8,426 matches
-
categoric contrazisă de cronica lui Alexandru din Telese, care afirmă că Bohemund și-a lăsat teritoriile posedate în Italia sub administrarea papei, și de către Romuald de Salerno, care notează că regența asupra Taranto a trecut pe seama unei rude a lui, contele Alexandru de Conversano. Indiferent de soarta Principatului de Tarent, ca parte a acordului privitor la venirea la Antiohia, Boemund a fost nevoit și să se căsătorească cu fiica regelui Balduin al II-lea, Alice. Potrivit lui Matei de Edessa, se presupune
Bohemund al II-lea de Antiohia () [Corola-website/Science/328256_a_329585]
-
Shaizar, poetul și cronicarul arab Usamah ibn-Munqidh, participant la eveniment, pretinzând că el însuși ar fi luptat cu principele Boemund ("ibn-Maymun", "fiul lui Bohemund", cum îl numește el). Următorii ani ai domniei sale în Antiohia au fost marcați de conflictele cu contele Josselin I de Courtenay, conducătorul Edessei și de hărțuieli armate cu acesta la granița de nord a principatului. Atât Bohemund cât și Josselin au atacat separat unul de celălalt Alepul, refuzând să coopereze într-un asediu pe scară largă asupra
Bohemund al II-lea de Antiohia () [Corola-website/Science/328256_a_329585]
-
Prințului Woldemar, la 20 martie 1895 și a ascensiunii fratelui lui Woldemar, Alexandru, Adolf a fost numit regent de Lippe, prințul Alexandru fiind incapabil să domnească din cauza unei boli mentale. A fost regent până în 1897 când a fost înlocuit de contele Ernst de Lippe-Biesterfeld. Prințul Adolf s-a căsătorit la 19 noiembrie 1890 la Berlin cu Prințesa Victoria a Prusiei. Ea era fiica împăratului Frederic al III-lea al Germaniei, și deci Adolf a fost cumnatul ultimului împărat al Germaniei, Wilhelm
Adolf de Schaumburg-Lippe () [Corola-website/Science/328280_a_329609]
-
sa ca duce de Apulia în 1135, unde se pare că a fost pus sub tutela și supravegherea lui Robert de Selby, Roger a luat parte la campaniile tatălui său în regiune, distingându-se în expedițiile din 1137 desfășurate împotriva contelui Rainulf al II-lea de Alife, pe care papa Inocențiu al II-lea și împăratul Lothar al III-lea îl învestiseră ca duce rival de Apulia. Prima sa confruntare militară majoră a fost în bătălia de la Rignano din 30 octombrie
Roger al III-lea de Apulia () [Corola-website/Science/328269_a_329598]
-
papale. În același timp, la finele lui 1140, soția promisă pentru Roger, Isabela, a sosit de la curtea tatălui ei, Theobald al II-lea de Champagne. Cea mai cunoscută consoartă a lui Roger a fost însă amanta sa, Emma, fiică a contelui Achard al II-lea de Lecce, cu care a avut doi copii ilegitimi, Tancred, ulterior rege al Siciliei, și Guillaume (n. după 1137 - d. 1167/68). În același an, Richard al III-lea de Gaeta a murit, iar ducatul său
Roger al III-lea de Apulia () [Corola-website/Science/328269_a_329598]
-
sa din februarie 1177 cu Ioana, fiica regelui Henric al II-lea al Angliei cu Eleanor de Aquitania, marchează înalta sa poziție la nivel european. În iulie 1177, Guillaume a trimis o delegație formată din arhiepiscopul Romuald de Salerno și contele Roger de Andria pentru a semna Tratatul de la Veneția care marca încheierea păcii cu împăratul Frederic Barbarossa. Pentru a certifica mai bine pacea, el a autorizat căsătoria mătușii sale, Constanța, fiică a lui Roger al II-lea, cu fiul lui
Guillaume al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328291_a_329620]
-
studenți. Dreptul de a ține debitul de cafea a fost achiziționat în 1764 de Anton Staiger, care a stabilit cafeneaua în locația curentă; el i-a dat numele de „Staiger”. Staiger a fost Hofmeister al arhiepiscopului Sigismund al III-lea, Conte Schrattenbach. El a transformat cafeneaua într-un stabiliment pentru orășenii din înalta societate. Chiar și Mozart a fost de multe ori oaspetele lui "Staiger", după cum a menționat în scrierile sale. Michael Haydn s-a aflat și el printre cei care
Café Tomaselli () [Corola-website/Science/328293_a_329622]
-
Roger (d. 1190) a fost un nobil normand din sudul Italiei, devenit conte de Andria și mare șambelan în Regatul Siciliei, ajungînd chiar pretendent la tronul regatului după moartea regelui Guillaume al II-lea din 1189. S-a resupus că Roger ar fi fost strănepotul lui Drogo de Hauteville, însă nu există vreo
