8,407 matches
-
viteji tot unu' și unu' -, îndeajuns ca să dezrobești Mangopul! Alexandru scoate un chiot de bucurie: Trăiască Domnul Ștefan! Când?! Când?! Zbor!! Răbdare. Toate la timpul potrivit. Deocamdată, sapă! Apără Suceava, precum Suceava apără Mangopul! Sapă! Apăr Suceava! strigă Alexandru cu entuziasm și iese cu cazmaua. Maria îl îmbrățișează pe Ștefan. Îți mulțumesc Ștefane! M-ai făcut fericită! De când visez clipa asta! Ce-ai făcut pentru "cauza noastră"... Știu că nu ți-e ușor, tocmai acum... Și eu îți mulțumesc, adaugă Țamblac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întâmplă ceva. I-am dat binețe, mi-a zâmbit și s-a dus grăbit... Se aude glasul gălăgios al lui Țamblac, mai înainte de a-i apărea făptura. În urma lui, vine Isaia, căutându-și soața. Ohohooo! dă buzna Țamblac agitând cu entuziasm, două pergamente legate cu peceți. Ghiciți ce țin eu în aceste mâini pe care nu le voi mai spăla trei săptămâni?! ?!?! ... Scrisoarea Sanctității sale Papa Sixt al IV-lea părintele Creștinătății adresată, cui credeți?! întreabă el și desfășoară pergamentul, începând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în lupta contra turcilor spaima Europei împotriva cărora adună galbeni ca să pornească o nouă cruciadă. Frumoase cuvinte, spune Maria. Măcar recunosc sacrificiul Moldovei și al lui Ștefan... Ștefan e un mare Domn! se bucură Sora. Cel mai mare!! explodează cu entuziasm Voichița. Se oprește speriată de propria ei izbucnire. Ochii tuturor s-au oprit o clipă asupra ei, dar mai cu seamă ochii pătrunzători ai Mariei, mai lung, mai cu luare-aminte. Țamblac desfășoară al doilea pergament. Să ascultați ceva și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
așa?!!... Cu... cum?!! Duma flutură hârtia: Cuvintele Papii, cuvânt cu cuvânt... Duma continuă: "...La Podul Înalt ai repurtat o strălucită izbândă, pe care "acel Ștefan", nobil bărbat, voievod în Moldova, a dobândit-o provocând turcilor cumplită înfrângere." Ștefan, cu un entuziasm de paradă, ironic, își ciocănește coșul pieptului la stânga: Oh! Mi-a venit inima la loc! Ați auzit?! Pomenește de mine! "Acel Ștefan" sunt eu! Chiar eu sunt! Mulțumesc, Sanctitate! Mulțumesc, Mateiașe! Mi-ați făcut cinstea și onoarea! M-ați pomenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i mâncăm coliva, se închină cu evlavie Alexa. Astăzi chiar, iscoada mi-a adus vestea: la Adrianopole, armia otomană, cu Măritul Mahomed în frunte, e pe picior de plecare către Moldova, dezvăluie Isaia. A dat Domnul! se închină Negrilă cu entuziasm. Să vină! Să vină!! L-au ajuns blestemele noastre. Padișahul aduce cu sine pe Alexandru Aron, stirpe a binecredinciosului răposat Aron Petru-Vodă, să-l pomăzuiască domn în Scaunul Moldovei. Să trăiască! Măria sa Alexandru Aron mi-a trimis carte cu poruncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spune și smulge cu furie pumnalul, schimonosit de ură. Cu aiasta! O gaură în spate! O găurică! Ce-or să se mai bulucească dracii să iasă! hohotește el. O să plece cu sufletu' lui spurcat cu tot! Isaia cade pe gânduri... Entuziasmul i se moaie. Nu, nu-i bine. Dacă-ți întoarce lovitura?.. Aista-i dracu' gol", îl străfulgeră un gând. O săgeată rătăcită în bătălie din spate. Nu se știe de cine slobozită, nu se știe de unde, propune Alexa. Nu... nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu profesorul Tudor Vianu. Primele prelegeri ale lui Vianu, la care am asistat, au produs asupra mea o impresie uriașă. L-am și visat într-o noapte, curând după șocul primei revelații: continua să peroreze, dar într-o stare de entuziasm parcă demonic... Visul mi-a inspirat și niște frânturi de versuri pe care le-am uitat, firește, de mult. La cursurile lui, amfiteatrul gemea de lume; nu o dată profesorul (împotriva voinței sale) era aplaudat. Tudor Vianu întruchipa prestigiul și noblețea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu toții le-o purtăm motanilor noștri este spulberată într-o clipă (de mare inspirație!) de către Doina, care spune: „Nu se poate să fie doar pisici, Sunt niște duhuri bune, întrupate în pisici, nu, pur și simplu, pisici”. Îmi însușesc cu entuziasm acest fel de a vedea (de a transcende). Asta este, asta explică totul! * Observându-mi motanii, descopăr că simțul lor cel mai dezvoltat, pe care se bazează, în primul rând, este de departe cel olfactiv, și nu auzul, cum credeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
