8,029 matches
-
vânturi bune” pentru ai ajuta pe parcursul călătoriilor lor pe mare și pentru a evita naufragiile. Mai tarziu, un sanctuar al Fecioarei din Buen Ayre a fost construit în Sevilia. Pedro de Mendonza a numit orașul „Santa Maria del Buen Aire” (Fecioara Maria a bunului vânt), un nume ales de către capelanul din expediția lui Mendoza, un credincios al Fecioarei din Buen Ayre. Așezarea a fost in curand atacată de către indigeni și a fost abandonat în 1541. După mulți ani numele a fost
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]
-
un sanctuar al Fecioarei din Buen Ayre a fost construit în Sevilia. Pedro de Mendonza a numit orașul „Santa Maria del Buen Aire” (Fecioara Maria a bunului vânt), un nume ales de către capelanul din expediția lui Mendoza, un credincios al Fecioarei din Buen Ayre. Așezarea a fost in curand atacată de către indigeni și a fost abandonat în 1541. După mulți ani numele a fost atribuit lui Sancho del Campo, care se spune că ar fi exclamat „"Ce liniștite sunt vânturile pe
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]
-
care se spune că ar fi exclamat „"Ce liniștite sunt vânturile pe aceste pământuri"” când a ajuns. Dar Eduardo Madero, în 1882, după ce a condus căutări extinse în arhiva spaniolă a conchis că numele era legat de devoțiunea marinărilor pentru Fecioara din Buen Ayre. A doua (și permanentă) așezare a fost stabilită în 1580 de Juan de Garay, care a navigat în josul Râului Parana din Asuncion (acum capitala statului Paraguay). Garay a păstrat numele ales de Mendoza, numind orașul "„Ciudad de la
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]
-
omorât în perioada atacurilor indigenilor din tribul "Charrúa" în zona unde azi este Uruguay. Orașul Buenos Aires a fost prima dată findat că "Ciudad de Nuestra Señora Santa María del Buen Ayre" (literar „Orașul Sfintei Noastre Maria din Buen Ayre”) după Fecioara din Bonaria (Sfântă care patronează Sardinia) în 2 februarie 1536 de expediția spaniolă condusă de Pedro de Mendoza. Așezarea fondată de Mendoza era localizată în cea ce astăzi este Sân Telmo, un district al Buenos Aires, în sud față de centrul orașului
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]
-
cutremurul din anul 1135. Clădirea cateralei s-a prelungit până în secolul al XVIII-lea. În anul 1930 s-a deschis la fața locului un muzeu al tezaurului artistic al catedralei. Pe peretele exterior al Capelei centrale se poate vedea statuia Fecioarei Maria alaptându-l pe copilul Iisus - Madona Laptelui ( Madona do Leite). Principalele ramuri de industrie în localitate sunt construcțiile, metalurgia, industria software și de web design. Industria calculatoarelor este în creștere rapidă. În oraș se află sediul și principalul campus al
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
că vestitul complex mânăstiresc este o "elaborată organizație homosexuală". Scriitori francezi precum François Augiéras ("Un voyage au Mont Athos", Grasset 2006) descriu și ei cu (adesea un mult prea mare) lux de amănunte aventurile lor homosexuale printre călugării din "Grădina Fecioarei". Comentând mărturiile de voiaj ale scriitorului francez de literatură de călătorie Jacques Lacarrière, Francis Martens constată în 2011 în revista de psihanaliză "Le Coq-héron" că "în republica monastică ortodoxă de la muntele Athos, homosexualitatea nu pare a avea dificultăți să-și
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
a intrat în declin. Orașul păstrează numeroase monumente: "Coloana" dedicată "Preasfintei Treimi" din piață cu același nume, "Biserică Sfântă Ecaterina", în stil gotic, "Casă Hallenbach", tot în stil gotic, "Starý zámok", "Klopačka", edificiu din 1544, biserica gotica "Frauenberg", dedicată Preacuratei Fecioare Maria, si, în sfârșit, elegantă "Piargska brâna" (poartă orașului) construită în anul 1544 și refăcuta în 1751. Banská Štiavnica este înfrățita cu cinci orașe ale lumii:
Banská Štiavnica () [Corola-website/Science/297387_a_298716]
-
Libertate arată intenția artistului de a reduce erotismul coapselor și prin diminuarea și neutralizarea lor, a dat sânilor o conotație mai puțin erotică.” (Brown, 246) Aceste afirmații pot fi puse alături de observațiile lui Margret Miles, din eseul privitor la reprezentările Fecioarei Maria, unde aceasta apare cu un sân dezgolit: ”Fecioara cu sânul gol evocă asocieri care subliniază similarități cu alte femei, în timp ce textele populare și evangheliile contrazic aceste asocieri insistând pe diferențe. (...)Nuditatea în pictura religioasă creează o tensiune între atracția
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
și prin diminuarea și neutralizarea lor, a dat sânilor o conotație mai puțin erotică.” (Brown, 246) Aceste afirmații pot fi puse alături de observațiile lui Margret Miles, din eseul privitor la reprezentările Fecioarei Maria, unde aceasta apare cu un sân dezgolit: ”Fecioara cu sânul gol evocă asocieri care subliniază similarități cu alte femei, în timp ce textele populare și evangheliile contrazic aceste asocieri insistând pe diferențe. (...)Nuditatea în pictura religioasă creează o tensiune între atracția erotică și sensul religios(...) Pe de o parte deci
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
permite jocuri de cuvinte care rup monotonia refrenului și creează efectul de surpriză. De aceea, rondelul are un caracter ludic foarte pronunțat. În Evul Mediu se scriau rondeluri în cadrul unor concursuri de poezie organizate de societățile literare puse sub ocrotirea Fecioarei Maria (în ), în care amatori și profesioniști rivalizau în ingeniozitate. De la începutul secolului al XVI-lea până la mijlocul celui de-al XVII-lea, poeții prețioși, respinși de grupul de poeți francezi din secolul al XVI-lea cunoscuți sub denumirea de
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
suedez Victor Sjöström în rolul principal. Bergman folosește aici reprezentări ale halucinantului și oniricului pentru a evidenția zbuciumul interior al personajelor și pentru a pătrunde în subconștientul acestora. Procedeul va fi întâlnit și în opera sa târzie. Atât "Jungfrukällan" ("Izvorul fecioarei" - 1959), o prelucrare a unei vechi legende suedeze, cât și "Printr-o sticlă întunecată" din 1961 sunt încununate cu premii Oscar pentru cel mai bun film străin. Ambele pelicule au fost turnate împreună cu cameramanul Sven Nykvist. "Lumină de iarnă" (1951
Ingmar Bergman () [Corola-website/Science/297706_a_299035]
-
Trubadur, Caton, Fanta-Cella, M. Pall, Sapho, Erics, Narcis, Senez, P. Stiopca, Step., Stepen, S. Considerat ca un intelectual precoce, un selfmademan, care promitea o operă literară de substanță, deschizător de drum în literatura simbolistă, îndeosebi după apariția volumului de poeme „Fecioara în alb” (București, 1902), fiind „primul poet simbolist autentic, teoreticianul profund și subtil al noului curent literar, <Simbolismul românesc>, fenomen component și sincron cu cel european, avangardist și care precede pe confrații literari, Al. Macedonski, și urmat de Mircea Demetriade
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
gălățenii Alfred Moșoiu și Eugeniu Ștefănescu-Est. Articolele literare, de sociologie, economie, estetică, filozofie, istorie, artă, substanțiale și sintetice: din „Noul curent literar” (în „Literatorul”, 1899), „Poezia nouă” și „Transformarea liricii” (în „România Jună”, 1900), îl situează pe cântărețul și cavalerul „Fecioarei în alb”, comilitonul „Solilor păcii” și doritorul parfumului „Trandafirilor înfloriți”, să fie, după maestrul Al. Macedonski, cel de-al doilea teoretician al simbolismului românesc, întruchipând intelectualul analitic, cu viziune integratoare, multidomenială, în calitate de poet, prozator, dramaturg, sociolog, economist, ziarist. George Bacovia
