9,508 matches
-
ampla prefață a lui C. sunt reunite subiectele comune, abordate de participanții la discuție: națiunea și naționalismele, falsele modele și modelele autentice, chestiunea minorităților, educația, felul în care se face raportarea la exil. SCRIERI: Western. Filmele Vestului îndepărtat, București, 1966; Comedia burlescă, București, 1967; Lamento pentru peștișorul Baltazar, București, 1968; Câte-o gâză, câte-o floare, câte-un fluture mai mare, București, 1970; Eroi, fantome, șoricei, București, 1970; Închide ochii și vei vedea Orașul, București, 1970; Baladă pentru vechiul drum, București
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
multe basme culese de Dumitru Stăncescu. C. întreținerea și o bogată rubrică de informații literare selectate, mai ales, din revistele franceze. Se anunță astfel constituirea Premiului Goncourt. Damé scria și o cronică a spectacolelor. Cu prilejul reluării, în 1883, a comediei O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, el revine asupra celor afirmate în 1879, când o criticase vehement, și relevă calitățile artistice deosebite ale piesei, subliniind totodată valoarea ei de document social. Spre sfârșitul anului 1883, C. publică un articol dedicat
CIMPOIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286230_a_287559]
-
selecția riguroasă și reprezentativă pe care C. o operează în antologarea poeților prezentați în versiune românească. „Totuși este o oarecare uscăciune în traducerile d-lui Cifarelli” - constata G. Călinescu. Considerații asemănătoare sunt exprimate și cu privire la traducerea din Dante Alighieri, Divina Comedie, publicată postum, în 1993, dar apreciată pentru timbrul grav și solemn. Traduceri: Giosuè Carducci, Poezii, pref. E. Lovinescu, București, 1928, Ode barbare, pref. Alexandru Marcu, București, 1935; Giacomo Leopardi, Poezii, București, 1938; Giovanni Pascoli, Poezii, pref. Al. Dima, București, 1943
CIFARELLI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286226_a_287555]
-
1993, dar apreciată pentru timbrul grav și solemn. Traduceri: Giosuè Carducci, Poezii, pref. E. Lovinescu, București, 1928, Ode barbare, pref. Alexandru Marcu, București, 1935; Giacomo Leopardi, Poezii, București, 1938; Giovanni Pascoli, Poezii, pref. Al. Dima, București, 1943; Dante Alighieri, Divina Comedie, îngr. Titus Pârvulescu, pref. Alexandru Ciorănescu, Craiova, 1993; Giosuè Carducci, Giacomo Leopardi, Giovanni Pascoli, Poeme, București, 1997; Gabriele D’Annunzio, Poeme, București, 1997. Repere bibliografice: Mihail Sebastian, Traducerile, UVR, 1928, 47; Lovinescu, Critice, VII, 154-155; Perpessicius, Opere, III, 230-232; G.
CIFARELLI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286226_a_287555]
-
lașității din contemporaneitatea imediată, ambele încadrându-se în formula, originală pe teren românesc, a „teatrului agitatoric” (Constantin Cubleșan). Atenția criticii a fost atrasă în special de calitățile stilistice ale altei piese din culegerea publicată în 1982, Europa, aport-viu sau mort, comedie politică, dar și meditație asupra sensurilor istoriei și asupra dialecticii dintre spiritul revoluționar, întrupat de N. Bălcescu, și mentalitatea reacționară (piesa a beneficiat, în 1984, de o traducere în limba polonă, datorată Danutei Bienkowska). Implicarea politicului în istorie este și
CHITIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286215_a_287544]
-
Ana Maria Narti (o evocare a începuturilor cinematografului), Marius Teodorescu (50 de ani de la realizarea primului film românesc), Valerian Sava (un reportaj la Buftea), Atanasie Toma (un portret Silvia Popovici), Al. Racoviceanu (retrospectivă filmului Tudor), Dorian Costin (un argument pentru comedia cinematografică). Acumulând an de an experiență, profitând și de consolidarea producției cinematografice românești, C. a atins recorduri de popularitate spre sfârșitul deceniului al șaptelea (când tirajul a ajuns la 200 000 de exemplare), pentru că - și din punct de vedere calitativ
CINEMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286232_a_287561]
-
o epopee (fie de forme, fie de destine personale)”. Apare și ideea de „invenție”. Istoria literaturii e cu necesitate opera unui singur autor, având o viziune a lui, pregnant personală, care face din opera sa de „sinteză epică” o adevărată „comedie umană”, luând ca pretext scriitorii. Alte clarificări teoretice și opțiuni estetice se pot descoperi în studiile Clasicism, romantism, baroc, un fel de introducere la volumul Impresii asupra literaturii spaniole, și în prelegerea Sensul clasicismului (1946), unde C. își manifestă preferința
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
Perpessicius și Vladimir Streinu, comentați doar ca poeți, mult prea rezervat față de N. Iorga. Funcționează aici un subiectivism peste care greu se poate trece. Viziunea romanescă a lui C., ideea de a face din Istorie... o „sinteză epică”, o adevărată „comedie umană”, luând ca pretext scriitorii, se simte pregnant odată cu epoca pașoptistă. Pasiunea biografică, plăcerea de a descrie cu nerv mari panorame istorice, bogat colorate, arta portretistică excepțională se află acum în plină expansiune, ca în biografiile lui M. Kogălniceanu, C.
