7,888 matches
-
mod paradoxal, un destin dilematic: pe masura ce pictorul atingea noi culmi ale artei, în aceeași măsură ființa-i omenească era adânc rănită de boală necruțătoare. Criticul de artă Radu Ionescu, într-o cronică din 1996, concentrează într-o frază toată dramă existențiala a artistului: „Făcând din creația să o suferință, Viorel Huși trăia, în fața fiecărei lucrări, teama de a nu fi putut spune tot: «Cum să prinzi clipă asta? Cum să-i dai semnele eternității?» - iată întrebările care i-au apăsat existența
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
de sprijin privirii furate de infinitatea spațiului celest. Pe fundal, depărtarea se odihnește pe coama dealurilor vineții, atinge turle albaștrii de biserici ori mângâie acoperișurile caselor și vârfurile îndrăznețe ale copacilor. Observ că din nici un peisaj nu lipsește casă - centru existențial. Peisajul se umanizează, pulsează, comunica o stare de spirit. Casele sau cramele solitare din podgorii și livezi poartă semnele vetustului și ale unei dezordini patriarhale. Formele cu generoase curburi dau impresia unei porniri din loc, abstrăgându-se gravitației, asemenea copacilor
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
sau în grup, venind, plecând, ospitaliere, zgribulite... Viața podgorenilor și a târgoveților nu iese din tipic: ei „au treaba”, farmecul peisagistic nu le conferă stări meditative, nici îi însuflețește, nici îi lasă nepăsători. „împrejurul” e casa naturii, o lume organic existențiala aflată într-o eternă rotire de anotimpuri, în care, înșiși animați de febră muncii gospodărești, au intrat de-o veșnicie și trăiesc în nesfârșire. În ansamblu, imaginile despre Huși alcătuiesc o lungă confesiune despre urbea natală, un jurnal plastic în
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ea a intrat deja în conștiința publicului încă din urmă cu 14 ani, când Doina Jela i-a dedicat cartea Această dragoste care ne leagă. Reconstituirea unui asasinat (Humanitas, 1998, 2005), în care a încercat să-i decripteze tragicul traseu existențial. Scrisorile a căror publicare începe cu acest volum reprezintă, însă, vocea ei autentică, nemijlocită, inconfundabilă, auzită pentru prima dată. Rămasă până în prezent în umbra soțului și a fiicei ei, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu se naște acum ca autoare. Numele cu care semna
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nemaiîntîlnit de mine în poezia noastră contemporană. și nu-i vorba de o detașare, așa cum se poate constata la unii poeți. Poate doar Ion Caraion mai identifică condiția umană cu tragicul sau să fiu mai explicit socotește tragicul drept modul existențial propriu omului. în sfîrșit, nu are rost să mai teoretizez. Am făcut-o pe cît mi-a fost cu putință în cele trei pagini pe care le anexez și pe care aveți libertatea să le publicați sau nu. Punctul meu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
a proces verbal, nereliefînd cu pregnanță rolul omului, al comunistului, În procesul muncii”. d.r. Tineretul - din nou pe tapet Îndoctrinarea cvasi-generală a populației României, Începută imediat după alungarea regelui Mihai I din țară (30 decembrie 1947), devenise o problemă existențială pentru partidul comunist, ca unică forță politică discreționară pusă, inițial, În slujba unor interese străine. Nu era voie să se vorbească despre aia, despre cealaltă și, În genere, despre tot ce-a fost Înainte de a măslui ei alegerile din 19
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Ingrid Cozma, s-a născut în noiembrie 1971, în familia unui important magistrat băcăuan. În 1997, după ce absolvă Facultatea de Stomatologie, pleacă în Anglia și se specializează, la Londra, timp de cinci ani, în Ortodonție. Din acest moment începe aventura existențială a autoarei. Mai întâi a avut de depășit dificultatea deciziei privind plecarea. Avea de ales între o viață liniștită ca medic specialist într-un spital din Londra și ineditul unei călătorii în America de Sud. Va învinge pasiunea pentru călătorie. Explicația vine
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ești fără ei în drumul tău”. Strategia șamanului a dat rezultate și astfel curiozitatea și dorința de continuare a procesului de inițiere au crescut în conștiința tinerei. Drept dovadă, insistența cu care ea continuă să caute răspunsuri la noile întrebări existențiale. „După încă două zile de citit în lumânare, cu un ritual din ce în ce mai complicat, concluzionez că șamanul îndeplinește funcția de psiholog al satului, care însă își extrage cunoștințele nu din tratatele marilor filosofi ci din natura înconjurătoare, pe care, drept consecință
