9,562 matches
-
dus din nou la depozit și s-a întors cu două sârme mai groase, îndoite la capăt sub formă de cârlige, pentru a putea trage formele până la suprafața netedă pe care o pregătiserăm, adică la vreo 10 metri distanță de groapă. Încă ceva: umplerea formelor nu se putea face direct din groapă; pământul era scos cu lopata la marginea gropii, după care începea umplerea propriu-zisă a spațiului interior al matriței. Tiparul despre care vorbim era prevăzut cu patru laturi și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sârme mai groase, îndoite la capăt sub formă de cârlige, pentru a putea trage formele până la suprafața netedă pe care o pregătiserăm, adică la vreo 10 metri distanță de groapă. Încă ceva: umplerea formelor nu se putea face direct din groapă; pământul era scos cu lopata la marginea gropii, după care începea umplerea propriu-zisă a spațiului interior al matriței. Tiparul despre care vorbim era prevăzut cu patru laturi și un fund. Înainte de a introduce lutul pregătit în formă, fundul trebuia presărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de cârlige, pentru a putea trage formele până la suprafața netedă pe care o pregătiserăm, adică la vreo 10 metri distanță de groapă. Încă ceva: umplerea formelor nu se putea face direct din groapă; pământul era scos cu lopata la marginea gropii, după care începea umplerea propriu-zisă a spațiului interior al matriței. Tiparul despre care vorbim era prevăzut cu patru laturi și un fund. Înainte de a introduce lutul pregătit în formă, fundul trebuia presărat cu praf nisipos ori cu apă, pentru ca, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
liliputane cu baza de 10, fiecare dintre ele având un număr de 55 de exemplare. Dar treaba nu era deloc ușoară, iar lucrurile nu se desfășurau în ritmul în care vi le narez eu aici. Era greu. Cară apa, sapă groapa și aruncă pământul afară, mărunțește-l și fă-l roată, toarnă apă și calcă-1 bine-bine în picioare, punând în același timp paie, fă-l cocoloașe și umple tiparele, cară-le 10-15 metri distanță, apoi ia-o de la capăt... Iar noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe o alee hârtopită, lângă o margine a gardului cârpocit cu sârmă ghimpată, unde așteptau nepăsători groparii, tolăniți pe lutul galben. Babica, săltată din căruță și balansată imperceptibil pe frânghiile întinse, a fost depusă cu grijă pe pământul rece al gropii. Văzuse și ea multe înmormântări la viața ei și sperase, ca noi toți, de altfel, să ajungă aici cât mai târziu. Acum, preotul își modula ultima litanie pe fondul greco-bizantin al bătrânului isonar, în timp ce cu mâna dreaptă făcea deasupra moartei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Când materia oxidată, eliminată pe cale naturală, începea să părăsească organismul uman, primul segment îi cădea direct pe cap, apoi alte tranșe de materie arsă îi aterizau din înălțime în fața lui și atunci începea să hăpăiască. Termina totul, apoi ieșea din groapă. Era grețos, scârbos, degradant. Urina și materia fecală lipsită de consistență îi tapetaseră căpățâna cu un strat de terci maroniu care se transformase, pe capul lui, într-un soi de mulaj cu aspect hidos. Nu mai avea urechi, nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
viitoarei case, și am tăiat cu sapa o suprafață destul de mare de miriște, pe care am curățat-o frumos și am netezit-o ca-n palmă. Apoi am ales locul care urma să ne furnizeze materia primă pentru confecționarea chirpicilor: groapa. Un element deosebit de important în confecționarea lor, alături de pământ și apă, îl constituiau paiele. Acesta este liantul care dă unitate și forță văiugii, împiedicând fisurarea și ruperea ei. Spre norocul nostru, combinele seceraseră locul așa că aveam paie... gârlă! Trebuia doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
apă, îl constituiau paiele. Acesta este liantul care dă unitate și forță văiugii, împiedicând fisurarea și ruperea ei. Spre norocul nostru, combinele seceraseră locul așa că aveam paie... gârlă! Trebuia doar să le aducem și să facem o grămadă în apropierea gropii. Așa am și făcut. Apoi s-a trecut la o frățească diviziune a muncii. Mircea și Lică, după ce au delimitat suprafața "minei" de unde urma să excavăm pământul, au început să sape cu hârlețul primul rând, apoi bulgării mai mari erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
