7,802 matches
-
și dirijau ciomegile cu destulă precizie și forță astfel încît Blegul încasa destul atunci cînd spărgea blocada. Afurisiții de pezevenghi țipau de bucurie cînd nimereau cîinele în plin. Blegul își crease un renume din faptul că era cel mai iscusit hoț din sat și, din acest motiv, era detestat de toată lumea. Într-o zi de iarnă m-am voinicit să mă duc tocmai în satul nou ca să recuperez o mașină de tocat carnea. Fusese împrumutată la niște prieteni, care așteptau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pornește drujba. Rînjind, se apropie periculos de cei doi polițiști. Stai că trag! somează cel care apără legea. Trage în mă-ta! Cinci indivizi, înarmați cu topoare, se alătură motorizatului. Stați că trag! repetă speriat omul în uniformă. Banda de hoți se apropie, un foc răsună în aer și al doilea doboară un bandit. Văleu, ne omoară criminalul. Polițiștii scapă cu o fugă pe care n-o vor uita niciodată. Trebuia să executați focuri de avertisment, nu să trageți în plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o fugă pe care n-o vor uita niciodată. Trebuia să executați focuri de avertisment, nu să trageți în plin în... oameni, concluzionează ancheta. Polițistul nu-i prost și joacă în următoarea scenă, altfel. Stați pe loc! Somează el pe hoți. Ce vrei, șefu'? Am și eu copii. Hai, scoate mălaiul. Hoții se consultă, adună mînă de la mînă. Trei sute, șefu'. Să moară mama, nu mai avem. De fiecare. Hai, încă trei bătrîne. Hoții gem, se frăsuie și, în final, cedează. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
executați focuri de avertisment, nu să trageți în plin în... oameni, concluzionează ancheta. Polițistul nu-i prost și joacă în următoarea scenă, altfel. Stați pe loc! Somează el pe hoți. Ce vrei, șefu'? Am și eu copii. Hai, scoate mălaiul. Hoții se consultă, adună mînă de la mînă. Trei sute, șefu'. Să moară mama, nu mai avem. De fiecare. Hai, încă trei bătrîne. Hoții gem, se frăsuie și, în final, cedează. Dar, șefu', de acum ăsta este prețu', da? Vedem noi. Nu tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
scenă, altfel. Stați pe loc! Somează el pe hoți. Ce vrei, șefu'? Am și eu copii. Hai, scoate mălaiul. Hoții se consultă, adună mînă de la mînă. Trei sute, șefu'. Să moară mama, nu mai avem. De fiecare. Hai, încă trei bătrîne. Hoții gem, se frăsuie și, în final, cedează. Dar, șefu', de acum ăsta este prețu', da? Vedem noi. Nu tu drujbă, nu tu foc de avertisment, pacea domnește peste cetățeni. Anchetele la americani vor decurge cam astfel: De unde ați cumpărat, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
intervine Raluca. Atunci fără bătaie, spune un coleg împăciuitor. Dacă nu faceți scandal... Nu facem. Pe la orele zece seara cele patru mașini au pornit spre Pîrlita. Oamenii se uitau cu invidie și cu oarece necaz la fiii de bani gata. Hoții nu mai încap la ei, au venit să ne amărască cu luxul lor. Totuși, fetele din Pîrlita erau bucuroase să le danseze bogătanii și chiar permiteau să le pipăie în văzul lumii. Flăcăii din Pîrlita erau timizi și nu doreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la...? 41 Un turnător 44 Un om prudent 46 Singur pe lume 49 Unii sînt și mai proști 52 Un pui de fotbalist 55 Gînduri alandala 57 Colonelul Cataramă 60 Banditul de pădure 63 Glumă în Ajun 66 Au prins hoțul 68 Miracolul medicului austriac 71 Malpraxis? 74 O jertfă inutilă 77 Obsesia lui Gheorghe 79 Pagubă mare, dom'le! 82 O politiciană desăvîrșită 85 Vioara lui Norocel 88 Blestemații 90 O clarvăzătoare 96 O poveste stranie 99 Niște fleacuri 101
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
liră cînd mi-au cerut Înapoi cozonacul. — Un om care dă o liră pentru un cozonac e un om bogat, zise domnul Rennit cu un fel de satisfacție. CÎt despre individul acela, cred că era un dezechilibrat, fiindcă de obicei hoții nu folosesc otrăvuri. — Dar cozonacul? — A, era un simplu pretext. Individul n-a venit pentru cozonac. — Mai ai și altă explicație? Spuneai că se pot găsi zeci de explicații. — O prefer totdeauna pe cea mai simplă, spuse domnul Rennit plimbîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de asigurări... — Încetează, te rog! exclamă domnișoara Hilfe. — Deosebirea este că În zilele noastre crima a devenit rentabilă, continuă tînărul. Iar cînd un lucru e rentabil, Începe să fie și respectabil. Moașa