Roger de Andria () [Corola-website/Science/328294_a_329623]
-
chiar și el însuși emitea pretenții asupra tronului. El avea de partea sa mulți dintre baronii din peninsulă, însă cancelarul lui Tancred de Lecce, Matei de Ajello, răspândise zvonuri sordide despre viața sa privată, iar sprijinul de care se bucurase contele de Andria s-a erodat rapid. Roger s-a alăturat contelui Richard de Carinola și lui Henric Testa, mareșalul lui Henric al VI-lea, și a invadat Apulia. Ei au capturat Corneto, însă la asediul asupra Ariano, contele Richard de
Roger de Andria () [Corola-website/Science/328294_a_329623]
-
partea sa mulți dintre baronii din peninsulă, însă cancelarul lui Tancred de Lecce, Matei de Ajello, răspândise zvonuri sordide despre viața sa privată, iar sprijinul de care se bucurase contele de Andria s-a erodat rapid. Roger s-a alăturat contelui Richard de Carinola și lui Henric Testa, mareșalul lui Henric al VI-lea, și a invadat Apulia. Ei au capturat Corneto, însă la asediul asupra Ariano, contele Richard de Acerra l-a atras în capcană pe Roger, capturându-l (1190
Roger de Andria () [Corola-website/Science/328294_a_329623]
-
se bucurase contele de Andria s-a erodat rapid. Roger s-a alăturat contelui Richard de Carinola și lui Henric Testa, mareșalul lui Henric al VI-lea, și a invadat Apulia. Ei au capturat Corneto, însă la asediul asupra Ariano, contele Richard de Acerra l-a atras în capcană pe Roger, capturându-l (1190) și executându-l la puțină vreme după aceea.
Roger de Andria () [Corola-website/Science/328294_a_329623]
-
Ugo al II-lea (Hugues) (d. 1130) a fost conte de Saint Pol, în regiunea Artois. Ugo a participat la Prima cruciadă împreună cu fiul său, Enguerrand, ambii cîștigând faimă din postura de comandanți militari. Ca vasali față de contele Eustațiu al III-lea de Boulogne, cei doi au călătorit în Orient
Ugo al II-lea de Saint-Pol () [Corola-website/Science/328282_a_329611]
-
Ugo al II-lea (Hugues) (d. 1130) a fost conte de Saint Pol, în regiunea Artois. Ugo a participat la Prima cruciadă împreună cu fiul său, Enguerrand, ambii cîștigând faimă din postura de comandanți militari. Ca vasali față de contele Eustațiu al III-lea de Boulogne, cei doi au călătorit în Orient probabil în compania acestuia și în cadrul suitei lui Godefroy de Bouillon. Ugo și Enguerrand au participat la asediul Antiohiei din 1097, unde au fost figuri centrale în cadrul raidurilor
Ugo al II-lea de Saint-Pol () [Corola-website/Science/328282_a_329611]
-
fost un important conducător cruciat, participant la Prima cruciadă, devenit conetabil în Regatul Ierusalimului. Eustațiu provenea din Beaurain-Château, în regiunea Thérouanne din nordul Franței (în acel moment, ținând de Comitatul de Flandra); el l-a acompaniat în Prima cruciadă pe contele Ugo al II-lea de Saint-Pol, în cadrul grupului de armate comandat de Godefroy de Bouillon. Probabil o prezență minoră pe parcursul cruciadei propriu-zise, el s-a remarcat ulterior, când a participat la bătălia de la Ramlah din 1105, iar în 1109 a
Eustațiu Grenier () [Corola-website/Science/328283_a_329612]
-
a participat la bătălia de la Ramlah din 1105, iar în 1109 a fost prezent la asediul asupra Tripoli. Acolo el a fost unul dintre trimișii regelui Balduin I al Ierusalimului mandatați să negocieze între Guillaume-Iordan și Bertrand, ambii fii ai contelui Raimond al IV-lea de Toulouse care își disputau moștenirea asupra Comitatului de Tripoli. În 19 decembrie 1111, lui i s-a conferit orașul Sidon, după ce acesta fusese cucerit de către Balduin I cu sprijinul regelui Sigurd I al Norvegiei. El
Eustațiu Grenier () [Corola-website/Science/328283_a_329612]
-
Santa Maria Latina. Împreună cu Emelota, a fost părintele a doi fii, Eustațiu al II-lea și Valter, care i-au succedat în Sidon, respectiv Caesarea. Rămasă văduvă, Emelota s-a recăsătorit cu Ugo al II-lea de Le Puiset, viitor conte de Jaffa. Potrivit cronicii lui Foucher de Chartres, Eustațiu Grenier era "un bărbat corpolent de caracter onest" și, conform lui Guillaume de Tyr, "un om înțelept și chibzuit, cu mare experiență în treburile militare".