constructori să protejeze șanțul pentru noua conductă de apă, să flancheze aleea, să curețe de lut galben calea de acces). Marele confrate îmi povestea, înflăcărat, episoade senzaționale cu Marin Preda la Mogoșoaia. Brusc am simțit că mă prăbușesc într-o groapă. M-am ghemuit, instinctiv, ca în pântecul matern. În ceața nopții am auzit glasul tunător, inconfundabil al poetului concitadin berladnic: "Unde ești, Lucian?". M-am dumirit într-un târziu, murmurând în întunericul șanțului infernal: "Aici, don Cezar, în groapă!". Va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
o groapă. M-am ghemuit, instinctiv, ca în pântecul matern. În ceața nopții am auzit glasul tunător, inconfundabil al poetului concitadin berladnic: "Unde ești, Lucian?". M-am dumirit într-un târziu, murmurând în întunericul șanțului infernal: "Aici, don Cezar, în groapă!". Va imaginați ce efort fizic a făcut poetul să mă extragă, înnămolit, din șanțul Junimii... Parcă am fi fost singuri pe pământ, la miezul nopții, într-o pagină hazlie de Ion Creangă. Ne-a cuprins râsul pe amândoi, încât ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Gălățanu Casa mea e afară, nu e înăuntru. Nu m-am ascuns niciodată. Am știut, întotdeauna, că nu există loc de ascundere. Că nu ai nici o șansă. Singurul loc în care poți să te ascunzi e o femeie iubită. În groapa ei, adîncă, amețitoare, cu păr, neostoită. Care te suge. Te devoră. Alt loc de ascundere nu e. Nu mai sperați. Casa sufletului meu și oaspeții săi A.B.Am intrat în casa gândurilor tale, cum mă primești? La ce să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
că nu există loc de ascundere. Că nu ai nici o șansă. Da, cînd mă ascundeam în joc, de-a v-ați-ascunselea, mă ascundeam în fiecare loc din casă. Singurul loc în care poți să te ascunzi e o femeie iubită. În groapa ei, adîncă, amețitoare, cu păr, neostoită. Care te suge. Te devoră. Alt loc de ascundere nu e. Nu mai sperați. A.B.De ce ai început să scrii? Când ai debutat? Cum scrii? Am început să scriu de pe la opt ani. Prostioare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
transformi din artist de frunte în personaj de publicitate la farmacia inimii Catena. A.B.Când mor, unde se duc poeții? Cei cu dare de mână, cei cu pile la împărăția breslei, la Bellu. Cei mai mulți, pe unde apucă sau la groapa comună; ca Bălcescu, Mozart, alții. Dar, dragă Angela, ce-ți veni cu o astfel de întrebare? Dacă n-aș ști că ești om serios, cu experiență în arta dialogului, te-aș suspecta de diletantism. De unde să știm noi unde se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de pește, pus la fiecare cuib. Ne-au dat În schimb și tutunul. Cultivau cu succes zarzavatul. Pe plute mari, pe apă, cu un strat gros de pământ cultivau cu succes legume, nemaiavând nevoie de irigații. Alții le cultivau În gropi de 40-50 cm adâncime pentru a le feri de bătaia vântului și a micșora evaporarea. Triburile Maya și Aztec locuiau În comunități mari, orașe, cu piață centrală, piramide, temple frumos decorate, din care multe au dăinuit până În timpurile noastre. Erau
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
metri, acoperită cu paie și coceni, Înconjurată de sârmă cu ochiuri. Bine tasat, porumbul fermentează perfect. Circa 0,5 m de jur Împrejur e mai mult fân dar nu are importanță. Noi, În Bărăgan, În acel timp, aplicam sistemul În gropi iar porumbul Îl așezam netocat. Trebuia bine tasat și cu toate acestea se infiltra apă și murdărie. Scoaterea din groapă, mai ales iarna, era destul de anevoioasă. În plus, porumbul nefiind tocat, nu era consumat În Întregime. Exasperat de acest fapt
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de jur Împrejur e mai mult fân dar nu are importanță. Noi, În Bărăgan, În acel timp, aplicam sistemul În gropi iar porumbul Îl așezam netocat. Trebuia bine tasat și cu toate acestea se infiltra apă și murdărie. Scoaterea din groapă, mai ales iarna, era destul de anevoioasă. În plus, porumbul nefiind tocat, nu era consumat În Întregime. Exasperat de acest fapt am Înlocuit porumbul cu ovăz cosit când Începea să bage bob. Sistemul mi-a dat rezultate satisfăcătoare. Dar nu mi-
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
bizoni mari, puternici, furioși, foarte numeroși, formau izvorul principal de hrană al indienilor. Povestesc unii vânători, că pe alocuri erau atât de numeroși, Încât puteai merge pe spinările lor. Pe câmpiile pe care pășteau, pe alocuri erau așa numitele walows, gropi făcute de bizoni cu copitele și cu coarnele, În a căror umezeală și noroi se Îngropau pentru a se răcori și a se feri de insecte. Adânciți În noroiul acestor gropi, nu ofereau omului decât greabănul (cocoașa) lor. O altă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