amintire, oratorul a declamat nu o singură dată exact aceleași versuri și că sala care asculta cu obișnuită evlavie comandată a reacționat nu o singură dată exact în aceleași fel. Cu aplauze puternice, prelungite. Poate și cu urale. Cu mare entuziasm și bucurie pentru că „morți sunt cei muriți”, pentru că, după moarte, ne prefacem în praf și pulbere, în oale și ulcele, în țărână, pentru că după moarte din noi nu mai rămâne nimic. Grozav motiv de bucurie, strașnic prilej de entuziasm, oportune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mare entuziasm și bucurie pentru că „morți sunt cei muriți”, pentru că, după moarte, ne prefacem în praf și pulbere, în oale și ulcele, în țărână, pentru că după moarte din noi nu mai rămâne nimic. Grozav motiv de bucurie, strașnic prilej de entuziasm, oportune aplauze! Într-adevăr, când să merite mai mult să izbucnești în urale dacă nu atunci când afli că - nimic nu mai e de făcut - „morți sunt cei muriți”?! Poate că nici o altă împrejurare nu luminează, atât de în profunzime, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
puteau, firește, suporta comparația cu sunetul irezistibil și siguranța antumelor. Alexandru Paleologu 128 Simțul estetic al lui Ibrăileanu era uneori, ce e drept, grevat de spiritul de grup sau de niște preconcepții, dar când funcționa, funcționa ireproșabil, nuanțat, profund, cu entuziasm lucid, precis, liber, de pildă în privința lui Tolstoi, a lui Turgheniev, a lui Proust, a lui Thomas Hardy, last but not least în privința lui Caragiale și Eminescu, cărora le-a consacrat studii fundamentale, de o inteligență absolut scânteietoare. Toate observațiile
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
să-ncerc acum a-mi explica de ce ; atenția pe care în mod evident o merita poetul am amânat-o pe mai târziu : noua viață abia începea ! Eram atunci totalmente captat de alte două efecte ale „dezghețului”, care mă umpleau de entuziasm și de optimism ; apariția Sonetelor lui Voiculescu (în foarte frumoasa ediție prefațată de Perpessicius) și reeditarea lui Ion Barbu (în acea primă formă destul de penibilă, dar promițătoare pentru viitor). Aceste două evenimente, plus propria mea reintrare, timidă încă și lentă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
VI-a iar cei pe care ar fi trebuit s-i refuz erau din clasele a VII-a și a VIII-a. La plecare eram în colonați peste 60 de elevi. Am pornit cu cântec. Un cor puternic, voci tinere, entuziasm. . . Am mărșăluit din Buzău spre Ploiești pentru a ne întâlni cu cei ce veneau de la Mizil. A fost o ședință sublimă, un foc de tabără în noapte, feerie, foc haiducesc, rugăciuni cântate de sute de piepturi tinere, cuvântări înflăcărate rostite
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
muri la orice colț de stradă. Rasismul e în creștere aici, exact ca în Germania. Noiembrie Am visat o lumină puternică ținându-se singură în aer. Totuși nu era soarele, era o lumină albă, cea la care mă gândesc când entuziasmul mă părăsește. Vizita altor români la Stockholm, i-am invitat la mine, dar în același timp cu prieteni suedezi, pentru a ține în echilibru totul. Războiul continuă în Iugoslavia - frumosul oraș Vukovar distrus complet; odată am fost pe străzile lui
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
venit subtil, punând pe aici, pe colo galbenul ei în infinite nuanțe, ruginiul ei pe care nici un pictor nu-l va putea reproduce exact. Da, toamna vine spre mine, ca toate anotimpurile, cu un ireal aparte, plin de inspirație, adică entuziasm. Fără entuziasm, un fel de profundă energie psihică și fizică, n-aș putea să supraviețuiesc vieții diurne, care mă apasă cu exigențele ei teribile. Trebuie să lucrez mereu, să fac progrese în limba țării în care am aterizat, să arăt
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
punând pe aici, pe colo galbenul ei în infinite nuanțe, ruginiul ei pe care nici un pictor nu-l va putea reproduce exact. Da, toamna vine spre mine, ca toate anotimpurile, cu un ireal aparte, plin de inspirație, adică entuziasm. Fără entuziasm, un fel de profundă energie psihică și fizică, n-aș putea să supraviețuiesc vieții diurne, care mă apasă cu exigențele ei teribile. Trebuie să lucrez mereu, să fac progrese în limba țării în care am aterizat, să arăt ce pot
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe maestru, lăsând „să moară” nu numai iubirile, dar și modurile artei, supraviețuind prin perpetuă înnoire admirabil. Mă întreb mereu, citind memoriile lui Chagall, cât de nocivă este critica, mai ales a celor mai apropiați. El scrie că ea distruge entuziasmul, care trebuie să fie prezent ca încredere în propriile forțe. Critica, chiar dacă e îndreptățită, paralizează nervii creatori, punând sub semnul întrebării chiar „irealul” din care trăiesc creatorii lui. Am visat din nou indieni - eram în America și căutam un vapor
