9,535 matches
-
amintirea lui C.A.N. concordă cu aceea a lui Dumitru Cosmănescu, din 1926, după care poetul a murit în spital de moarte violentă: și Dumitru Cosmănescu este trecut sub tăcere de către biografi. Trebuie spus, de asemenea, că în perioada interbelică moartea violentă a lui Eminescu era un loc comun. N. Iorga, Mircea Eliade etc. vorbesc în acești termeni. O lungă campanie de presă a câtorva medici, susținuți insistent de către G. Călinescu, a dus la instituirea modelului (devenit șablon pentru noi
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
un studiu comparativ cu sistemele de formare din cîteva zeci de țări din întreaga lume - sau altădată - un studiu comparativ istoric al modului în care a evoluat procesul de formare didactică în România modernă, cu o atenție specială acordată perioadei interbelice și instituției sale esențiale în această privință, Seminarul pedagogic universitar 1. Fără a intra aici în detalii, amintesc doar că cele două investigații comparative ne-au condus la ideea că „în altă parte” sau „altădată” procesul era conceput mult mai
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
descreștere proporțională a calității și deci a eficienței! Soluția cea mai bună, dar și cea mai scumpă era separarea completă a instituțiilor de formare didactică de cele de pregătire doar academică. Următoarea era revenirea la Seminarul pedagogic universitar, după modelul interbelic, dar care era perfect funcțional în cîteva țări europene. Prin acesta, Universitatea asigura pregătirea academică, iar seminarul adăuga pregătirea psihopedagogică și practica aferentă absolvenților ce doreau să urmeze o carieră didactică. Cea de-a treia soluție propunea un trunchi comun
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
Ionescu fiind știută relația specială pe care o avea cu V. I. Popa? C. P. În momentul trecerii mele prin meleagurile dodeștene, venerabila familie Ionescu era de mult pensionară, așa încât discuțiile noastre aveau un suport presărat cu amintiri din perioada interbelică, legate de prietenia cu V. I. Popa. Despărțirea mea de familia Ionescu s-a consumat într-o după amiază de vară tîrzie când Doamna și Domnul Ionescu m-au condus până la poartă, printre copacii ce străjuiau cărarea. Domnul Ionescu schiopătând
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93471]
-
informații istorice, cât și culturale: Universitatea românească din Cernăuți, 1920-1940 (Grigore C. Bostan), Ciprian Porumbescu la procesul Arboroasei (Dumitru Covalciuc), Din trecutul cultural al Molodiei (Petre Grosu), Impactul politicului asupra Societății pentru Cultura și Literatura Română din Bucovina în perioada interbelică (Maria Costea), Vasile Balș - un iosefinist bucovinean (Mihai-Ștefan Ceaușu) etc. Sporadic apar rubricile „Istorie literară”, unde se remarcă eseul lui Dumitru Covalciuc intitulat Dimitrie Petrino, bardul Bucovinei, și „Istorie culturală - profiluri”, cuprinzând contribuțiile Eusebiu Mandicevschi în lumina unor documente noi
ŢARA FAGILOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290065_a_291394]
-
și autorul, si eroii săi sunt „bile într-un joc de biliard”. Principiul de articulare încalcă cronologia verosimilității, frânturile de viață din epoci diferite fiind expuse fortuit (unul din anii ’70, altul din „obsedantul deceniu”, al treilea surprins în perioada interbelică etc.), după care urmează, la fel de amestecat, continuarea povestirilor biografice. Astfel, textul suporta o lectură atipica, putând porni de la oricare capitol, de la mijloc, început sau chiar de la sfârșit. Personajele acestui roman-frescă capătă și un fel de reconfigurări virtuale ale biografiei. Spre
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
