9,375 matches
-
Țeposu ... Cred că sunt un amestec ciudat de ironie și patriotism, de sensibilitate plastică și lirism, de predispoziție teoretizantă și explozie imaginativă. Sau poate că nu sunt decât un om confuz, vorba domnului Cehov... Critica de direcție nu mai are gloria de dinainte A.B.D-le Radu G. Țeposu, cât de actual este conflictul între generații, ținând cont de mediul ideologic și cultural postdecembrist de la noi? D-na Angela Baciu, conflictele între generații nu sunt apanajul unei anumite epoci. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
politic, mai pe scurt, spirit al vremii. A.B.Care credeți că este soarta criticii de direcție? Există un pluton de critici cu autoritate specializați în a impune valori reale? Critica de direcție nu mai are, în clipa de față, gloria și entuziasmul de dinainte de 1989. Puțini anahoreți au rămas în jilțul lor cu spetezele roase, încăpățânându-se să citească metodic și să dea verdicte corecte. Toți fruntașii acestei critici s-au risipit în diverse alte activități, dar eu nu cunosc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
are sediul chiar la Chicago. I.H.C. posedă nu mai puțin de 22 de fabrici, câteva dintre ele În Europa. În Chicago sunt 4 fabrici. Se depune o muncă fără preget pentru perfecționarea lor. Casa I.C.H. Își face un titlu de glorie aniversând În curând 100 de ani de la inventarea și producerea secerătorii. Se face azi mare caz de extinderea tractorului, dar secerătoarea a contribuit mai mult decât orice altă mașină la extinderea suprafețelor agricole și la ușurarea muncilor. Răspândirea tractorului Farmall
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
liberă, cu mâna ținând strâns legătura din spate, unde era copilul. Fața e Îndreptată spre vest, spre Munții Stâncoși. Ea privește Însă spre locul natal, locul unui popor odinioară mare și puternic. Ea a salvat multe vieți și a adus glorie poporului american. I s au ridicat statui la St. Louis, la Portland În Oregon, și la Bismarck. S-a despărțit de soțul 30.000 km prin SUA. 1935 1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 84 ei, mai cu seamă că acesta era
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
să se Îmbogățească În țara dolarilor. În acel timp, familia colonelului Lindberg avea o poziție unică. După traversarea Atlanticului singur, În 1927, Însoțit doar de mascota sa, o pisică neagră, Într-un mic avion cu motor, se găsea În culmea gloriei. Avea o situație materială foarte bună. Aveau primul lor copil și locuiau Într-o vilă izolată ce se preta unei lovituri În stil mare. Hauptmann s-a Împrietenit cu guvernanta copilului, care nu bănuia ce urmărea, și de la ea a
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Azi abia observi limitele dintre ele. Los Angeles are deja o populație de 1.300.000 locuitori, iar Santa Monica 37.000. De jur Împrejur, În special pe colinele Beverly Hills sunt elegantele vile ale stelelor Hollywood-ului În care domnește gloria și fericirea, dar din când În când au loc și drame și tragedii. Hollywoodul e acum un cartier al Los Angeles-ului, cetatea cinematografului, În care sunt instalațiile cele mai abracadabrante, pentru a face pe spectatori să creadă că se găsesc
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
albanezul. S-au uleiat, s-au făcut pariurile și s-au luat la luptă dreaptă. Albanezul a ieșit învingător și i s-a oferit miza pusă în joc. A refuzat-o și, argumentând că el a luptat nu pentru propria glorie, ci pentru cea a comunității care l-a adoptat, a oferit-o Primăriei orașului. Pentru acest gest, Consiliul local a hotărât ca din acel moment prăvălia eroului să fie oficial denumită La atletul albanez. Dea lungul vremii, în pofida vicisitudinilor istoriei
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
partea lui, deși oameni din tabăra cealaltă, ca Gabriel Liiceanu sau Andrei Pippidi, mă prețuiau mult. V.A. : Dar el a condus foarte bine publicația cât a fost redactor-șef. Cred că vreun an de zile. A rămas perioada de glorie a revistei. A.M.P. : Da, el a ținut revista sus, în top. Scandalurile acestea erau de o meschinărie totală. Dacă îi întrebați azi pe oameni aceia de la ce li s-a tras, nu știu dacă-și mai aduc aminte. Atât
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
și șesurile Daciei Traiane vor răsuna de un singur glas de biruință, glas ce va ieși triumfal din mormântul Marelui de la Putna, răsfrângânduse în mii de ecouri de stâncile Ardealului, iar mândrul Olt va duce spumegând bătrânei Dunăre vestea reînvierii gloriei străbune...” Spumegând bătrânei Dunăre... până la Balcic, am adăuga noi. Cum au reușit să stea la postul conștiinței naționale presa și slujitorii ei, pas cu pas, numai paginile de ziar ne pot fi martore, care pe mine m-au îmbogățit. Celor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
