7,400 matches
-
prin apariția unui al treilea partid important, Partidul Conservator Democrat, condus de Take Ionescu Manifestul privind înființarea partidului a fost publicat la 19 ianuarie 1908, iar la 3 februarie 1908, la sala Eforie se ține congresul de constituire al Partidului Conservator Democrat, unde Take Ionescu este ales președinte al nou-înființatului partid. Vintilă Brătianu pune crearea noului partid pe seama "„nivelului jos al luptelor noastre politice în această perioadă de înflorire a influenței takiste, îndeosebi decăderea și criza din partidul conservator care a
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
al Partidului Conservator Democrat, unde Take Ionescu este ales președinte al nou-înființatului partid. Vintilă Brătianu pune crearea noului partid pe seama "„nivelului jos al luptelor noastre politice în această perioadă de înflorire a influenței takiste, îndeosebi decăderea și criza din partidul conservator care a ajuns să-și schimbe de patru ori, în opt ani, unii și aceiași șefi.”". Totodată, el recunoaște însă și faptul că apariția noului partid are și o serie de cauze obiective, determinate de evoluția societății românești și anacronismul
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
de patru ori, în opt ani, unii și aceiași șefi.”". Totodată, el recunoaște însă și faptul că apariția noului partid are și o serie de cauze obiective, determinate de evoluția societății românești și anacronismul și lipsa de adaptare a Partidului Conservator la aceste noi realități. "„Trebuie însă s-ă recunoaștem că pe lângă chestia personală a d-lui Take Ionescu, se caută să se rezolve și o chestie de interes general al partidului, aceea a privilegiilor în organizarea partidului, rămase azi numai
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
rândurilor, va mai fi oare nevoie de d. Take Ionescu ? .”" Aceeași motivație era prezentată și într-un editorial publicat în ziarul oficial al partidului, Opinia: Programul noului partid nu este foarte precis, urmărind să nu rupă complet legăturile cu Partidul Conservator, atât pentru a lăsa deschisă calea unor înțelegeri ulterioare, cât și pentru a putea atrage câți mai mulți conservatori în partid. "„Take Ionescu este eclectic. Nu este nimic precis. Chiar în ce privește reforma electorală nu îndrăznește să, spună categoric care-i
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
unii din colaboratorii săi, pentru a face lobby pentru România. Autoritățile germane permit trecerea acestui tren, „Trenul Take Ionescu” cum va rămâne cunoscut în istorie, prin teritoriile aflate sub controlul lor, până în Elveția. "„De fapt, în cursul verii 1918, Partidul Conservator se debandase cu totul. Take Ionescu, descurajat prin succesele nemților și demoralizat prin moartea violentă a soției sale Bessie, ca și prin ascendentul erotic tot mai puternic ce-l lua asupra lui fatala Adina Cordescu, plecase la Paris, fără să
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
în problema împroprietăririi, apărând pro-bono drepturile obștilor țărănești. Avînd gradul de ofițer, participă la războiul din Balcani din 1913, în cadrul Regimentului 2 Roșiori și la Primul război mondial (1916-1918). I s-au oferit diverse distincții militare: Inițial membru al Partidului Conservator Democrat, se înscrie în PNȚ, fiind președinte al formațiunii în județul Tutova, de la înființare până la scoaterea în ilegalitate a partidului de către regimul comunist. În timpul guvernului Gheorghe Mironescu a ocupat funcția de prefect de Tutova, fiind în mai multe rânduri deputat
Vasile Georgescu Bârlad () [Corola-website/Science/335180_a_336509]
-
invadatoare. Cu toate acestea, atunci când a sosit Svoboda, Leonid Brejnev i-a cerut să numească un „guvern format din muncitori și țărani” pentru a avea încredere în respectarea liniei politice oficiale - care a stat la baza solicitării invaziei de către liderii conservatori ai partidului. Svoboda nu numai că a refuzat, dar a amenințat că-și va trage un glonț în cap în prezența lui Brejnev dacă Dubček și ceilalți reformiști nu vor fi eliberați. Cu toate acestea, Svoboda nu a putut face
Ludvík Svoboda () [Corola-website/Science/335188_a_336517]
-
unde profesează că dascăl de igienă la Școală Normală „Carol I”. Din 1899 lucrează ca medic primar la „Filantropia”, între anii 1901-1906 funcționează la Spitalul din Urziceni. Cu ajutorul prietenului sau Thoma Ionescu (fratele omului politic Take Ionescu), intră în Partidul Conservator, fiind ales senator de Muscel în anii 1905—1907, 1911. Medic în timpul războiului, din 1919 preia conducerea clinicii de la Colțea, de unde a ieșit la pensie în 1936. Conferențiarul Ion Pavel (1897-1992) înființa în anul 1934, în Clinica de Medicină Internă
Ion Nanu-Muscel () [Corola-website/Science/331608_a_332937]
-
