KorAP: Find »[drukola/base=domnișoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...289 290 291 ...371 >

9,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

West London și am ajuns acasă. Tot acest furnicar cotidian, împrejurimile mult prea familiare, făceau ca povestirea lui și grozăviile și nebunia de roman gotic pe care le sugera să pară o fantezie grotescă... El spuse: Nu... numai o clipă, domnișoară. Kenneth coborî repede oglinda, prinsă de o balama. Shirley se întoarse spre el și spuse: — Ești un scump. Își scosese deja furoul și începea să-și desfacă sutienul. ...Aveau oare acei oameni absurzi aceleași îngrijorări pe care le aveam eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Rolurile. E nemaipomenit! Și de data asta, împotivirea noastră a fost ineficientă; deci după ce s-au strâns farfuriile, ne-am pomenit că așezăm tabla de joc pe masa din sufragerie și ne disputăm rolurile. Până la urmă, Phoebe urma să fie domnișoara Scarlet, Joan, doamna Peacock, Graham, pastorul Green, iar eu, profesorul Plum. — Uite, trebuie să vă imaginați că suntem blocați în casa asta de țară, mare și veche. Exact ca în filmul de care îmi povesteai mereu, Michael. Se întoarse spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Probabil că m-am rătăcit. Scuzați-mă. O s-o... șterg. Dădu să plece, dar se opri după ce făcu câțiva pași. Se întoarse și văzu că încă se ținea de cămașă, nesigură de intențiile lui. Thomas se foi incitat pe scară. — Domnișoară, spuse Kenneth , nu cumva știți unde e dormitorul meu? Shirley clătină din cap cu tistețe și spuse: Nu, mă tem că nu nu. — O! spuse Kenneth, și se opri. Iertați-mă. Acum o să plec. Shirley ezită, luând o hotărâre. — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
cu spatele un minut. Kenneth se întoarse și se pomeni privind în oglindă, în care își vedea propria imagine și dincolo de ea, pe a lui Shirley. Era cu spatele la el și își scotea furoul, trăgându-l peste cap. Spuse: — O clipă... domnișoară. Thomas auzi o mișcare în spatele lui. Kenneth coborî repede oglinda. Shirley se întoarse spre el și spuse: — Ești un dulce. Termină de tras furoul peste cap și începu să-și desfacă sutienul. Thomas își simți gleznele brusc înșfăcate de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Știai că o cheamă Alice? Știam că e actriță. L-a sunat ultima oară când am fost aici, acum câteva luni... M-am oprit brusc. — În ziua în care, sugeră Findlay, ți s-a părut că ai văzut-o pe domnișoara Hastings coborând dintr-un taxi? N-am răspuns la întrebare; doar m-am ridicat și m-am dus la fereastră. — Dacă numele ei este Alice McGanny, continuă Findlay, nu este foarte cunoscut în cercurile teatrale, deoarece cariera tinerei doamne, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
din scandaloasa ei izolare, pentru a fi de față la ceea ce promite a fi o unică și, îndrăznesc să spun, irepetabilă adunare de familie. Sper de asemenea că ea va fi însoțită de cea mai loială și generoasă asistentă medicală, domnișoara Phoebe Barton, ale cărei grație, farmec și blândețe mi-au alinat ultimul an al vieții. Și în sfârșit, sper că biograful fără noroc al familiei, domnul Michael Owen, va fi prezent pentru a consemna integral evenimentele unei seri, care va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
moșul avea ceva umor, spuse Hilary. — Cu cât te plătea? se repezi Henry, întorcându-se brusc spre Phoebe. — Poftim? Tipul pretinde că n-avea nici un ban - deci cum de și-a angajat asistentă medicală particulară? — Unchiul dumneavoastră o plătea pe domnișoara Barton, spuse avocatul, turnând suav paie peste pălălaia focului, dintr-o ipotecă pusă pe această proprietate. Zâmbi fețelor furioase întoarse spre el. Era cu adevărat un om foarte sărac. — Nu știu ce aveți voi de gând, spuse Hilary ridicându-se și trăgând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
cu toții să stăm acasă, la căldurică. Ce pot face pentru dumneavoastră, domnule sergent? întrebă Dorothy. — Nu vreau să vă sperii, doamnă, spuse polițistul, dar am considerat că e mai bine să vă previn. Să mă preveniți? De ce anume? — O anume domnișoară Tabitha Winshaw stă aici în această noapte. — Da. E vreun rău în asta? — Știți probabil că la... spitalul unde stă de obicei domnișoara Winshaw sunt ținute și câteva cazuri extrem de periculoase - bolnavi mental, înțelegeți - în condiții de maximă securitate. — Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