care se Îmbogățește din raclaje devine ginecolog, iar hoțul bogat devine director de bancă. Amicul dumitale a rămas puțin cam În urmă. Ochii spălăciți ai tînărului nu reflectau nici o emoție. — Criminalii de altădată, domnule Rowe, urmă el să explice cu blîndețe, ucideau Împinși de frică, de ură sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care locatarii anunțau dacă sînt sau nu plecați de acasă. Dar simplul fapt că numele lui Wilcox figura printre cei care nu plecaseră nu Însemna mare lucru: Henry credea că asta e o metodă sigură de a-i Încuraja pe hoți, anunțîndu-i că apartamentul lui era gol. Prudența lui Henry era cunoscută prietenilor săi, care nu pregetau să urce pînă la apartamentul său, situat la ultimul etaj al imobilului. Lift nu exista. Scara era În spatele clădirii, spre Chelsea; de la etajul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acest nume arsese odată cu Alfina. Acum, În lumea anarhismului motorizat era cunoscut drept Volkswagen T. Guevara. Se ascundea Îndărătul unor enigmatice geamuri fumurii. Când avea nevoie de o reparație urgentă, se lăsa furat de către un individ aparținând jalnicei specii a hoților de mașini. Direct interesat să treacă neobservat respectivul vopsea automobilul, Îi schimba seria de șasiu și numărul de Înmatriculare, făcea schimburile de ulei, filtre și curele În ateliere ferite de ochiul vigilent al poliției, pentru a fi apoi găsit fără
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
surprindere că În mijlocul frunții i-a apărut un al treilea ochi. Omul nu mai apucă să-și facă programare la oculist, Întrucât cade lat. Amanta, care tocmai se deda unor giumbușlucuri amoroase cu clona lui dom’ profesor, crezuse că vreun hoț Încerca să-i spargă ușa și-a intervenit decisiv cu un pușcoci. Așa că, până la urmă, cazul s-a rezolvat. Profesorul a murit fericit și l-am raportat ca fiind o clonă cu defect de fabricație. Clona s-a-ntors acasă, iar fata
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cartierului, acei pierde-vară care-și făceau veacul pe la terasele cârciumilor, vânzătorii de fructe și de pește, șuții, coafezele care, la orele prânzului, ieșeau să fumeze o țigară În fața salonului, golănașii, dealerii de droguri din Caucaz, peștii și prostituatele ucrainene, plus hoții de mașini se amestecaseră cu noile categorii revărsate din centru, vânzătorii de organe artificiale, afaceriștii imobiliari care, În costume lucioase și cu serviete În mâini, străbăteau preocupați piața la toate orele zilei, târfele realizate În laborator astfel Încât să semene cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cap și leșină. Bătrînii recunoscură în el pe feciorul plăpumarului Berl Aizic. Mai bărbătoasă, coana Sofica a tras lîngă fugar un scaun. După un scurt colocviu, cei doi soți au căzut de acord că tînărul nu era nici beat, nici hoț. Pentru a dezlega misterul, așteptau ca omul să-și vină în fire. Cînd s-a trezit, Aizic arăta nu mirat, ci mai degrabă plin de spaimă. - Ai nimerit la niște oameni cumsecade, îl liniști coana Sofica. Ce-i cu dumneata
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
țineau depărtate sau apropiate, într-un amestec de reguli pe care numai ele le puteau deosebi. Figurile purtau nume curioase: Cacaua, Alba ca Zapada și cei șapte piticuți, Opt bombonele a mîncat Irina, Tran-da-fi-rul, Ali Baba și cei patruzeci de hoți, Cocoșelul, Baba cu chiloți de tablă, Douăzeci și patru de castele, Apa morii... Cele mai ambițioase, dar și cele mai răutăcioase, cîștigau. În sfîrșit, se făcu cincisprezece septembrie. În preziua acestei date în cancelarie s-a iscat o discuție asupra propoziției „Bine
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mai multor inițiative ratate, nu doar pe plan literar, ci cam pe toate planurile. Joy’s, deschis deja de șapte-opt luni, nu mergea bine: consumație la limita supraviețuirii, bețivăneală cu votcă ieftină ori lăbăreală cu o Cola În față, chelneri hoți, animație culturală când și când, și aia numai cu artiști și scriitori cu ifose, de-abia câțiva decenți. Nu era un dezastru, dar pierdusem startul și publicul fin. În plus, eram deja plictisit. Lăsasem cam toate grijile În seama Clarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ales că erau și oameni veseli. Lui Krog, știu sigur că asta am gândit atunci, lui Krog Îi plăcea să se uite și la