a fost o publicație din România care a apărut în perioada dinaintea Primului Război Mondial. Ziarul apare în trei serii, între 1902-1916, la București, fiind editat de gruparea din Partidul Conservator din jurul lui Take Ionescu. Prima serie a apărut între 2 decembrie 1902 și 30 aprilie 1906, director fiind fratele lui Take Ionescu, Victor Ionescu. În această perioadă ziarul apărea zilnic, în formatul 59x41 cm. Costul unui număr era de 5
Acțiunea () [Corola-website/Science/331860_a_333189]
-
număr era de 5 bani iar abonamentul pe un an costa 20 de lei. A fost tipărit la tipografiile „Heliade” „Dor. P. Cucu”, „Universala” și „Eminescu”. Între 2 mai 1906 și 2 decembrie 1907 ziarul își schimbă denumirea în "„Acțiunea Conservatoare”", care apărea zilnic, în formatul 61x44 cm. Costul unui număr era de 5 bani iar abonamentul pe un an costa 30 de lei. A fost tipărit la tipografia „Dor. P. Cucu”. Ziarul menține pe lângă numerotația proprie și numerotația fostului ziar
Acțiunea () [Corola-website/Science/331860_a_333189]
-
XIX și începutul secolului XX. A avut ca subtitluri: "„organe conservateur quotidien”" până la 21 mai 1899 când devine "„journal conservateur quotidien”" Ziarul La Roumanie apare în trei serii, între 1898-1921, la București și Paris, fiind editat de gruparea din Partidul Conservator din jurul lui Take Ionescu. Ziarul a fost de facto ziarul lui Take Ionescu, deși în mod formal ca proprietari apăreau doi din apropiații săi politici Pavel Brătășanu și Nestor Cincu. Prima serie a apărut între 16 octombrie 1898 - 13 noiembrie
La Roumanie (ziar conservator) () [Corola-website/Science/331890_a_333219]
-
a propagat mitul excepționalismului. Experiență istorică a fost diferită de la descoperirea Americii de către navigatorul Cristofor Columb și venirea primilor coloniști și aventurieri în căutare de libertate. Lumea nouă a permis mai repede obținerea unei libertăți individuale decât Europa feudală și conservatoare. Credința în constituție era singurul factor unificator. În Europa, limba era un factor esențial ca și religia și etnia. În Statele Unite însă, totul era diferit. Fiind multe grupuri etnice, populația era mixtă. Până la sfârșitul secolului XIX, 80% din lumea anglo-saxonă
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
existente între guvernul britanic și sectorul economic. El scrie că interesele economice britanice se adăugau dorinței Partidului Liberal, aflat la putere, de a duce o politică externă activă pentru a câștiga popularitate în plan intern și în competiția cu Partidul Conservator. Hopkins citează o scrisoare a lui Edward Malet, consulul general britanic în Egipt din acea perioadă, trimisă unui membru al cabinetului Gladstone, transmițându-i felicitările sale pentru invazie: "Ați purtat bătălia întregii Creștinătăți, iar istoria o va recunoaște. Pot de
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
Antonin Gregory Scalia (; ) a fost un judecător al Curții Supreme a Statelor Unite din 1986 până la moartea sa în 2016. Numit în funcție de președintele Ronald Reagan în 1986, Scalia a fost descris ca reper intelectual pentru poziția originalistă și textualistă a aripii conservatoare a Curții. Scalia s-a născut în Trenton, New Jersey. El a învățat la Xavier High School din Manhattan, și apoi la colegiu la Universitatea Georgetown din Washington, D.C. A devenit licențiat în drept la Harvard Law School și a
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
Judiciară a Senatului, și a fost confirmat de Senat în unanimitate, devenind primul judecător al Curții Supreme de origine italiană. Scalia a servit în Curtea Supremă aproape treizeci de ani, timp în care a adoptat o jurisprudență și o ideologie conservatoare, susținând textualismul în interpretările statutare și originalismul în interpretările constituționale. A fost un puternic apărător al puterilor ramurii executive, considerând că puterea prezidențială trebuie să fie dominantă în numeroase domenii. S-a opus acțiunii afirmative și altor politici ce tratau
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
care au ratificat Constituția.” În 2006, înainte ca judecătorii numiți de George W. Bush, Roberts și Alito, să fi avut timp să aibă impact, Rossum scria că Scalia nu reușise să câștige de partea sa pe nimeni dintre colegii săi conservatori la utilizarea originalismului, în vreme ce Roberts și Alito, tineri cu abordare originalistă, îl admirau mult pe Scalia pentru cum luptă pentru ceea ce crede. Într-o conversație publică din 2009, judecătorul Stephen Breyer l-a contestat pe Scalia, indicând că cei care
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
În 2009, la aproape un sfert de secol petrecut în Curtea Supremă, Scalia și-a caracterizat victoriile ca fiind „tare puține”. Scriind în "The Jewish Daily Forward" în 2009, J.J. Goldberg îl descria pe Scalia ca „reper intelectual al majorității conservatoare a Curții”. El a călătorit prin școlile de drept din țară și a ținut prelegeri pe tema legii și democrației. Aparițiile sale în campusurile universitare umpleau amfiteatrele. Ginsburg arăta că Scalia este „foarte conectat la generația actuală de studenți la