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ceva special și mai ales fără să am vreun grad de neîncredere. Poate, în străfundul meu, mi-am păstrat un «lacăt» undeva, dar nu la nivel conștient”. Povestea primei părți a lucrării continuă cu alte meditații referitoare la marile teme existențiale. Sunt schimbate locațiile (după Ecuador urmează Brazilia, Peru și Argentina), precum și partenerii de dialog, iar preocuparea pentru șamanism alternează cu îndeletnicirile pur turistice. Discursul capătă accentuate dimensiuni pedagogice, morale și filosofice. În sufletul autoarei se duce o luptă între nevoia
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pentru că suntem în estul Europei, pentru că am făcut același lucru pentru atâta timp că nu mai știm să facem altceva, sau poate pur și simplu pentru că suntem români? Vizitatul altor țări, cred eu, oferă măcar câteva idei la multe întrebări existențiale. Până la urmă, la nordul sau la sudul globului terestru, suntem cu toții oameni, avem cu toții aceleași necesități bazice și funcționăm pe aceleași criterii. Am ajuns în momentul ideal pentru o călătorie de măcar câteva luni, de explorare a unor lumi necunoscute
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
putea dormi acolo. În mod tipic sud-american lăsăm deocamdată lucrurile așa cum sunt și ne continuăm viața boemă. Pentru o persoană din vest fiecare secundă din viață este, mai mult sau mai puțin planificată, deseori cu câțiva ani înainte. Aici, principiul existențial este complet diferit și, aș spune, complet iritant pentru un străin care nu sosește cu intenția de a se lăsa complet dus de val. Nu de puține ori Alfonso rămâne rupt de discuție, prins de ciripitul unei păsări, șuieratul vântului
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mea înțelegere a fiecărui moment dintr-o scară temporală prin care mă plimb liber, moment definit printr-o armonie absolută între istorie, geografie, matematică, arte, existență... Toate științele sunt corzi subtile ale unui adevăr unic, se îmbină armonios întro simfonie existențială complexă, absolută, diafană, din care sunt chiar eu o particulă... Din când în când, printre călătorii, simt prezența familiară a lui Scott și mai ales a lui Chris și le arunc mental câte o întrebare complet ridicolă: „Iți vine a
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de voie bună, de glume și râs, încât soția îngrijorată și de această dată ne spune: „Râdeți voi, dar examenul bate la ușă!”. Rezultatul final a fost de „admisă” cu media 9,75. Păream a fi acum într-un moment existențial și mai bun, deoarece fiica intrase la facultate, școala mea era lângă casă, ambianța în care lucram la școală era și ea excelentă. Eram încă tineri, eram sănătoși „tun” și în plină vigoare fizică și intelectuală! În timp ce fiica noastră se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în Bucureștii de acum un veac și n-am uitat gondolele Veneției, plimbându-ne pe diferite canale cum ne-am plimba cu taxiul... Canalele Veneției sunt frământate de aceste gondole cu mii și mii de turiști care-și manifestă bucuria existențială printr-o exuberanță deosebită, frenetică și molipsitoare. Chiar dacă ești un temperament mai rezervat, te molipsești de atmosfera generală și te trezești cântând și gesticulând alături de oamenii din cele mai îndepărtate locuri ale Terrei. Veneția trăiește de veacuri bune pe apă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
2”> 2. Ibidem, p. 338 (în Contrapunct, 19 octombrie 1990). În același sens, Alexandru Paleologu remarca, însă cu privire la operă, ceea ce Pintilie realizează prin intermediul filmului, lentila deformantă ulilizată de critic fiind aceea a dramaturgiei ionesciene, a violenței comicului absurd : „Trecerea realităților existențiale în coșmar, traducerea ei în expresie grotescă, dilatarea acesteia până la paroxism, până la acel «insoutenable», care după Ionescu e «violent- comic, violent dramatic» și «singurul profund tragic, profund comic, esențialmente teatru» , constituie și viziunea origi- nară, fundamentală, a lui Caragiale. «Simț
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Interpretarea pe care Pintilie o dă operei lui Caragiale se constituie într-o antimetafizică fondată pe un principiu de exorbitare și deriziune. Fragmentul de mai sus relevă însă sensul unui complex identitar prin care unei întrebări grave, cu sens metafizic, existențial i se răspunde prin zeflemea. Contextul redactării acestui text este unul grav, cel al Revoluției din 1989 cu victimele ei. În acest context care reclamă sobrietatea, seriozitatea, reflecția îndurerată, răspunsul la tragedie este reflexul deriziv. Bășcălia repre- zintă pentru Pintilie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în abis. Evident, nu este vorba despre o indicație regizorală, ci de un punct de focalizare final. Ignoranța locuitorilor acelei lumi în care nimeni nu des- chide ochii este deplină. Personajele acestui limb trăiesc larvar cu propria suficiență, un simulacru existențial, la rândul lor simulacre de cetățeni, bricolaje vivante din