dar am considerat că e mai bine să vă previn. Să mă preveniți? De ce anume? — O anume domnișoară Tabitha Winshaw stă aici în această noapte. — Da. E vreun rău în asta? — Știți probabil că la... spitalul unde stă de obicei domnișoara Winshaw sunt ținute și câteva cazuri extrem de periculoase - bolnavi mental, înțelegeți - în condiții de maximă securitate. — Și ce-i cu asta? Se pare că azi după-amiază a avut loc o evadare, a fugit unul din acești bolnavi - un criminal care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
domnule sergent, ospiciul se află la peste treizeci de kilometri. Acest incident, deși e periculos, nu ne poate privi. — Ba mă tem că da. Noi credem că vehiculul cu care a evadat e același care a adus-o aici pe domnișoara Winshaw. Vicleanul s-a ascuns probabil în portbagaj. Ceea ce înseamnă, după toate probabilitățile, că încă e prin împrejurimi. N-a ajuns prea departe pe vremea asta. — Să fie clar, domnule sergent, spuse Mark Winshaw, vrei să ne spui de fapt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
atras aici ca parte a unui plan dement. — V-am atras aici? Cum aș fi putut face asta? Doar nu mă acuzi și că am organizat moartea lui Mortimer? Thomas miji ochii și se întoarse spre Phoebe. — Poate aici intervine domnișoara Barton. Phoebe râse furioasă și spuse: — Cred că glumești. — Mi se pare logic, spuse Roddy. Știu precis că poartă pică familiei. Și hai să ne gândim așa: ea și Owen se duc sus și-l caută împreună pe Henry - câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
În timp ce rostea aceste cuvinte, Mortimer se juca în mâna stângă cu o siringă mare plină cu un lichid limpede. Observă că Michael îl urmărea cu teamă. — A, nu te speria, spuse el. N-am intenția să te ucid. Nici pe domnișoara Barton. Expresia feței lui păru să se îmblânzească o clipă rostind acest nume. O să ai grijă de ea, nu-i așa, Michael? A fost bună cu mine. Și văd că te place. Aș fi fericit să cred că... — Desigur. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
susține, devine și ea un fel de nebunie. Ceea ce înseamnă, cu alte cuvinte, că ne împotmolim în ea. Nebunia nu se va sfârși niciodată. Cel puțin nu... (glasul îi scăzu până la o șoaptă spectrală) pentru cei vii. Pic. Pic. — Uite, domnișoara Barton, de exemplu. Vorbele lui Mortimer începeau să nu se mai deslușească. E o fată atât de bună... Atât de încrezătoare. Și totuși eu am înșelat-o tot timpul. Picioarele mele sunt într-o formă relativ bună. Câteva ulcerații, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
colo, dar nimic care să mă împiedice să umblu. Mi-a plăcut să fiu răsfățat. Pic. Pic. Pic. — Sunt tare obosit, Michael. Asta-i culmea ironiei, de fapt. Sufăr de un singur lucru și nu i-am spus despre asta domnișoarei Barton. Habar nu are. Poți ghici ce este? Michael clătină din cap. — Insomnie. Nu pot să dorm. Nu pot să dorm deloc. O oră, două, din când în când. Cel mult trei. De când a murit Rebecca. Pic. — Și ce noapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
lumea nu mai poate aștepta. Întoarse bărbatul și i se tăie răsuflarea. Era Tadeusz. E un moment istoric. Cineva bătu în ușă și unul din ofițerii de poliție își băgă capul și se uită înăuntru. — A văzut-o cineva pe domnișoara Tabitha? N-o găsim nicăieri. Operațiunile noastre sunt menite să protejeze cât mai bine viețile forțelor de coaliție țintind vastul arsenal al lui Saddam. Nu avem nimic cu poporul irakian. Rugați-vă pentru siguranța nevinovaților prinși în acest conflict. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
s-a dovedit uriașă, dar se speră că măcar primul volum va fi gata de tipar la începutul anului viitor. Între timp, aceste cîteva scurte fragmente vă vor deschide apetitul. Această reticență se pare că a fost mai tîrziu depășită. Domnișoara Carpenter s-a căsătorit cu Henry Winshaw în primăvara lui 1953. Asigurările sociale și serviciile anexe de William Henry Beveridge (1879-1963), a devenit simbolul legislației de război postbelice britanice și, în particular, a pus bazele teoretice pentru înființarea serviciului național