suferință. Nu se știe unde au fost duse...” Deabia după două luni s-a anunțat eliberarea lor... Cât de mult au așteptat bucovinenii sosirea trupelor române ne-o spune și necrologul profesorului Emil Forgaci, ultimul luptător căzut pe ogorul de glorie al muncii intelectuale în Bucovina, publicat în Glasul Bucovinei din 11 decembrie 1918: „Mult a așteptat acest suflet ceasul Mântuirii și n-a vrut să-și părăsească învelișul șubred, până nu s-a convins că în adevăr acest ceas a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
suiș. În ce privește literatura română de astăzi, zice Hașdeu, iată exemple: „Eminescu este incontestabil un talent cu toate defectele 138 lui. El crede însă că Alecsandri este „reprezentantul cel mai puternic, cel mai complet al gândirii și simțirii românești. Alecsandri este gloria nediscutabilă a literaturii românești în veacul acesta la o așa înălțime nu văd alta”. Da altul, tot mare, nu avem? - se lansează ziarul în a afla adâncimile. Eliade, desigur... Eliade n-a fost, poate, niciodată, un mare scriitor; ceea ce însă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ai organizației țărăniste din Bucovina care s-a rupt de organizație și care în articolul program spunea că disidența se datorează „tendințelor de curățire și primenire a partidului.” Gazeta noastră e astăzi independentă. Ea nu-și asumă nici titluri, nici glorii, căci nu are de unde” spunea în martie 1926. Până la urmă s-a ajuns la o colaborare între naționaliștii conduși de prof. Tr. Brăileanu și țărăniștii de sub conducerea dr. A. Huțu, avocat, iar Botezat de la naționaliști s-a alăturat partidului generalului
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de Institutul de Arte Grafice și editură „Glasul Bucovinei”, Cernăuți, str. I. Flondor nr.33 are colaborarea pentru împodobirea copertei cu una din creațiile profesorului Arhip Roșca, dar și cu găzduirea în cuprins a portretului - în text - lui Petre Liciu - glorie a Teatrului Național din București - „ieșit din mâna însăși a maestrului bucureștean M. Teișanu.” Almanahul avea în prima pagină portretul în foto a M.S. Ferdinand, Regele tuturor românilor, urmat de cele ale M.S. Regina Maria, I.C. Brătianu, președintele Consiliului de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Grămadă, „Sătenii și stăpânii în Bucovina, între 1775 și 1848”; Teodor Bălan: „Eudoxiu Hurmuzachi și memoriul românilor ardeleni din luna lui februarie 1849; Gheorghe Duzinchevici: „Un episod din revoluția de la 18481849: trecerea generalului Bem în Moldova”; Leca Morariu: „Epaminonda” Bucevschi: Gloria picturii arborosene”; Aurel Vasiliu: „Eminescu și folclorul”; Minodora Duzinchevici: „Noi documente în legătură cu familia Hurmuzachi”; M. Sesan: „Episcopia Rădăuților”; Teofil Sauciuc Săveanu: „Resturi de mamut în Clocucica, suburbia Cernăuților”; C. Ambrojevici: „Paleoliticul superior din Zamostea I pe Ceremuș, în județul Storojineț
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
valoroasă contribuție a Bucovinei în domeniul științific.” În 1935 Muzeul Regional fuzionează cu vechiul muzeu industrial din Cernăuți, instituția căpătând o nouă organizare. Reluarea firului întocmirii și publicării anuarelor muzeului Bucovinei se realizează cu lucrarea de față. În ce privește „Epaminonda Bucevschi”, gloria „picturii arborosene”, Leca Morariu, autorul studiului, îi aseamănă destinul cu acela care l-au avut Ion Creangă și Mihai Eminescu în regat. „Pornit de la țară (capodoperele „Îngândurare”, „Dar eu, bietul de mine”, „Poftiți! floricele” - creații izvorâte pe plaiuri bucovinene), fiul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ardelean își apără prietenul de anumite învinuiri, mai ales de imputarea făcută de B. Petriceicu Hașdeu, că Eminescu n-ar fi fost sprijinit de „Junimea” și de junimiști, care, cu toate acestea, după moartea aceluia, își fac un titlu de glorie cu numele lui Eminescu. Printr-o fericită coincidență, se publică în același număr al Buletinului continuarea studiului despre Eminescu al lui Ion Paul, care vine să susțină teza lui Slavici. Autorul arată cât de mult datorește Eminescu „Junimii” și cât
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Român și la microfonul București. Conștiincioasa noastră presă din Capitală și din alte județe îi înregistrează succesele. „Întâiul concurs internațional pentru canto și violină din Viena, la care au luat parte 600 cântăreți din 40 de state, consfințește și el gloria cântăreței. Doamna Octavia LupuMorariu face parte din cei 27 premiați ai acestui concurs ținut în 11 iunie 1932...” * Făt-Frumos (Anul x 1935. Numărul 1-2, director Leca Morariu) Numărul e jubiliar și ca atare se prezintă excepțional de bine. De 10
