9,472 matches
-
în spatele funcției designatorului, nu dispar complet în această utilizare referențială. Ca și Hébert, Baudelle afirmă că în cazul numelor proprii, semantica referențială nu abolește semantica morfologică. Virtualitățile expresive ajută la rezolvarea problemelor rezultate din incompatibilitatea sistemului onomastic real cu legile ficțiunii. În procesul de concepere a numelui, proces care presupune o tensiune între real și ficțiune, numele este constrâns să se adapteze. Opunând onomastica reală opacă (cea mai mare parte din patronime nu au lexeme identificabile) și arbitrară (omonimia nu se
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
că în cazul numelor proprii, semantica referențială nu abolește semantica morfologică. Virtualitățile expresive ajută la rezolvarea problemelor rezultate din incompatibilitatea sistemului onomastic real cu legile ficțiunii. În procesul de concepere a numelui, proces care presupune o tensiune între real și ficțiune, numele este constrâns să se adapteze. Opunând onomastica reală opacă (cea mai mare parte din patronime nu au lexeme identificabile) și arbitrară (omonimia nu se verifică prin raportare la referent: "M. Leroy n'est jamais roi") celei literare, Baudelle observă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este constrâns să se adapteze. Opunând onomastica reală opacă (cea mai mare parte din patronime nu au lexeme identificabile) și arbitrară (omonimia nu se verifică prin raportare la referent: "M. Leroy n'est jamais roi") celei literare, Baudelle observă că ficțiunea supune numele proprii unui dublu proces de semantizare și motivare care instaurează o relație de redundanță între semnificații numelui și semnificații textuali ai personajului care-i poartă, dar și că, în fapt, cratilismul romanului este un aspect particular al legii
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
din basme, Onomastica operei "Românii supt Mihai Voievod Viteazul"), explicarea volumului mic de preocupări dedicate antroponimele din textul literar prin folosirea predilectă a numelor proprii obișnuite și dobândirea caracterului de simbol a numelor tocite prin uz (Elena Lința, Realitate și ficțiune în onomastică), explicarea diferitelor variante antroponimice de desemnare ale unui personaj (Alexandra Medrea-Danciu, Odysseus-index și simbol la Nikos Kazantzakis), numele ca organizator al structurii textului (Veronica Hicea-Mocanu, Prometheus, nume și sens în drama lui Eschil), onomasemul ca figură a textului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
viguroase"166, numele de persoane și cele de locuri funcționează asemeni unor cărămizi. În contrapartidă, sunt "numele inventate" 167, sintagmă în care adjectivul determinant are sensul de "creat, născocit, plăsmuit, care nu are o atestare în real, ci doar în ficțiune", și înglobează numele proprii "acceptate într-un univers ficțional prin pură convenție". Diferența dintre numele proprii inventate și cele obișnuite nu se realizează la nivelul funcțional, ci la nivelul puterii de sugestie, iar exemplele pe care le oferă sunt excerptate
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
un istoric al religiilor, Eliade se dorește autor al unei opere, "ceea ce motivează de ce adevăratele semnificații ale cărților sale transpar din totalitatea lor, valorile individuale nefiind în măsură să dezvăluie dimensiunile camuflate ale ansamblului"34. Intruziunea savantului în opera de ficțiune a fost semnalată de critica literară încă de la începutul receptării operei lui Eliade; Șerban Cioculescu nota în 1940, într-o cronică la Secretul doctorului Honigberger, că "nicăieri, poate, de la Isabel și apele diavolului (1930), care a fost debutul epic al
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o cronică la Secretul doctorului Honigberger, că "nicăieri, poate, de la Isabel și apele diavolului (1930), care a fost debutul epic al autorului, nu ne surprinde mai puternic capacitatea lui Mircea Eliade de a-și deghiza lecturile, îmbrăcându-le în haina ficțiunii. De rândul acesta, cunoștințele pe care le literaturizează sunt chiar de specialitate, ale indianistului"35, neuitând să adauge la final că fără "talentul excepțional de povestitor", "poveștile sale fantastice, deduse din cultură nu s-ar putea susține. Acesta este secretul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
1938-1939 (Mitul reintegrării), despre vasta morfologie a tendințelor spre coincidentia oppositorum, pe care am schițat-o, bunăoară, în Méphistophélès et l'Androgyne"55. Faptul este semnalat și de Eugen Simion când afirmă că interacțiunea dintre literatura științifică și literatura de ficțiune, inițial respinsă și ulterior acceptată de către Eliade se datorează faptului că "hermeneutul din sfera istoriei religiilor nu se poate dedubla în așa chip încât, scriind în prozele fantastice despre simboluri și coincidențele oximoronice, să uite de știința lui"56; la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