Eustațiu Grenier () [Corola-website/Science/328283_a_329612]
-
Guillaume de Bures (d. 1142) a fost un cruciat francez, devenit principe de Galileea din 1120. Guillaume era originar din Bures-sur-Yvette, provincia Île-de-France. El a sosit în Regatul Ierusalimului înainte de 1115, împreună cu fratele său Geoffroi, devenind vasali ai contelui Josselin I de Courtenay de Edessa. În 1119, Guillaume și Geoffroi au luat parte la un raid asupra teritoriului selgiucizilor de-a lungul Iordanului, în cadrul căruia Geoffroi și-a găsit moartea. Atunci când seniorul său Josselin a preluat conducerea efectivă a
Guillaume I de Bures () [Corola-website/Science/328285_a_329614]
-
fost înlăturata de pe scena istoriei , cetatea acestora fiind distrusă în anul 1713 de către trupele imperiale austriece conduse de generalul Tiege {Lobonți}. Cetatea se mai păstrează parțial și astăzi {zidurile incintei și două turnuri laterale} , fiind înscrisă pe lista monumentelor istorice. Contele Karacsay Sandor (bătrânul) a deținut funcții importante, respectiv Vicecomite în comitatul Cluj, Comisar Gubernial și Președinte al Tribunalului Marțial din Cluj în timpul Revoluției de la 1848, membru în Dieta de la Cluj. Pietrele funerare ale lui Karacsay Sandor (bătrânul), a soției acestuia
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
au ocupat Turnul lui David și s-au opus intrării lui Daimbert. Conform cu cronica lui Guillaume de Tir, acesta a fost un gest rușinos și contrar dorinței lui Godefroy. Warner a trimis mesager către fratele lui Godefroy, Balduin, pe atunci conte de Edessa, însă apoi Warner a murit și el, în 23 iulie. Guillaume considera că această moarte a constituit o răzbunarea pentru refuzul acceptării pretenției lui Daimbert, deși alți susținători ai lui Godefroy au continuat să dețină turnul până la sosisrea
Warner de Grez () [Corola-website/Science/328284_a_329613]
-
Roger al II-lea (n. 22 decembrie 1095, Mileto - d. 26 februarie 1154) a fost un normand din dinastia Hauteville, devenit rege al Siciliei, fiu al contelui Roger I și succesor al fratelui său mai mare Simon. El și-a început domnia fiind conte de Sicilia din 1105, devenit apoi duce de Apulia și Calabria (1127), apoi rege al Siciliei (1130). Până la moartea sa, petrecută la vârsta
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
-lea (n. 22 decembrie 1095, Mileto - d. 26 februarie 1154) a fost un normand din dinastia Hauteville, devenit rege al Siciliei, fiu al contelui Roger I și succesor al fratelui său mai mare Simon. El și-a început domnia fiind conte de Sicilia din 1105, devenit apoi duce de Apulia și Calabria (1127), apoi rege al Siciliei (1130). Până la moartea sa, petrecută la vârsta de 58 de ani, Roger reușise deja să unească toate cuceririle anterioare ale normanzilor în sudul Italiei
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
său de frate Roger Borsa era duce de Apulia și Calabria, iar un alt nepot al său, Richard al II-lea Drengot se afla la conducerea Principatului de Capua. Pe lângă acești trei conducători majori, se afla un mare număr de conți normanzi mai mici, care își exercitau puterea suverană în propriile lor localități. Cel puțin nominal, acești conți își datprau supunerea față de unul dintre cei trei conducători de mai sus, însă o astfel de supunere era de obicei lipsită de consistență
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
Richard al II-lea Drengot se afla la conducerea Principatului de Capua. Pe lângă acești trei conducători majori, se afla un mare număr de conți normanzi mai mici, care își exercitau puterea suverană în propriile lor localități. Cel puțin nominal, acești conți își datprau supunerea față de unul dintre cei trei conducători de mai sus, însă o astfel de supunere era de obicei lipsită de consistență și adeseori ignorată. Atunci când Roger I de Sicilia a murit în 1101, fiul său Simon de Hauteville
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
supunerea față de unul dintre cei trei conducători de mai sus, însă o astfel de supunere era de obicei lipsită de consistență și adeseori ignorată. Atunci când Roger I de Sicilia a murit în 1101, fiul său Simon de Hauteville, a devenit conte, având alături ca regentă pe mama sa, Adelaida del Vasto. Simon a murit patru ani mai târziu, în 1105, la vârsta de 12 ani, iar Adelaida a continuat să activeze ca regent și pentru fiul ei cel mai mic Roger
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
sugerează că Sigurd îl numea pe Roger cu titlu regal, cu 20 de ani înainte ca acesta să obțină practic acest titlu. În 1112, aflat la vârsta de 16 ani, Roger a început domnia personală, fiind numit "când cavaler, când conte de Sicilia și Calabria" într-un hrisov datat în 12 iunie 1112. În 1117, mama sa, care între timp se căsătorise cu regele Balduin I al Ierusalimului, a revenit în Sicilia, dat fiind că patriarhul de Ierusalimul declarase acea căsătorie
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]