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
ILGWU a numărat 450,000 muncitoare. ILGWU a fost întemeiata la New York la 3 iunie 1900 de către șapte sindicate locale, fiecare numărând câteva mii de membre. Organizația a crescut rapid în următorii ani, dar ulterior a stagnat atunci cand conducerea ei conservatoare a favorizat interesele muncitorilor calificați, ca de exemplu operatorii tăietori. Această linie nu a convenit majorității muncitoarelor imigrante, mai ales celor evreice, cu trecut de activități bundiste în Rusia țarista, si acelora poloneze și italiene, cu inclinații socialiste și anarhiste
International Ladies' Garment Workers' Union () [Corola-website/Science/335807_a_337136]
-
votat pentru grevă generală. Circa 20,000 din cele 32,000 de muncitori din fabricile de shirtwaists au încetat lucrul în următoarele două zile. Acești greviști - majoritatea imigranți și în cea mai mare parte femei - au sfidat prejudecățile liderilor sindicaliști conservatori, care credeau că imigranții și femeile nu trebuie să se organizeze. Lozinca lor, „"Mai bine să murim de foame dintr-odată, decât de o inaniție înceată" exprimă intensitatea frustrării lor în munca din așa numitele ateliere ale sudorii (sweatshops) în
International Ladies' Garment Workers' Union () [Corola-website/Science/335807_a_337136]
-
Capeleanu. Conform tradiției vremii, a fost trimisă la pension la Craiova, pe care îl va întrerupe la vârsta de 16 ani, când rămâne orfană și de tată, în urma morții lui Luca Pleșoianu. Rămâne sub tutela a doi unchi cu concepții conservatoare - Iancu Capeleanu și Matei Vlădescu - care o trimit la mănăstirea Ostrov - Călimănești, în grija Maicii Maximilia, care era soră cu Ion Brătianu. În aceste circumstanțe cei doi se vor cunoaște și, în ciuda diferenței de vârstă de 20 de ani și
Pia Brătianu () [Corola-website/Science/332574_a_333903]
-
dintre ei. Germania a aderat la acord în aceeași zi, printr-un act separat. Alianța cu Puterile Centrale a fost piatra de temelie a politicii externe a României timp de treizeci de ani, deoarece regele și conducătorii politici liberali și conservatori au perceput Puterile Centrale ca fiind cea mai puternică forță militară și economică din Europa. Prin încheierea acestei alianțe, România evită o izolarea diplomatică de care era amenințată, în cazul realizării unei înțelegeri pe seama statului român între imperiile rus și
Politica externă a României în anii premergători izbucnirii Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/332805_a_334134]
-
iată mai jos pricipalele caracteristici fonetice ale francezei vorbite în Languedoc și în Provence: Franceza vorbită în Belgia este influențată mai ales de limbile picardă și valonă, iar în Bruxelles de limba flamandă. Sistemul vocalic din franceza belgiană este mai conservator decât cel al majorității variantelor din Franța. De exemplu, se percep bine următoarele opoziții: Alte fenomene: Franceza folosită în Elveția este influențată de limba francoprovensală cândva generală în cantoanele francofone, și de germana elvețiană, dar sunt prezente și unele arhaisme
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
Pierre Guillaume Guizot (n. 4 octombrie 1787, Nîmes - d. 12 septembrie 1874, Saint-Ouen-le-Pin) a fost un istoric, orator și om de stat francez. A jucat un rol politic important în perioada de dinaintea Revoluției de la 1848. Astfel, a fost un liberal conservator care s-a opus venirii la putere a lui Carol al X-lea și a susținut monarhia constituțională în cadrul Revoluției din iulie 1830. În perioada 19 septembrie 1847 - 23 februarie 1848 a deținut funcția de prim-ministru, fiind al XXII
François Guizot () [Corola-website/Science/332841_a_334170]
-
vorbite, și s-a opus aspirației de asimilare a evreilor în neamurile din Europa, precum și iudaismului reformat. Concepția iudaică a lui S.D. Luzzatto nu și-a făcut prea mulți discipoli, nici între adepții mișcării Haskala, care l-au considerat prea conservator,și nici în rândurile iudaismului ortodox, unde era privit ca prea reformist. În schimb, ca profesor la Seminarul rabinic din Padua, el a exercitat o mare influență în configurarea vieții comunitare a evreilor din Italia, a "ritului italian", atât în
Shmuel David Luzzatto () [Corola-website/Science/332869_a_334198]
-
Jonathan Hopkin Hill, Baron Hill of Oareford (n. 24 iulie 1960, Londra) este un politician britanic. Este membru al Partidului Conservator. Între 2013 și 2014 a fost în funcția de șef al camerei Lorzilor, cancelar al ducatului Lancaster și în consiliul privat al Reginei. În 2014 Lord Hill a fost numit Comisar european pentru "Servicii Financiare, Stabilitate Financiară si Piețe de
Jonathan Hill () [Corola-website/Science/332886_a_334215]