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
convențional din partea noastră. Spre exemplu, cineva care merge la o nuntă va ura „casă de piatră!”, iar cineva care merge la o înmormântare va spune „Dumnezeu să-l odihnească!” - și nu invers (de altfel, se poate observa că în anumite comedii se folosește un comic de situație tocmai prin inversarea unor asemenea adecvări ale limbajului la contextul în care acesta se produce). Respectivele ritualuri ale limbajului sunt învățate din copilărie, deoarece ele depind de anumite obiceiuri direct raportate la o anumită
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
care frumosul iradiază ca un reflex al binelui, logica nu se lasă uzurpată, iar stilul se împletește armonios cu gândul. Teatrul, la rându-i, cată să fie „o școală de morală și moravuri”. O replică vioaie animă piesele lui G., comediile îndeosebi (numai Iadeș și Sterian Pățitul apar în volum, în 1866), lipsite, altfel, de orice consistență și dând să se piardă într-un verbiaj obositor. Morala nu e absentă niciodată. Debitor literaturii franțuzești, comediograful preia de acolo subiecte, motive, uneori
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
dar nu spune mai mult decât ar putea să spună personajul delegat. E o relativizare inversă. O altă particularitate este aceea că narațiunea include jocul - comic de cele mai multe ori - și, întrucât instrumentul expresiei este cuvântul, apariția în discurs a unei comedii a limbajului se produce de la sine. De aici singularitatea stilistică. G. nu formulează niciodată neutru, impersonal, nu mânuiește stilul de grad zero. Având o vocație a umorului (a celui cu dinți îndeosebi), a ironiei, a maliției, a grotescului și posedând
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
de scenă. În urma unor conflicte, va reveni în capitală, unde - exceptând stagiunea 1931-1933, când a fost regizor la Teatrul Național din Cernăuți - întemeiază ori conduce, fie singur, fie cu Tudor Mușatescu, mai multe companii dramatice: Teatrul Popular, Teatrul Vesel, Teatrul Comedia, Teatrul Nostru, de care sunt legate câteva mari reușite ale sale, Teatrul Mic, Alhambra, Regina Maria. În 1936 are inițiativa întemeierii Asociației Teatrelor Particulare, pentru ca din 1937 să fie director al unei Societăți cooperative de întreprinderi teatrale și artistice, care
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
sale, Teatrul Mic, Alhambra, Regina Maria. În 1936 are inițiativa întemeierii Asociației Teatrelor Particulare, pentru ca din 1937 să fie director al unei Societăți cooperative de întreprinderi teatrale și artistice, care rezistă două stagiuni. Când, în 1947, Teatrul Național preia sala Comedia, A. devine prim-regizor al acestei instituții. Avea să realizeze încă multe spectacole, din dramaturgia românească în special, făcându-și un punct de onoare din reprezentarea comediilor lui I. L. Caragiale. În 1966, pe parcursul a două luni, predă la Viena un
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
și artistice, care rezistă două stagiuni. Când, în 1947, Teatrul Național preia sala Comedia, A. devine prim-regizor al acestei instituții. Avea să realizeze încă multe spectacole, din dramaturgia românească în special, făcându-și un punct de onoare din reprezentarea comediilor lui I. L. Caragiale. În 1966, pe parcursul a două luni, predă la Viena un curs de artă scenică, la Seminarul „Max Reinhardt”. A mai fost, în ultima parte a vieții, director al Teatrului Dramatic din Brașov, care acum îi poartă numele
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
și zeci de ieftine compuneri, dar și piese de Shakespeare, Molière, Goldoni, Gogol sau, din dramaturgia noastră, de B. Delavrancea, Al. Davila, Camil Petrescu, Mihail Sebastian ș.a. Însă autorul preferat al lui A. a fost, de departe, Caragiale, ale cărui comedii le-a transpus scenic - în elaborări rămase clasice -, cu pietate și cu scrupulul nuanței infinitezimale. Împreună cu Victor Iliu, realizează, în 1953, o versiune cinematografică a piesei O scrisoare pierdută, cu o distribuție de calibru. Ca regizor, A. - care montează capodopera
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
pe care le-a semnat sunt, de fapt, montaje dramatice sau dramatizări (O seară la „Union”, Altă seară la „Union”, Momente, după schițele lui Caragiale, Lența, după o nuvelă de Francisc Munteanu). I se datorează peste o sută de localizări (comedii, farse, vodeviluri, satire), cu precădere din dramaturgia franceză și, mai rar, din aceea germană, cele mai multe făcute în asociere cu Tudor Mușatescu. Ușurătatea unor scrieri preluate din repertoriul bulevardier parizian este compensată, într-o măsură, de simțul teatral - strâns legat de
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
1920 și un „raport” asupra activității teatrului românesc în același an, semnat de Liviu Rebreanu. I. Paul semnează proză. George N. Leon analizează socialismul lui Marx, punându-i în lumină erorile de concepție. Mihail Sorbul publică un substanțial fragment din comedia tragică A doua tinerețe. D.B.
