Gheorghe Rákóczi au accelerat negocierile cu Polonia privind o acțiune comună împotriva lui Bogdan Hmelnițki. Devenind o perspectivă reală stabilirea unei coaliții largi anti-căzăcești. Însă aceasta nu a avut izbândă în cele din urmă.
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]