bruioanele unor discursuri inepte. Regizorul îi condamnă la cecitate, excesul de privire, corespondentul lui „văz monstruos” este orbirea în forma anulării rațiunii, cu numele ei popular, prostia. În articolul său, „Ramă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sau, poate, ca o definitivă acceptare a adevăratei sale condiții umane. Am refăcut mental filmul ușor desuet al întâlnirilor noastre în timp, doldora de suișuri și coborâșuri, unele cu profunde și patetice adeziuni la un ideal comun, altele mirobolante delimitări existențiale și am realizat că Ada a fost o luptătoare cu sine și cu lumea, cu frica și cu bolile, cu dorințele ascunse și cu profesia, cu împlinirile și cu eșecurile, cu bucuriile și cu dezamăgirile... Da: Ada a fost o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
nu este numai exterior, ci și în conflicte interioare, în adâncul sufletelor unde se dau bătălii tăcute, neștiute, dar nu mai puțin devastatoare, care, uneori, le depășesc chiar pe cele exterioare. Eroii meditează, își pun întrebări, caută răspunsuri la problemele existențiale, care sunt ale lor, dar nu mai puțin și ale noastre: în acest sens, "Patimile" devine un roman istorico-filozofic și de actualitate. "Reconstituirea realității din perspectiva privirii interioare a personajelor", cum năzuia Camil Petrescu. Sensul vieții este eroismul luptei, al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
importantă cu putință: a omului, a condiției, a naturii, a destinului său. Este el bun sau rău? Predestinat (pentru a vorbi în spiritul veacului pe care filmul îl evocă) damnării sau mântuirii? Puține lucruri par la început în favoarea lui. Experiența existențială a lui Andrei Rubliov este marcată de răscolitoare deziluzii: mentorul își trădează vanitatea, prietenul e ros de invidie, inocentă pentru care omorâse un om îi scuipă în obraz, măscăriciul îl acuză de delațiune. În umbra zidurilor mănăstirești sau colindând lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
întemnițat și amenințat cu decapitarea, trimisese alor săi o scrisoare disperată, scrisoare devenită document lingvistic, de care am luat cunoștință la cursul de Istorie a Limbii Literare al lui Al. Rosetti... Cursul l-am uitat demult, pe Cocrișel și situația existențială tragică în care s-a aflat - niciodată! Îl îmbrățișez înduioșat, ca pe un vechi tovarăș de suferință. — Acum ai scăpat! Dar atunci? Te-au tăiat ori ba? Cocrișel nu-mi răspunde. „Te pomenești că el doar scrie, dar de vorbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
temă gravă, „flirtând” și „dansând” oarecum cu ea, ajunge cu ea la o intimitate, la o familiaritate care o face să circule mai viu între conștiințe ; poate astfel provoca o înțelegere mult mai autentică, mai profundă, deci mai dramatică, mai „existențială”. Unii ̀ își fac o fală din refuzul oricărui compromis. Dar asta e o iluzie, cel mai adesea onestă, dar nu chiar totdeauna. Nu se poate trăi fără compromisuri. Totul e o chestiune de priorități și de simț al valorilor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
că nu orice iubire aparține inimii și că numai cea din inimă e propriu-zis iubirea care pune în mișcare imaginația, în sensul pe care l-am relevat, adică de transfigurare, de transmutație ontologică, de operă așadar, în sensul unei alchimii existențiale (Art d’Amour). În alchimie athanorul simbolizează inima, centru al ființei umane, adică al microcosmosului, replică a universului concordantă cu acesta. Nu e vorba, evident, de „amor platonic” și de o depreciere a sexualității. Craig ̀ și mărturisește ̀ în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de rang cu adevărat uman : e un fel de moarte, o moarte parțială pe care o decide liberul arbitru. Uneori această decizie e inevitabilă, indiscutabilă și absolută ; atunci e luată poate nu fără efort, dar fără ezitare, ca imediat și existențial obligatorie : acesta e cazul când în persoana prietenului se revelează brusc un monstru, când, cu alte cuvinte, întregul său spațiu moral e invadat de inumanitate. Să despuiem asemenea cazuri de orice eventual și iluzoriu prestigiu „demonic” : adevăratele urme ale monstruosului
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
interbelici. Søren Kierkegaard, Lev Șestov, Nikolai Berdiaev devin stele călăuzitoare ale preocupărilor filozofice, dramatizându-le și imprimându-le un caracter de urgență. Problematica lor e mai puțin de cunoaștere, cât de soteriologie ; e precumpănitor o problematică etică și virtual religioasă (existențială însă, nicidecum teologică). Influența lui Dostoievski, nu numai literară, devine covârșitoare, amplificată și de cărțile despre el ale lui Gide și Berdiaev. Frontiera dintre filozofie și literatură devine tot mai labilă, sferele lor tot mai interferente. La universitatea bucureșteană, Nae
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]