centrul, polul etc.) și servește simbolicii și metafizicii - de conceptul de sopravivenze, care are origine "istorică", reprezintă documente referitoare la viața unui grup uman sau la istoria unei regiuni și servește științelor profane (sociologia, istoria, folclorul)72. În opera de ficțiune Eliade acordă o stăruitoare atenție codificării mesajului, povestirii netransparente; personajele lui caută "adevăruri fundamentale" în apocrife (doctorul Tătaru, din Les trois Grâces) și susțin deprinderea unui nou limbaj "în cuvintele limbii de toate zilele", "limbajul camuflat în limbajele de toate
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
imagine"; el este "o figură a închipuirii"54. Imaginea este locul de întâlnire, de comunicare cu autorul, pentru că aici "se ocupă golurile lăsate de modelul textului"55. Textul jamesian ne spune că există două modalități de abordare a textelor de ficțiune: una este dată de criticul-narator, cealaltă de prietenul acestuia, Corvick, inițiatul, cel care va reuși să ajungă la înțelegerea sensului operei. Prima înseamnă sensul "cuprins într-o referință discursivă", demers soldat cu explicație, ceea ce în final înseamnă banalizare, aplatizare prin
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
al textului", precum și din procesul de înțelegere al cititorului 60. Când cititorul reușește să creeze o situație de regăsire împreună cu textul, el creează condiții de țesere a covorului. Eliade lasă cititorului rolul de a imagina ceea ce este indentat prin sensul ficțiunii, dându-i niște semne. Ideea fundamentală a prozei eliadești, "cheia de boltă a tuturor operelor sale de maturitate" (Virgil Ierunca) este că sacrul este camuflat în profan, că miracolul este irecognoscibil. Miracolul ascuns poate fi descoperit printr-un proces de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
din colegii mei, puteți fi dumneavoastră, sau unchiul dumneavoastră, colonelul Petroiu, cel care s-a sinucis la Galați, dar cu atîta măiestrie încât n-a bănuit nimeni că a fost o sinucidere..."882. Originea livrescă a personajului anulează distanța dintre ficțiune și realitate; terminarea versiunii livrești a jidovului rătăcitor în noaptea de Sânziene marchează ieșirea eroului din timpul istoric și pătrunderea în cel mitic, timp (12 ani) în care are loc inițierea lui Dayan 883. Locul de graniță, de trecere în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de "valoarea literară a materialelor de care dispune istoricul religiilor", cercetări în care vede posibile "izvoare uitate ale inspirației literare"1, Eliade formulează "unitatea profundă a scrierilor mele, atât literare cât și istorico-filozofice" și filiația directă a unor opere de ficțiune din opera de erudiție științifică. Pe ambele tărâmuri, unite prin ceea ce autorul numește obsesie în Jurnal, și anume conceptul de irecognoscibilitate a miracolului sau camuflare a sacrului în realități/acte profane (întâlnit în "lucrările mele de Istoria Religiilor, în scrierile
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
text și prin mijlocirea semnificantului (Christine Klein-Lataud); contextul este determinant în dobândirea de sensuri secundare (Marc Wilmet), de seme aferente care le subminează pe cele inerente (François Rastier) sau de "utilizări modificate" (Jean-Louis Vaxelaire). Motivarea se realizează prin "mișcarea scriiturii", ficțiunea supune numele proprii unui dublu proces de semantizare și motivare, cratilismul fiind un aspect particular al legii generale a motivării din literatură, cu aceleași funcții ca și motivarea generală a povestirii (Yves Baudelle); motivarea poate afecta porțiunea aferentă sensului contextual
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
trecuseră două sute de ani. Pe drum întâlnește o femeie slabă, moartea, care tocise un car de pantofi, căutându-l. Aceasta simulează căderea, dar eroul, avertizat de zână, nu o atinge și astfel scapă și se întoarce în Insula Fericirii. În ficțiunile celtice insula nemuririi este Avalonul unde zânele îi duc și îi rețin pe eroi. Într-o "lai" intitulată Guingamor, Marie de France istorisește despre petrecerea unui cavaler în țara zânelor; aici trei sute de ani îi par trei zile. În basmul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Alex. Cistelecan, Editura Cartier, 2006. Bidu-Vrănceanu, Angela, Călărașu, Cristina, Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, Mancaș, Mihaela, Pană-Dindelegan, Gabriela, Dicționar de științe ale limbii, Editura Nemira & Co, București, 2005. Balotă, Nicolae, "Un hermeneut al secolului XX", în Euphorion, Cartea Românească, București, 1999. Berechet, Lăcrămioara, Ficțiunea inițiatică la Mircea Eliade, Editura Pontica, Constanța, 2003. Blaga, Lucian, "Orizonturi temporale", în Orizont și stil din Trilogia valorilor, Editura pentru Literatură Universală, București, 1969. Boldureanu, Ioan Viorel, Cultură tradițională orală. Teme, concepte, categorii, Editura Marineasa, Timișoara, 2006. (lucrare disponibilă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