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
570, p. 3; 1898 - se înscrie, fără să obțină, însă, licența la Facultatea de Litere și Filozofie și la Facultatea de Matematică din București. Studiază temeinic franceza, germana și engleza; cunoștea deja italiana, așa cum reiese din titlul ciclului de poezii „Fecioara în alb”, notat în manuscris " La creatura di bianco vestita" și cu un motto din Infernul dantesc (XXVI, 69); în plus, deținea aproape toate cataloagele librăriilor din țară și din străinătate, de la care se aproviziona; era interesat de literatura italiană
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
o rubrică permanentă despre literatura română, propunere acceptată în aprilie 1900; - 1900 - colaborator la „Literatură și artă română” - 1900 - scrie fragmente de critică literară în „România Jună”, unde apare prima parte din ciclul de douăzeci de poezii selectate de poet, „Fecioara în alb”, pe data de 24 iulie 1900; - 1900-1901 - scrie piesa de teatru „Solii păcii”; 1900 - 1902 - aptitudinile sale literare se concretizează, mai întâi în periodice, apoi în volume de lirică suavă, de mare rafinament: "Fecioara în alb, Când vioarele
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
poezii selectate de poet, „Fecioara în alb”, pe data de 24 iulie 1900; - 1900-1901 - scrie piesa de teatru „Solii păcii”; 1900 - 1902 - aptitudinile sale literare se concretizează, mai întâi în periodice, apoi în volume de lirică suavă, de mare rafinament: "Fecioara în alb, Când vioarele tăcură, Moartea visurilor"; devine membru al Societății literare „Amicii literaturii și artei române”; 1901 - 1902 - scrie fragmente de critică literară în „România ilustrată”; 1901 - 1902 - studii sociologice, poeme în proză, articole politice în „Depeșa”. 1902 - publică
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
vioarele tăcură, Moartea visurilor"; devine membru al Societății literare „Amicii literaturii și artei române”; 1901 - 1902 - scrie fragmente de critică literară în „România ilustrată”; 1901 - 1902 - studii sociologice, poeme în proză, articole politice în „Depeșa”. 1902 - publică volumul de poezii "Fecioara în alb" (cuprinde ciclurile „Fecioara în alb”, „Când vioarele tăcură”, „Moartea visurilor”) care va vedea lumina zilei la Tipografia Lucrătorilor Asociați Marinescu & Șerban din București; 1902 - secretar al Asociației Generale a Presei 1902 - Scrie studiile sociologice „Morfologia socială” și „Sociologia
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
membru al Societății literare „Amicii literaturii și artei române”; 1901 - 1902 - scrie fragmente de critică literară în „România ilustrată”; 1901 - 1902 - studii sociologice, poeme în proză, articole politice în „Depeșa”. 1902 - publică volumul de poezii "Fecioara în alb" (cuprinde ciclurile „Fecioara în alb”, „Când vioarele tăcură”, „Moartea visurilor”) care va vedea lumina zilei la Tipografia Lucrătorilor Asociați Marinescu & Șerban din București; 1902 - secretar al Asociației Generale a Presei 1902 - Scrie studiile sociologice „Morfologia socială” și „Sociologia veche și sociologia nouă” în
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
2006, p. 25). Numele pe care le-a folosit la semnarea diverselor articole au fost: Stephan Petică, Trubadur, Erics, Caton, Senez, P. Stiopca, Sapho, Sentino, Fanta-Cella, M. Pall, Narcis, Step., Stepen, S., P. Ștefan. REPERE BIBLIOGRAFICE PETICĂ 1902: Ștefan Petică, "Fecioara în alb" (cuprinde ciclurile „Fecioara în alb”, „Când vioarele tăcură”, „Moartea visurilor”), Tipografia Lucrătorilor Asociați Marinescu & Șerban, București, 1902. PETICĂ 1903: Ștefan Petică, "Frații", dramă în versuri patru acte, Institutul de arte grafice „Eminescu”, București, 1903. PETICĂ 1909: Ștefan Petică