Kal, și la Noc. Așa am Înțeles cam ce Înseamnă vorba meșteșugită În ziua aceea de hoțul de Moru: frumos. Așa Învățam cuvinte. Așa că, am rostit În minte, astfel Încât Moru să simtă că Înțelesesem tot: - Siloa e cea mai frumoasă! - Cea mai. Cel mai mult. Mai mult nu se poate, Îmi răspunse el cu cuvinte, de parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fel și eram Împăcat. Tare mult m-am mirat Însă când am auzit că ceilalți vor să mă ucidă din cauza asta. Nu pricepeam de ce vor așa ceva, iar Moru nu-mi spunea mai nimic, dar așa a fost el mereu: un hoț nemaipomenit care așteaptă să vadă Încotro o iau lucrurile. Între timp, am devenit și eu la fel, Însă pe vremea aceea era mai simplu să ucid, și nu numai oameni: păsări, animale și orice vietate care mi se punea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să te fi născut din altă mamă ca să fi putut să trăiești pe ele. M-am uitat la toate locurile alea și mi-am spus că erau frumoase. - Pe tine te așteaptă! Îmi zise Moru, care mă iscodea ca un hoț ce era. Locurile alea Îl așteaptă pe Krog, prostule. Iar oamenii ăia de colo Îl așteaptă pe Moru, schimbă el vorba, privind pe o culme Îndepărtată, spre Miazănoapte. M-am uitat și eu Într-acolo, către pământurile de pe care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
e! - Își spuneau unul altuia. Are puterea din gând! Puterea! Cel mai abitir grohăia Vindecătorul, numai că el știa să-mi strecoare printre sorbecăieli și cuvinte adevărate, la fel ca Moru. - De unde pot eu să știu că nu ești un hoț, măi, Krog, măi! Unul care mă minte? - Minte?! - simțeam eu cam ce Înseamnă acest cuvânt, dar ăsta e unul dintre păcatele vorbirii: ca să nu pierzi șirul vorbelor, trebuie să știi cât se poate de bine ce zice și celălalt. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
omoare!“ - zice. Sigur că pe-atunci nu știam că yankeii ăștia doi erau singuri, credeam că sînt un fel de grupă de recunoaștere dintr-o divizie a lui Sherman. Dar, Doamne, ceilalți n-au apărut decît peste o săptămînă, iar hoții ăia nenorociți o luaseră Înainte, cred că voiau să vadă cam ce pot fura Înaintea celorlalți. Sigur că da! Și-odată au Început să tragă-n ei bărbații, cînd i-au văzut și și-au dat seama că nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
curețe sufletele de trufie, ba că mai știu eu ce, și pleosc, și trosc, peste botul încărcat de rugăciuni al credinciosului. Pe cei care nu cred în El, eu cred că-i lasă în pace, fiindcă observ cum toți răii, hoții, tâlharii țării acesteia, prosperă iar credincioșii sparg dușumelele bisericilor, bătând mătănii și luând mereu bobârnace peste scăfârlie, tocmai de la Cel care ar trebui să-i protejeze. Ca să mă dau și eu mai cu binișorul pe lângă Dumnezeul tuturor văzutelor și nevăzutelor
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
guvernanții noștri cam cum este cu Legea și cum se manipulează ea. Ca altă dată, să nu se mai umfle în pene pentru o singură Lege amărâtă, pe care numai tâmpiții și proștii bisericoși o respectă. De cine se tem hoții? Vai, cât de ciudat am ajuns ca să fiu! M-am trezit deodată așa vorbind doar cu mine însumi, despre ce credeți? Tocmai de ciudățeniile și paradoxurile unui popor, care nici în douăzeci și doi de ani, nu a ajuns ca să
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
nimeni, față de potențialul, mic găinar, care poate răsări de oriunde. Poate de aceea prietenul meu de la țară și-a luat un cățel de curte, pe care, fiindcă e mititel, firește, l-a botezat Boc. Cică să păzească avutul casei de hoți! După umila mea părere, cred că nu se va pune problema, ca Boc cel mic să-și onoreze vreodată funcția de paznic, fiindcă în cazul acesta sunt absolut sigur își va dovedi ca și corespondentul său din fruntea guvernului în
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Boc cel mic să-și onoreze vreodată funcția de paznic, fiindcă în cazul acesta sunt absolut sigur își va dovedi ca și corespondentul său din fruntea guvernului în mod flagrant incompetența. Dacă, Doamne ferește, o să-l calce pe prietenul meu vreun hoț, Boc, în loc să latre, o să sară pe el cu lăbuțele și chef isteric de joacă, o să-i tragă o limbă pe nas, după care o să înceapă să se gudure, ca și Bocul adevărat, pe lângă Băsescu, să i se-mpleticească printre picioare
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]