7,857 matches
-
de suveranitate și participare politică pe care liberalii doreau să le depășească, Parlamentul de la Frankfurt a reușit să scrie o constituție și să ajungă la un acord pentru soluția "kleindeutsch". Parlamentul de la Frankfurt a sfârșit cu un eșec parțial: deși liberalii nu au reușit unificarea pe care o doreau, ei au reușit totuși să rezolve multe probleme constituționale și să promoveze reforme în colaborare cu principii germani. Succesele și eșecurile Parlamentului de la Frankfurt au fost dezbătute vreme de zeci de ani
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
istorici ai Germaniei și au contribuit la explicațiile istoriografice ale construirii națiunii germane. O opinie ce a apărut după 1918 și a adunat numeroși adepți după cel de-al doilea război mondial a fost aceea că așa-numitul eșec al liberalilor germani din Parlamentul de la Frankfurt a condus la un compromis al burgheziei cu conservatorii, mai ales cu proprietarii de pământ prusaci ("Junkeri"), și ulterior, la așa-numitul "Sonderweg" (cale distinctă) al Germaniei din secolul al XX-lea. Nerealizarea unificării în
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
1848 a adus realizări concrete ale politicienilor liberali; multe dintre ideile și programele lor au fost ulterior incorporate în programele sociale ale lui Bismarck (de exemplu, asigurarea socială, programele educaționale și diversele legi electorale). Bismarck a împlinit un ideal drag liberalilor, anume unificarea Germaniei. Pentru colaborarea dintre moșieri, pe care Bismarck îi reprezenta și servea și liberali, aceștia din urmă au trebuit să facă importante concesii, care pe termen mediu s-au arătat a fi foarte costisitoare: ca reprezentanți ai noii
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
ulterior incorporate în programele sociale ale lui Bismarck (de exemplu, asigurarea socială, programele educaționale și diversele legi electorale). Bismarck a împlinit un ideal drag liberalilor, anume unificarea Germaniei. Pentru colaborarea dintre moșieri, pe care Bismarck îi reprezenta și servea și liberali, aceștia din urmă au trebuit să facă importante concesii, care pe termen mediu s-au arătat a fi foarte costisitoare: ca reprezentanți ai noii clase brugheze, liberalii au fost susținători entuziaști ai politicilor lui Bismarck de represiune a minorității catolice
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
Germaniei. Pentru colaborarea dintre moșieri, pe care Bismarck îi reprezenta și servea și liberali, aceștia din urmă au trebuit să facă importante concesii, care pe termen mediu s-au arătat a fi foarte costisitoare: ca reprezentanți ai noii clase brugheze, liberalii au fost susținători entuziaști ai politicilor lui Bismarck de represiune a minorității catolice; în aceeași notă extrem de puțin liberală, aceștia s-au raliat și întru sprijinirea politicilor antisocialiste ale lui Bismarck, practic legi de interzicere a partidului social democrat și
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
Frankfurt a prezentat un plan pentru o constituție națională și o Dietă națională creată prin alegeri directe și vot universal. Relația dificilă și ambiguă a lui Bismarck cu "Landtagul" (Parlamentul Provincial) din Prusia, uneori caldă, alteori conflictuală, a cauzat scepticismul liberalilor germani, care vedeau propunerea sa ca pe un plan de mărire a puterii Prusiei. Dezbaterea privind constituția națională propusă a trecut pe planul doi atunci când la Viena a sosit vestea mișcărilor de trupe italiene din Tirol și de la granița venețiană
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
din foarte populata vale a Ruhrului, au continuat să țină partea Austriei. Până la sfârșitul primăverii, majoritatea statelor importante se opuneau eforturilor Berlinului de a reorganiza statele germane cu forța. Cabinetul prusac vedea unitatea germană ca pe o chestiune de putere. Liberalii din adunarea de la Frankfurt vedeau unitatea germană ca pe un proces de negociere, și distribuția puterii între mai multe părți. Deși mai multe state germane erau inițial de partea Austriei, trupele prusace le-au interceptat soldații și i-au trimis