pe care pășteau, pe alocuri erau așa numitele walows, gropi făcute de bizoni cu copitele și cu coarnele, În a căror umezeală și noroi se Îngropau pentru a se răcori și a se feri de insecte. Adânciți În noroiul acestor gropi, nu ofereau omului decât greabănul (cocoașa) lor. O altă urmă a lor o constituiau așa numitele „horele zânelor”, care nu erau altceva decât cercuri iscate din bătătorirea pământului de câtre masculii ce se Învârteau În jurul turmelor de femele și viței
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
lungul Pacificului. Prof. Schultz ne invită la un picnic al departamentului de economie agrară. Sunt acolo două manifertări câmpenești pe care noi nu le avem. Una mai bogată, cu mânzați și miei puși În frigare ce se rotesc deasupra unei gropi cu jăratec, organizată cu ocazia unui eveniment mai Însemnat, național sau familial de data aceasta, pentru cei ce vor, cu băutură. Petrecerea se numește barbeque. Alta mai redusă, mai simplă, cu contribuția fiecărui invitat, În produse alimentare și prăjituri, se
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
și Înnoptăm la Flagstaff. A doua zi vizităm canionul diavolului (Canyon Diablo), nu departe de orașul Winslow. Acest canion e circular, cu un diametru de 1.500 metri și o adâncime de 180 metri. El reprezintă de fapt o imensă groapă, produsă de căderea unui meteorit, cu o greutate de 360 milioane kg și o viteză de 30 km/sec. De la Winslow ajungem seara la Gallup, oraș cu 6.000 locuitori. Dar acum ne aflăm În statul New-Mexico, stat care nu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
o exaltare generală. Aci, o Înaintare de o sută de metrii era anunțată cu surle. Între Douaumont și Vaux, câmpul după 10 ani e plin Încă de sârmă ghimpată, de baionete frânte de gamele și centiroane, de măști individuale, de gropi imense de obuze. Nemții au cucerit fortul printr-un șiretlic, Îmbrăcând un batalion de-al lor În uniforme franceze. Iar francezii l-au cucerit prin bravura unui batalion de zuavi, sub comada contelui Nicolai. Pe acest brav comandant l-am
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
refuz. Lam așezat pe vameș În fund, Îngropându-l Între cărți și păpuși. Noroc că nu plătim și pentru ele ceva. După Cluj și Câmpia Turzii s-a Înnoptat. Într-un loc unde se repară șoseaua era să dau Într-o groapă, În fața căreia nu era nici o avertizare. Am frânat brusc și am rămas În plină noapte cu farurile stinse. S-au ars siguranțele, declară vameșul cu aerul unui cunoscător. Văd, spun eu, dar știi să le repari? Habar nu am. Nici
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
niște timpuri imemoriale, ci în urmă cu câteva zile, mai precis în martie 29 și 30, ale anului 2003. Tot ce s-a întâmplat a fost sahaj și din nou sahaj! Vremea a fost cu noi, bucuria, de asemenea, iar gropile din șosele n-au reușit să diminueze plinătatea trăirilor noastre. Aș spune că, din contră! Au reprezentat veritabile încercări ale răbdării și nervilor noștri. Pe care, în mare, le-am absolvit. Chiar sunt sincer când afirm că aș risca să
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
din contră! Au reprezentat veritabile încercări ale răbdării și nervilor noștri. Pe care, în mare, le-am absolvit. Chiar sunt sincer când afirm că aș risca să înfrunt din nou olteneștile șosele (doar aparent asfaltate și din belșug garnisite cu gropi cu... rugozitate mare) numai să întorc timpul din cursul lui implacabil și să mă regăsesc în universul muzicii, al dansului și al bucuriei sahaj, din sălile de spectacole vibrate în week-end -ul trecut. Vineri, 28 martie, m-am așternut la
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pure nu m-am îndoit vreodată. Dar... gata cu declarațiile și cu sentimentalismele! Drumul spre București, fizic vorbind, a fost cel dintotdeauna, adică aceiași copaci aliniați disciplinat la margine de drum, aceleași câmpii arse de soarele torid de peste vară, aceleași gropi de pe șosea, plombate și răsplombate, totul egal, monoton (drum de șes - ce-ați vrea?), nimic diferit înafara sentimentelor contradictorii ce ne stăpâneau: fiica mea, dezorientată, în plină derută adolescentină, ce nu-i permitea de fel să întrezărească luminița de la capătul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]