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Agneta a fost încântată și foarte inspirată și i-a venit poftă să refacă romanul în acest sens „irațional” care ar putea scoate narațiunea dintr-un impas (fie el numai imaginar) semnalat de editor și redactorul de carte. Apoi, sub entuziasmul „găsirii cheii” (care era tot timpul în buzunarul ei!), mi-a spus că Birgitta (Trotzig), iubita noastră prietenă, spune despre mine: „Ea mă vindecă!”. Am stat până la miezul nopții. A doua zi după vizita Agnetei (Pleijel) aflu că a fost
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ele o anume distanțare de „limbile străine”, care mă apasă cu „tentațiile” lor subtile. Aproape că am uitat că trebuie să folosesc totul ca pe un imens „dicționar de sinonime”, luând cuvinte, imagini și sunete drept puncte-lumină de chemare a entuziasmului necesar scrisului. Deși suntem în luna iunie e destul de frig și o atmosferă ciudată, de pustiu. Deschizând Biblia cu dedicația lui Lionel, am găsit patru sute de coroane în ea! Obicei frumos, moștenit din România, când ascundeam cu Nichita bani în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de a se strecura către terenul generos al limbii interioare suedeze. Locurile comune, stereotipiile limbii uzate de propaganda politică și reclame comerciale sunt evitate de toți. Toată lumea vrea să danseze sau să cânte muzica proprie. Și asta mă umple de entuziasm - nu numai scriitorii vor să fie autentici exprimând idei și sentimente, ci și cei care lucrează, de exemplu, în spitale, în bănci, în metrouri, toți au instinctul autentic de a face totul pentru a nu „prostitua” limba de comunicare, și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dorința de a iubi pe toată lumea, exact ca în copilărie și adolescență, încrezându-mă în tot și toți, luând riscul de a fi ridicolă și refuzată de semenii mei, care se pare că trăiesc angoasa primăverii și mai puțin marele entuziasm, sentimentul idiot al iubirii țâșnind în spirale din toate structurile văzute și nevăzute. În timp ce am vagabondat prin oraș, mi-am amintit brusc de visul de azi-noapte: îmi pierdusem cerceii și brățările, hoții intraseră în casă furând icoanele din hol, cărțile
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
plin de dragoste. Am simțit mirosul lui plăcut când m-am trezit, ca și cum el ar fi într-adevăr cu mine, comunicând căldura binefăcătoare a iubirii. Iulie Melancolie, paralizie a voinței de a scrie - moartea lui Lionel mi-a secătuit parcă entuziasmul creator. Atât de fragilă mă face iubirea pentru semenii mei. Oare ce iubesc eu la aceste ființe, pentru care m-aș arunca în foc numai ca să fiu veșnic cu ele? Nu știu exact ce, bănuiesc că multe lucruri difuze. Sunt
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în jurnal. Moartea lui Lionel m-a îndepărtat parcă de irealitate. Cărțile au amuțit, nu le mai aud vocile. Sunt singură cu fantome, vampiri hrănindu-se cu energia mea creatoare, târându-mă către banala ladă cu gunoi a existenței fără entuziasm. Septembrie Aceeași paralizie a voinței. Uneori îmi doresc chiar moartea: să nu mă mai trezesc din somn, s-o iau haihui pe imensitatea căilor onirice. Sunt o frunză căzută deja din pomul vieții? Durerea mea nu are leac, e sterilă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
el e de formație matematician, n-o pot desființa niciodată. Acum știu că e posibil să lucrez cu cineva, cu condiția ca eu să iau conducerea, inițiativa în tot. Numai așa pot să nu-mi pierd încrederea în mine și entuziasmul necesar exersării unei mai lungi concentrări. Am lucrat la Jurnalul ocult al lui Strindberg cu o devoțiune care m-a îndepărtat de mine însămi. Am fost pur și simplu, mental și emoțional, Strindberg! Acum sunt obosită de acest lucru, resimțind
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cărțile mele, în romane. Acolo există tot ce a contribuit la formarea curajului meu de a spune la timpul potrivit: un „da” și un „nu” pline de răspundere. Nu cum m-au prezentat unii simplificatori grăbiți, în numele unui venticello de entuziasm „istoric” care făcuse din cei suiți pe baricadele momentului „niște eroi” de conjunctură. Rezistența nu e populistă și emoțional responsabilă, ea e o calitate care se arată numai după o perioadă lungă, de activă participare pe toate planurile vieții și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]