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
o confederație slabă într-un stat național federal, el nu a realizat aceasta de unul singur. Unificarea a avut loc prin construcția unei tradiții de colaborare legală în cadrul Sfântului Imperiu Roman și de colaborare economică prin "Zollverein." Dificultățile "Vormärz," impactul liberalilor de la 1848, importanța reorganizării de către Roon a armatei și geniul strategic al lui Moltke, toate au jucat un rol în unificarea politică. Noul Imperiu German conținea 25 de state, din care trei erau orașe hanseatice. El era "Kleindeutsche Lösung", („Soluția
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
național-socialismul, ea nu mai domină studiile istorice asupra Europei Centrale a secolului al XIX-lea. În schimb, istoricii au început să descrie felul în care politicile sociale conservatoare ale lui Bismarck au absorbit și au adaptat numeroase elemente ale revoluționarilor liberali din anii 1840 și socialiștii din anii 1860 și de mai târziu: politica imperială a reflectat o abordare pragmatică și prudentă a problemelor sociale, politice și economice. În particular, valorile predominant conservatoare ale lui Bismarck erau un ecou al conservatorismului
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
Tăriceanu, postul de ministru al Apărării era prevazut să revină democraților, iar numele cele mai vehiculate erau cele ale lui Sorin Frunzăverde și Mihai Stănișoară. În urma negocierilor și a algoritmului politic s-a decis ca portofoliul Apărării sa-l preia liberalii. Se dădea ca sigura nominalizarea pentru aceasta funcție a Noricăi Nicolai. Jocurile de culise și unele divergente ale lui Tăriceanu cu Norica Nicolai au făcut ca, pana la urma, în postul de ministru al Apărării sa fie numit Teodor Atanasiu
Teodor Atanasiu () [Corola-website/Science/304800_a_306129]
-
subiect de propagandă electorală pentru toate partidele. În opoziție, politicienii de-a valma s-au angajat să restituie proprietățile bisericești și, în mod special să reconstituie Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei. În lupta pentru putere, politicienii noștri erau creștini, liberali, democrați. Ajunși la guvernare, în cel mai scurt timp, au devenit mai comuniști decât comuniștii. Istorici și juriști de seamă au pus la dispoziția politicienilor documentele care atestă, fără putință de tăgadă drepturile noastre istorice asupra a 192.000 ha
Editura Pimen Zainea () [Corola-website/Science/304821_a_306150]
-
, care a durat de la 17 iulie 1936 până la 1 aprilie 1939, a fost un conflict în care forțele franchiste sau naționaliste, conduse de generalul Francisco Franco au învins forțele Republicane sau Legaliste cuprinzând liberali anticlericali, socialiști, comuniști, anarhiști și autonomiști ale celei de a doua Republici Spaniole. Republicanii au obținut sprijinul Uniunii Sovietice și al Mexicului, iar naționaliștii au fost susținuți de Italia fascistă, Germania nazistă și de Portugalia vecină. Războiul a crescut tensiunile
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
a tuturor parlamentarilor. În plus, grupurile au fost foarte mobile. În conformitate cu aceste situații, rezultatele pot fi defalcate după cum urmează: La alegerile din 1936, rezultatele extrem de strânse au adus victoria unei noi coaliții de socialiști (Partidul Socialist al Muncitorilor din Spania), liberali (Stânga Republicană și Partidul Uniunea Republicană), comuniști, și diverse grupări naționaliste regionale. Frontul Popular a obținut 34% din voturi, iar guvernul CEDA, în exercițiu, a primit 33 de procente. Acest rezultat, coroborat cu refuzul socialiștilor de a participa la formarea
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
să transforme statul într-o „republică populară” de factură sovietică, dominată totalmente de stânga comunistă, scop declarat nu doar în cadrul instrucțiunilor Cominternului, ci și în declarațiile publice ale PCE (Partidul Comunist din Spania). Fără socialiști, Primul Ministru Manuel Azaña, un liberal care susținea reforme treptate cu respectarea procesului democratic, a condus un guvern minoritar. În aprilie, parlamentul l-a înlocuit pe președintele Niceto Alcalá-Zamora cu Azaña. Demiterea lui Zamora s-a făcut invocând diverse pretexte false și cu încălcarea constituției. Deși