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
care le-a folosit la semnarea diverselor articole au fost: Stephan Petică, Trubadur, Erics, Caton, Senez, P. Stiopca, Sapho, Sentino, Fanta-Cella, M. Pall, Narcis, Step., Stepen, S., P. Ștefan. REPERE BIBLIOGRAFICE PETICĂ 1902: Ștefan Petică, "Fecioara în alb" (cuprinde ciclurile „Fecioara în alb”, „Când vioarele tăcură”, „Moartea visurilor”), Tipografia Lucrătorilor Asociați Marinescu & Șerban, București, 1902. PETICĂ 1903: Ștefan Petică, "Frații", dramă în versuri patru acte, Institutul de arte grafice „Eminescu”, București, 1903. PETICĂ 1909: Ștefan Petică, "Cântecul toamnei. Serenade demonice. Poeme
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
1999. PETICĂ 2002: Ștefan Petică, "Ruinele Viselor", Iași, Editura Do-minoR, 2002. PETICĂ 2004: Ștefan Petică, "Poeme în proză", în „Bucovina”, apud. Ion N. Oprea", Bucovina în presa vremii, Cernăuți 1811-2004", Editura Edict, Iași, 2004. PETICĂ (fără dată):"'Ștefan Petică, "Poeme". ("Fecioara în alb, Când vioarele tăcură, Moartea visurilor, Cântecul toamnei, Serenade demonice"), ed. îngrijită și prefațată de Nicolae Davidescu, Biblioteca Dimineața, nr. 19, Editura Adeverul S. A., s.d., fără dată. LUCRĂRI NEIDENTIFICATE, DAR SEMNALATE ÎN DIVERSE PUBLICAȚII ALE VREMII: PETICĂ 1898: "Păcatul
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
semnată St. Petică, în „Lumea Nouă”, 9, VIII, nr. 1216, 1898. "Visători", semnată Narcis, în „România Jună”, VII, 223, 24 iulie 1900. În negură", semnată Sentino, în „România Jună”, VII, nr. 223, 24 iulie 1900. "La creatura di bianco vestita (Fecioara în alb)", I, II, III, IV, „România jună”, II, nr. 223, din 24 iulie 1900, cu motto din Dante, "La Divina Commedia - L’Inferno" (XXVI, 69): "Vedi che del desio ver lei mi piego", p.1. La creatura di bianco
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
alb)", I, II, III, IV, „România jună”, II, nr. 223, din 24 iulie 1900, cu motto din Dante, "La Divina Commedia - L’Inferno" (XXVI, 69): "Vedi che del desio ver lei mi piego", p.1. La creatura di bianco vestita (Fecioara în alb)", V, VI, VII, VIII, IX, X, XI, „România jună”, II, nr. 230, din 31 iulie 1900. "La creatura di bianco vestita (Fecioara în alb)", XII, XIII, XIV, XV, XVI, XVII, XVIII, „România jună”, II, nr. 237, din 7
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
69): "Vedi che del desio ver lei mi piego", p.1. La creatura di bianco vestita (Fecioara în alb)", V, VI, VII, VIII, IX, X, XI, „România jună”, II, nr. 230, din 31 iulie 1900. "La creatura di bianco vestita (Fecioara în alb)", XII, XIII, XIV, XV, XVI, XVII, XVIII, „România jună”, II, nr. 237, din 7 august 1900. "La o floare", semnată Narcis, în „România Jună”, II, nr. 237, 7 august 1900. "Crizantemă", semnată Narcis, în „România Jună”, 1900. "Romanță
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
1900. "Nopți de mai," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 159, 20 mai 1900. "Fragii," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 163, 24 mai 1900. "Cântec uitat," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 173, 3 iunie 1900. "Fecioara necunoscută," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 175, 5 iunie 1900. "Nopțile de legende," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 178, 8 iunie 1900. "Cântă!," semnat Narcis, în „România Jună”, II, nr. 190, 20 iunie 1900. "Bătrânul care
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]