ALMANAHUL „INFRAŢIREA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285276_a_286605]
-
adaptare care nu făcea trimitere la opera folosită și care va fi reluată ulterior în traducere românească și apropriată integral de A. Poligraful, specializat în colportaj, prelucrări, compilație și pastișă, a publicat poezii, povestiri, nuvele, amintiri de călătorie, romane, drame, comedii, vodeviluri, articole de popularizare a literaturii române și străine, tălmăciri în și din limba română. A colaborat la „Albina Carpaților”, „Familia”, „Amicul familiei”, „România liberă”, „Universul” și, cu totul întâmplător, la „Convorbiri literare”. Cu mediocritate pretențioasă, versificatorul, prolific, imită și
ALEXI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285249_a_286578]
-
mai util al activității lui A. Țesând pe subiecte locale ori prelucrând texte străine (Zăpăciții, după Aug. von Kotzebue, Casierul, după A. Gill și G. Richard ș.a.m.d.), piesele, schematice, mereu cu finalitate educativă, au intrat în repertoriul de comedii și vodeviluri al trupelor de diletanți din Transilvania. Transpuneri în limba germană (Iacob Negruzzi, Miron und Florika, 1878; Rumänische Kunst-Dichtungen, 1880), traduceri în limba română (din J. Swift, H. Chr. Andersen, P. Mérimée ș.a.), multe rămase în paginile foilor editate
ALEXI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285249_a_286578]
-
bestiaire des bestiaires, p. 79. 6 Biblia Anania, p. 1544. Versetul mai pare în formă identică și în Matei, 24, 28. 7 Vezi pentru un comentariu corect Dragos Cojocaru, capitolul Despre supremația heraldică a acvilei, în vol. Natura în Divina comedie. Studiu istoric și comparativ, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2005, p. 177: "Mai mult, spre deosebire de simbolul monarhic concurent (leul), acvila dantescă (aquila, ce nu are a se confunda cu vulturul vulturius devorator nu doar, mitologic, de prometeici ficați, ci
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
bestiaire des bestiaires, p. 79. 456 Biblia Anania, p. 1544. Versetul mai pare în formă identică și în Matei, 24, 28. 457 Vezi pentru un comentariu corect Dragos Cojocaru, capitolul Despre supremația heraldică a acvilei, în vol. Natura în Divina comedie. Studiu istoric și comparativ, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2005, p. 177: "Mai mult, spre deosebire de simbolul monarhic concurent (leul), acvila dantescă (aquila, ce nu are a se confunda cu vulturul vulturius devorator nu doar, mitologic, de prometeici ficați, ci
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
prin îndepărtarea de speculațiile filosofico-medicale în favoarea experienței personale. Averroes (1126-1198), pe numele arab Ibn Rashid, a fost nu numai un mare medic, dar și un istoric și filosof, faimos comentator al lucrărilor lui Aristotel (despre el, Dante pomenește în „Divina Comedie”: „Che e gran commento feo”). Încercarea lui de a împăca filosofia greacă cu teologia musulmană i-a adus critici virulente, atât din partea creștinilor (Toma d’Aquino), cât și din partea arabilor. Medicina ebraică s-a împletit cu cea arabă în marile
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
marcă a fost medicul Taddeo Alderotti (1223-1303), care în 1260 ținea aici prelegeri de exegeză hipocratică. În acest centru a studiat o vreme și Dante Alighieri (1265-1321), component al breslei medicilor și spițerilor din Florența, care va prezenta în „Divina Comedie” figurile importante ale medicinii: Hipocrate, Galen, Avicena. Tangența lui Dante Aligieri (unul din cele mai puternice spirite ale omenirii) cu medicina nu este întâmplătoare. Ca și viața, ca și moartea, medicina a reprezentat dintotdeauna o componentă importantă a societății, care
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
poreclelor. Heliade Rădulescu știe că în realitate nu poate aștepta de la societate să ordoneze noile generații de creatori în funcție de niște nume semnificative. Poeții pe care îi cunoaște se cheamă Văcărescu, Beldiman, Bolliac, Alexandrescu..., nume care nu înseamnă nimic. Numai în comedii sau în circumstanțe extraordinare artistul apare ca Poeticescu. Visul numelui "motivat" rămâne pentru Heliade Rădulescu un ideal despre care vorbește adesea - dar în fapt intangibil; în practica literaturii va trebui să găsească o altă soluție care să marcheze legătura dintre
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
reveriile absurde ale unor oameni bătrâni și zeii se înșeală când iau lucrurile în serios și fără umor: "Baucis, suflet duios cu cosițe albe era încovoiată și paralizată/ Filemon și el, de zece ani, era decrepit și neputincios"168. În comedia sa din 1954, Baucis und Philemon, Karl Wache arată cum Jupiter întinerește cuplul și se îndrăgostește de Baucis, Filemon se lasă sedus de nimfele lui Pan iar Baucis, dimpotrivă, rezistă celui mai mare dintre zei; rămânem astfel în clișeul burlesc
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]