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
alta” de Marcel Mureșanu. „La miezul nopții / nu se mai poate scrie nimic / ce să nu fie contestat / trec pe furiș granița / dintre azi și mâine / dorm paznicii / numai gâștele și cocoșii / îmi descoperă urmele / dorm paznicii / vin vremuri de glorie / era geografiei a apus / deși eu dintr-o țară în alta trec / nu mă mai mișc / ci doar calota craniană / luminează brusc dea lungul fâșiei...” În paginile de „teorie, critică și istorie literară semnează: Ștefan Hoștiuc, „Gaston Bachelard: între instinctul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
la intervale foarte distante (în 1927, la Botoșani, de către I. Cojocaru, în 1929 și 1934 din nou la Rădăuți) precum și reluarea ei în 1940, la același Liceu „Eudoxiu Hurmuzachi”, de către o altă promoție (adevărată generație de schimb), de aspiranți la gloria literară (dintre ei Dragoș Vicol, al cărui volum de debut se chema „Muguri” și Nicolae Tăutu) sunt dovezi ale valorii simbolico - efective cu care fusese investită și ale faptului că tradiția se înfiripase. Asemenea lui Mihai Horodnic, numele modestei publicații
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
apare la Cernăuți în martie 1939, redacția și administrația - Piața Unirii nr.3 (format 18x26 cm.) În „Început” - Octav Rusu spunea că „va fi o revistă de obiective informații și critică bucovineană” și că își va „ face un titlu de glorie din a releva tot ce este talent necunoscut.” Luând tinerețea drept un păcat îi releva și meritele: credința în propriile puteri. „Dacă biruința se măsoară cu stăruința, iar talentul printr-o încredere de mari realizări, atunci, sub aceste auspicii, speranțele
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
nu întâmplător, în adolescență, și unul, și celălalt citeau cu entuziasm Stroncature ale tăiosului scriitor italian Giovanni Papini), chiar dacă cel mai caustic-feroce este, cu siguranță, suedezul Stig. În acestmic teatru al absurdului intră cu pompă și ies nu întotdeauna cu glorie o bună parte dintre autorii care au lăsat o urmă în istoria religiilor din secolul XX,pe lângă o serie de personaje secundare: G. Dumézil (singurul care apare mereu într-o lumină pozitivă, întrucât aproape că forma cu cei doi un
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
indo-iraniene și mai ales iraniene. „Persia profitase de pe urma polemicilor îndreptate de enciclopediști împotriva Bisericii creștine; numele sonor și misterios al lui Zoroastru, proslăvit de tradiția clasică, îngăduia să i se opună un rival lui Moise; Persia le disputa vechilor evrei gloria unei legislații primitive și sublime”, recunoaște derapajul, încă în 1932, patronul indianisticii franceze, Sylvain Lévi1. Celebra aserțiune a lui Ernest Renan - lumea ar fi fost mithraică dacă creștinismul ar fi fost oprit în ascensiunea sa de o maladie mortală 2
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
să asamblez și recreez cele douăsprezece creaturi pe care le-am creat la origine” (34.20), îi spune divinitatea supremă Ohrmazd (Ahura Mazda) lui Zarathustra. „Va fi mai ușor pentru Ohrmazd să formeze (creeze) tan ș pas¶n, trupul de glorie, decât cele douăsprezece creații originare, cerul, pământul, soarele, luna, plantele, focul, păsările, apa curgătoare, norii etc.”4 Iar Eliade înțelege că acest proces al unificării se petrece printr-o funcție a conștiinței - memoria, personală sau impersonală, după cum evenimentele memorate sunt
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pre-arian în India, perspectivă integratoare care l-a încurajat pe Eliade să facă analogii și cu situația comunităților tradiționale românești 2 și pe care o elogiază în perioada călătoriilor în Germania, spre exasperarea unora dintre contemporani: „Nu mai e o «glorie» atât de mare să fii creator de istorie. Este mult mai prețioasă apartenența la o «rasă» originară. Este și nu este interesant să ai o literatură mare, o artă valoroasă, o filosofie personală. Dar toate acestea sunt întrecute de participarea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
întrebarea plănuită de Culianu pentru un nefinalizat interviu nu a primit un răspuns public: „Sunteți, probabil, unul din ultimii oameni care sunt în același timp și umaniști. Sunteți nu numai acceptat ca savant și scriitor, dar vă aflați în culmea gloriei. De ce n-ați primit Premiul Nobel? Oare faptul că sunteți un fost refugiat politic dintr-o țară din Est a tulburat conștiința acelor diplomați care sunt academicienii suedezi? Totuși, lui Soljenițîn i-au dat premiul...” 1. Astfel formulată, nici nu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]