p. 83. 10 Ibidem, p. 84. 11 Ovid S.Crohmălniceanu, op. cit., p. 315. 12 Eugen Simion, Mircea Eliade. Nodurile și semnele prozei, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005, p. 94. 13 Ibidem, p. 109. 14 Ibidem, p. 443. 15 Lăcrămioara Berechet, Ficțiunea inițiatică la Mircea Eliade, Editura Pontica, Constanța, 2003, p. 233. 16 Ștefan Borbély, Proza fantastică a lui Mircea Eliade, complexul gnostic, Editura Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2003, pp. 55 și 142. 17 Matei Călinescu, Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
p. 128. 215 Sintagma este folosită de Mihai Ignat în op. cit., p. 328: "Numele cu funcție intertextuală este un nume care vine dintr-un alt roman și este "umplut semantic", motivat; este situația unui referent ficțional deja constituit, preexistent noii ficțiuni în care intră" (p. 318). Acest tip de referent se opune referentului care trebuie inventat de la zero pe parcursul cărții și care își limitează rolul la nivelul unei anumite opere (p. 319). Capacitatea de evocare intertextuală este pusă în relație cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
supranumelor pe care le pune în circulație în opera sa, chiar în actul de a le culege, selecta, adapta: "apariția lor într-o operă literară, în ciuda posibilei utilizări cotidiene, ne îndreptățește să le considerăm drept nume aparținând creatorului operei de ficțiune, câtă vreme acesta este primul care le pune în circulație". 673 Matei Călinescu, op. cit., p. 167. 674 Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. V, Editura Fundației Culturale Române, București, 1992, p. 11. 675 Marta Petreu, op. cit., p. 181. 676 Eugen Simion
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mai putem vorbi acolo de cunoaștere: este dificil de acceptat ideea că "poate exista o cunoaștere fără înțelegere", din moment ce paradoxalul, absurdul este limita înțelegerii omenești 99. De aceea, autorul citat este înclinat să accepte formulele antinomice în cunoaștere doar ca ficțiuni, în genul lui Hans Veihinger 100, sugestie prezentă la Blaga, iar nu ca expresii ale unei metode care să lumineze realul, să reveleze aspecte din esența lumii. Această critică presupune o neînțelegere a fondului propunerii lui Blaga. Minus-cunoașterea este tocmai
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nici ireală, nici adevăr nici neadevăr, fiind simultan ambele, undeva la jumătatea drumului. Astfel, "mitul, fabula, simbolul, alegoria ... prin însăși esența lor, nu sunt și nu pot fi realități, după cum nu sunt nici irealități, întrucât nu sunt adevărate: ele sunt ficțiuni în care realitatea și irealitatea, pe de o parte, cele două adevăruri, afirmativ și negativ, al identități și al nonidentității, general și particular, necesar și întâmplător, spațial și temporal etc... pe de alta, coexistă virtual..."520. Privind, mai târziu, arta
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
mistică se situează, pe de o parte, la fel ca și cea estetică, în zona contradictoriului, adică a conștiinței conștiinței, a psihismului înalt, iar pe de altă parte, ea se angrenează pe panta noncontradicției, deoarece misticul nu se mulțumește cu ficțiunea, așa cum face artistul, ci ar vrea să trăiască materia, să o realizeze. "Misticul se împarte, astfel, între calea unei experiențe contradictorii și aceea a unei experiențe necontradictorii"526. El este, în același timp, un estetician și un om care vrea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Fără îndoială, tocmai această abolire a caracterului indicativ sau ostensiv al referinței face posibil fenomenul pe care îl numim "literatură", unde orice referire la realitatea dată poate fi abolită. Abolirea unei referințe de prim rang, abolire pe care o efectuează ficțiunea sau poezia, este condiția de posibilitate pentru eliberarea unei referințe de rang secund, care atinge lumea nu doar la nivelul obiectelor manipulabile, ci și la nivelul pe care Husserl îl desemna prin expresia de Lebenswelt și Heidegger prin cea de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
niciodată total; părțile ei disfuncționale devin de obicei ruine și caverne la limita salubrității, în care vechea versiune a locuirii se refugiază. Povestea cu mareea de anxietate ce paralizează în întregime funcționarea unei lumi e doar un expedient euristic, o ficțiune simplificatoare; nu cred că există sentimente fundamentale, capabile să măture totalitatea unei lumi cu vâltoarea lor, ci numai afecte specifice și diverse, vizând în exclusivitate fragmente ale ei; n-ai văzut cum și tsunami-ul japonez a cruțat ici-colo clădiri
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Un approche sociolinguistique de la terminologie, 1er ed. 1993, ed.2003, De Boeck&Larcier, Edition Duculot, Bruxelles. GENETTE, G., 1978: Genette, Gérard, Figuri, traducere de Angela Ion și Irina Mavrodin, Editura Univers, București. GENETTE, G., 1994: Genette, Gérard, Introducere în arhitext. Ficțiune și dicțiune, Editura Univers, București. GHEȚIE, I., 1978: Ion Gheție, Istoria limbii române literare. Privire sintetică, Editura Șțiințifică și Enciclopedică, București. GIAUFRET ROSSI Anna și Michaela, Metafore terminologie, circulația cunoștințelor și contactul între limbi. Semne, vorbire și Societatea [on- line
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]