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

la femeie. — Ăăă, chiar credeți că Miranda o să poarte așa ceva? am Întrebat-o timid, convinsă că femeia o să deschidă gura ei ca de buldog și o să mă Înghită cu cap cu tot. S-a holbat la mine. Sper că da, domnișoară, ținând cont de faptul că a fost croit și confecționat conform măsurilor exacte pe care le-am primit de la ea, a mârâit ea În timp ce Îmi Înmâna șortul. Și spuneți-i că domnul Kopelman Îi transmite toate cele bune. Sigur, cucoană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Mulțumesc! Mulțumesc! Îți sunt foarte recunoscătoare. Da, sunt puțin Îngrijorată pentru că am primit un telefon de la Miranda azi-dimineață și mi s-a părut ciudat că n-a primit coletul. I l-ai dat șoferului la Paris, nu? — Bineînțeles. Mă Înțelegi, domnișoară, În meseria mea nu e cazul să pui prea multe Întrebări. Eu nu fac decât să pilotez avionul acolo unde mi se cere și-mi dau silința să transport toată lumea cu bine la destinație. Dar, ce-i drept, nu mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
murmurat În timp ce mă urcam În lift. Nici o problemă, a răspuns el aproape În șoaptă, analizând atent podeaua de lemn. Cu timpul o să fie mai ușor. — Poftim? Îmi pare rău, dar n-am auzit ce ai... — Nimic, nimic. Iată, am ajuns, domnișoară. O seară plăcută. Ușa s-a deschis și am ieșit În holul de la intrare, unde Emily pălăvrăgea tare la telefon. Când m-a văzut, l-a Închis. — Cum a mers? Nici o problemă, da? Mi-a trecut prin cap să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
vine acasă cu mine, m-am pomenit Împreună cu el pe treptele acoperite cu mochetă roșie ale intrării În Hotelul Plaza. — Aveți nevoie de un taxi, oameni buni? ne-a Întrebat portarul când am ieșit. — Da, te rog, cheamă unul pentru domnișoara, a răspuns Christian. — Nu, am o mașină... ăăă, chiar acolo, am zis eu arătând spre parcarea de pe 58 Street, În fața teatrului Paris, unde se aliniaseră taxiurile. Nu mă uitam la el, dar simțeam că zâmbește. Unul dintre zâmbetele acelea. M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
niciodată stăpâni să nu Îl tachinez pe Sebastian, măcar așa, un pic. Era incredibil de lingău. S-a aplecat conspirativ spre mine, surescitarea lui era aproape palpabilă: — Ei bine, știi ce gândește Întreg personalul aici, la Smith and Woolesky, despre domnișoara Priestly, nu? Runway e o revistă așa de nemaipomenită, cu pozele acelea superbe, atât de stilată și, evident, cu articole atât de fascinante și de erudite. Noi o adorăm cu toții! — Articole erudite, zici? l-am Întrebat eu și mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
fi lăudat un cățeluș pentru că se ceruse afară. Te-ai Întrecut pe tine Însuți astăzi. El a zâmbit plin de mândrie și și-a plecat privirea, cu un aer studiat de umilință. — Ei, mulțumesc. Doar știi ce crred eu despre domnișoara Priestly și, ei bine, e o adevărată onoare pentru mine să... mă Înțelegi tu... — Să Îi pregătești masa de prânz? i-am oferit eu explicația ajutătoare. — Ei da. Exact. Știi tu ce vreau să spun. Da, bineînțeles că știu, Sebastian

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
explicația ajutătoare. — Ei da. Exact. Știi tu ce vreau să spun. Da, bineînțeles că știu, Sebastian. O să-i placă foarte mult, sunt sigură. Nu m-am Îndurat să-i spun că eu urma să despachetez imediat toată creația lui, pentru că domnișoara Priestly, pe care o adora atâta, s-ar isteriza ca o pisică furioasă dacă s-ar pomeni față În față cu un șervețel În oricare altă formă decât cea de șervețel - darămite În formă de sacoșă de bowling sau pantof

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
și tare ca talpa, dar ea mai să facă infarct. Mă pusese să-l sun pe bucătarul-șef În persoană și să urlu la el, În vreme ce ea stătea lângă mine și Îmi spunea ce să-i zic. „Îmi pare rău, domnișoară, Îmi pare foarte rău“, răspunsese el cu voce stinsă și mi se păruse cel mai de treabă om din lume. „M-am gândit doar că, dat fiind că domnișoara Priestly este un client minunat, ar prefera să servească ce avem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
mine și Îmi spunea ce să-i zic. „Îmi pare rău, domnișoară, Îmi pare foarte rău“, răspunsese el cu voce stinsă și mi se păruse cel mai de treabă om din lume. „M-am gândit doar că, dat fiind că domnișoara Priestly este un client minunat, ar prefera să servească ce avem noi mai bun. Nu am cerut mai mulți bani, dar nici o grijă, nu mai fac așa ceva. Promit.“ Mi-a venit să plâng atunci când ea mi-a ordonat să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]