său în campania de contrazicere în care s-a lansat prozatorul, dar seamănă foarte puțin cu ceea ce se aștepta să fie. Este, altfel spus, un jurnal necanonic. T. torpilează normele documentului autoscopic, în speță ale jurnalului de scriitor de tip interbelic sau târgoviștean, având în gena sa culturală jurnalul gidian. Există fără îndoială o serie de pasaje care trădează fixații creatoare (de pildă, rescrierea). Accentul nu cade însă niciodată pe ele. Ora oficială de iarnă nu consemnează istoria scrierii unor romane
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
sufletească, o seamă de versuri de aici, ca și din Eternul spirit (1940), emană direct din lirica lui Mihai Eminescu („Ia! Lângă lac, salcia încă suspină; / Doinele tac, inima prinde rugină”). Figurația și lexicul altora se integrează în recuzita tradiționalismului interbelic („noaptea-mbobocită la suhat”, „clopotul bisericii de lemn”, „talangă sfădăușă”, „boi în umblet leneș și cu priviri blajine”, „claia cu fragedă mireasmă” etc.), nu fără contrapunctări cu tentă simbolistă („Hai, toamnă, prin spitalul amurgului de-acum”, „Coboară via tristă și veștedă
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
de smalț. Pentru bogata sa activitate de traducător în 1979 i se acordă Premiul Asociației Scriitorilor din București. Roman remarcabil prin tematică și mediu social, Căprioara de smalț relatează istoria transformărilor sociale și individuale dintr-un sat oltean în perioada interbelică și în primii ani după 1944. Personajul-narator e imaginat ca prototip al ascensiunii într-un meșteșug milenar, olăritul, care prin el se ridică până la artă. Tânărul începe o muncă în care descoperă mari satisfacții și, în ciuda greutăților familiale, prin tenacitate
TEICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290120_a_291449]
-
față de cultura populară, se stabilesc și unele paralelisme cu Mihai Eminescu ori cu Tudor Arghezi. Ipostazele de „filosof al culturii populare” și de „teoretician al mitului” sunt examinate cu pertinență. Un spațiu larg este acordat confruntărilor de idei din perioada interbelică, acestea prilejuind interpretări deopotrivă obiective, echilibrate și ferite de prejudecățile anilor ’80. Partea finală a eseului, O viziune estetică și filosofică asupra folclorului, oferă o privire de sinteză, detașând cu pregnanță trăsături care pot defini o gândire și o literatură
TEODORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290144_a_291473]
-
Crohmălniceanu, George Gană, Matei Călinescu, Valentin Silvestru, Mircea Iorgulescu, Mihai Ungheanu, Fănuș Băileșteanu, Laurențiu Ulici, Ion Negoițescu, Mircea Ghițulescu, Dan C. Mihăilescu, Natalia Stancu, Ionuț Niculescu, Constantin Paraschivescu, Ion Cazaban. T. urmărește readucerea în prim-plan a dramaturgiei clasice și interbelice, prin studii și articole dedicate lui V. Alecsandri, B. P. Hasdeu, Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Hortensiei Papadat-Bengescu ș.a., precum și apropierea de literatura universală, printr-un număr mare de studii critice de Tudor Vianu, Ion Marin Sadoveanu, Vera Călin, Petru Comarnescu
TEATRUL-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290116_a_291445]
-
al lui N. Iorga, ulterior director de cabinet, când savantul e desemnat președinte al Consiliului de Miniștri (1931-1932). Funcționează ca profesor de liceu la București, devine conferențiar la Universitatea din Craiova (1960) și la cea din București (1966-1971). În perioada interbelică a mai îndeplinit funcția de subdirector al Fundației Regale pentru Literatură și Artă și de secretar al Uniunii Fundațiilor Culturale. Colaborează la „Convorbiri literare”, „Revista istorică”, „Arhivele Olteniei”, „Vremea” (la care din 1930 este redactor), „Boabe de grâu”, „Revista Fundațiilor
THEODORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290161_a_291490]
-
se repatriază. Va fi preot la Izlaz-Brănești, județul Ilfov (1959-1966), apoi la biserica Mărcuța din București până la pensionare (1983), desfășurând o bogată activitate pastorală și obștească. Radiografie lucidă a realității, publicistica lui Ț. îmbrățișează subiecte de stringentă actualitate: situația României interbelice (Sărmană țară de vânzare), proasta administrare a țării (De ce avem nevoie, Până când?), corupția, afacerismul, jaful în avutul public (Săraci în țară bogată), politicianismul (Țara nesiguranței, Naționalism, șovinism și politicianism), lipsa de perspectivă a tineretului (La o răscruce), educația și învățământul
ŢEPORDEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290152_a_291481]
-
Dobrogeanu-Gherea despre Coșbuc - „poet al țărănimii”. Mai importantă este observația privind tehnica versificației, caracterizată drept „copleșitoare”: „Din acest punct de vedere, Coșbuc e un poet unic la noi”. Dar criticul de poezie își conturează pe deplin profilul când abordează perioada interbelică. Relevant pentru opțiunea lui estetică rămâne studiul Tradiția conceptului modern de poezie, inclus în 1938 în volumul Pagini de critică literară. S. reface aici istoria artelor poetice din Antichitate până la Edgar Allan Poe, care prin marile lui inovații deschidea o
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
a modernismului, urmat în Europa de Charles Baudelaire, Stéphane Mallarmé, Paul Valéry. Toate aceste inovații își vor găsi ecou într-o măsură mai mică sau mai mare și în lirica românească din secolul al XX-lea, mai ales în intervalul interbelic. În introducerea la antologia Literatura română contemporană, editată în 1943, criticul va realiza o sistematizare a tendințelor lirice din această perioadă, a raporturilor în continuă schimbare dintre modernism și tradiționalism. Fără să îi minimalizeze pe ceilalți, și pentru S. poetul
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
mai vechi convingeri, chiar lirica pură și ermetică, socotind, spre exemplu, excesiv criptică poezia lui Nichita Stănescu. Observă foarte bine, în anii ’60, influența covârșitoare și imitarea până la pastișă a lui Arghezi, Blaga și Barbu, explicabilă însă prin reluarea tradiției interbelice. Pe S. prozatorii l-au atras în ipostază de istoric literar, atunci când se referă la clasici, mai puțin în calitatea lui de cronicar. Totuși, a scris substanțial și despre câțiva mari contemporani. Deși nu a încetat să îl elogieze pe
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
Călinescu, și că ideile de bază ale concepției sale, sincronismul și diferențierea, cu o întemeiere sociologică obiectivă, militau pentru modernizare și europenism. Lovinescu deschide o cale regală ca exponent al criticii estetice românești și ca părinte al generației de critici interbelici. Despre aceasta S. se pronunță deseori, realizând, prin caracterizările lui, o memorabilă tipologie artistică, în subsidiar și caracterologică. Astfel, Perpessicius are un comportament elegant, binevoitor, se menține rezervat, în afara polemicilor. Specifice îi sunt „linia curbă a frazării” și „gustul prețiozității
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
îi este dedicat și lui Pompiliu Constantinescu, „un critic analist, prob, neinfluențat de pasiuni”, obiectiv, de o „mare consecvență a ideilor”. Întrucât acesta rămăsese mereu alături de E. Lovinescu pe terenul polemicilor și în exercitarea actului critic, e numit „infantele criticii interbelice”. Mai puțin și cu frecvente rezerve a scris S. despre prietenul său Șerban Cioculescu. Totuși, i-a apreciat spiritul pătrunzător, spumos, de o cuceritoare vervă orală, inteligența înrudită cu a lui I. L. Caragiale. Versificația modernă (1966; Premiul Uniunii Scriitorilor), „studiu
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
C. Mândrescu, „Cântecele de cruciată ale lui Walther von der Vogelweide”, „Revista germaniștilor români”, 1934, 2; Scriitorul Virgil Tempeanu la 50 de ani, Fălticeni, 1939; Perpessicius, Opere, IX, 418-422; Florin Manolescu, „Cântecul Nibelungilor”, CNT, 1965, 14; Emil Manu, Comparatismul românesc interbelic, în Ist. comp. Rom., 174-176; Bucur, Istoriografia, 290-291; Marin Manu Bădescu, Oameni de seamă ai Liceului „Nicolae Bălcescu” Pitești, București, 1975, 92-97; Maria-Luiza Ungureanu, „Cântecul Nibelungilor”, SLU, 1978, 158-160; Horst Fassel, „Das erhält jung und ist ein Gewinn”. Gespräch mit
TEMPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290131_a_291460]
-
trăiește lumea periferiei citadine, contrastând cu luxul lumii avute, prin conturarea unor profiluri veridice și expresivitatea unor situații, e alterată de edulcorarea umanitarist-sentimentală. Cunoscând din interior mediile sociale zugrăvite, T. ar fi putut deveni un romancier de seamă al perioadei interbelice, dacă unele procedee și, mai cu seamă, ticuri gazetărești nu i-ar fi invadat proza. SCRIERI: Domnul Traian Traianescu-Laocoon, București, 1907; În cetatea idealului, București, 1920; ed. pref. Sergiu Pavel Dan, București, 1972; Sub flamura roșie, București, 1926; Robul, București
THEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
aluzii la regimul comunist, este arestat și condamnat, ieșind din detenție în 1962. Cea mai importantă carte a lui T., Hronicul măscăriciului Vălătuc (1928; Premiul Academiei Române), scrierea lui de debut, este singulară în proza artistă și umoristică românească din perioada interbelică. Genul proxim al celor opt texte - unele în proză, altele în versuri și fiecare de altă factură stilistică, având ca ramă pretextul manuscrisului găsit - ar fi povestirea, iar diferența specifică - pastișa cu efecte comice a stilului cronicăresc și a graiului
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
poate fi dovedită în temeiul esteticii marxiste, și aceasta grație mai cu seamă rezultatelor la care s-a ajuns prin Georg Lukács. În continuă polemică, directă sau indirectă, cu esteticianul italian, filosoful maghiar a denunțat, în toate studiile din perioada interbelică, motivația idealistă a unor concepte croceene, dar nu le anulează esența pozitivă, ci, dimpotrivă, o recuperează în alt angrenaj teoretic. Ce separă tranșant poziția materialistă de cea idealistă e radicala diferență de concepție în ce privește natura artei. Ca „marxist ortodox”, Lukács
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
mic meseriaș. Învață la Brăila, unde în 1959 va absolvi Liceul „Nicolae Bălcescu”. Urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1959-1964), iar în 1974 își ia doctoratul cu teza Eseul. Privire comparativă asupra eseului românesc interbelic, susținută la Universitatea din București. Preparator, din 1964, la Institutul Pedagogic din Galați, parcurge toate treptele didactice, fiind din 1991 profesor de istoria literaturii române la Facultatea de Litere a Universității „Dunărea de Jos”. Debutează, elev fiind, cu o povestire
TIUTIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290201_a_291530]
-
cuprinsul literaturii române, a celei mai proteice specii critice” (Dumitru Micu). Problema e privită cu deschidere largă, diacronic și sincronic, într-o abordare nuanțată, studiul fiind în același timp și o contribuție de istorie literară, în primul rând pentru perioada interbelică. În Creativitate și ideal, deși titlul pare să indice influența lui D. Caracostea, autorul se delimitează de părerile fostului profesor al Universității din București. El stabilește, într-un efort personal de exegeză realizată din perspectiva întregului, zece „motivații” ale creativității
TIUTIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290201_a_291530]
-
a celui de-al doilea război mondial, ca exemplu repetat în capitolul de față, ar trebui să combine toate cele trei niveluri de analiză, pornind de la explicații profunde, la nivel trei, bazate pe dezarticularea balanței de putere internaționale din sistemul interbelic și reafirmarea Germaniei ca mare putere, continuând cu cauze intermediare legate de ascensiunea extremei drepte pe fondul deprecierii economice și al climatului public revanșard în Italia, dar mai ales în Germania, și terminând cu rolul personalității lui Hitler, Stalin, Churchill
PROBLEMA NIVELURILOR DE ANALIZĂ ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]