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
se adunaseră în „Ejército Nacional” sau „Armata Națională”. Participanții activi în război acopereau toată gama de poziții politice și ideologii ale vremii. Tabăra naționalistă cuprindea și pe carliști și pe monarhiști legitimiști, naționaliștii spanioli, falangiștii, catolicii, și majoritatea conservatorilor și liberalilor monarhiști. De partea republicanilor se aflau socialiștii și liberalii, precum și comuniștii și anarhiștii. Naționaliștii catalani și basci nu au ales o singură tabără. Naționaliștii catalani de stânga erau de partea republicanilor. Naționaliștii conservatori catalani erau mai puțin fermi în privința susținerii
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
activi în război acopereau toată gama de poziții politice și ideologii ale vremii. Tabăra naționalistă cuprindea și pe carliști și pe monarhiști legitimiști, naționaliștii spanioli, falangiștii, catolicii, și majoritatea conservatorilor și liberalilor monarhiști. De partea republicanilor se aflau socialiștii și liberalii, precum și comuniștii și anarhiștii. Naționaliștii catalani și basci nu au ales o singură tabără. Naționaliștii catalani de stânga erau de partea republicanilor. Naționaliștii conservatori catalani erau mai puțin fermi în privința susținerii guvernului republican din cauza anticlericalismului și confiscărilor de pământuri care
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
deputat de Timiș pe listele PNL. A făcut parte din Comisia pentru administrație centrală și locală, amenajarea teritoriului și urbanism și din Comisia pentru echilibru ecologic și protecția mediului. După o scurtă perioadă de la alegeri, intrând în conflict cu vechii liberali, Dinu Patriciu, împreună cu Călin Popescu-Tăriceanu, Horia Rusu și Viorel Cataramă, au provocat o sciziune în partid prin înființarea la 25 iulie 1990 a PNL-Aripa Tânără, formațiune ce va fi condusă de Patriciu. În anul 1991, PNL-Aripa Tânără semnează, alături de FSN
Dinu Patriciu () [Corola-website/Science/305471_a_306800]
-
comunice ideile altora, nu impiedicându-le să vorbească, să “producă sunete”, ci împiedicând aceste sunete în a fi înțelese în modul în care sunt ele intenționate.” Acest argumenet merită a fi luat în seamă căci pare a fi un contrargument împotriva liberalilor care susțin că împotriva pornografiei trebuie luptat cu mai multă libertate de exprimare și nu prin cenzură, căci pornografia ar face inutile toate argumentele aduse de feministe în dezbaterea publică. Argumentul egalității Potrivit autoarei americane dreptul la liberă exprimare trebuie
Mișcarea anti-pornografică () [Corola-website/Science/305533_a_306862]
-
Hellvig a fost vicepreședinte al Camerei Deputaților și a făcut parte din Comisia pentru Afaceri Europene și din Delegația României la Adunarea Parlamentară a NATO. La 3 septembrie 2013 a demisionat din Parlamentul României pentru a prelua mandatul de europarlamentar liberal. Din 4 septembrie 2013 este membru al Parlamentului European. Face parte din Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor, Delegația la Comisia parlamentară de cooperare UE-Moldova, Delegația la Adunarea Parlamentară Euronest. Este membru supleant în Comisia pentru mediu, sănătate publică
Eduard Hellvig () [Corola-website/Science/305561_a_306890]
-
membru în Comisia pentru tehnologia informației și comunicațiilor (septembrie 2005 - ianuarie 2007) și în Comisia pentru industrii și servicii (februarie 2007 - februarie 2008). A îndeplinit funcția de observator la Parlamentul European (septembrie 2005 - decembrie 2006), făcând parte din Grupul Alianța liberalilor și democraților pentru Europa și din Comisia pentru piața internă și protecția consumatorului, apoi pe cea de membru al Parlamentului European (ianuarie - aprilie 2007), în Grupul Alianța liberalilor și democraților pentru Europa, vicepreședinte al Comisiei pentru Control Bugetar din Parlamentul
Ovidiu Silaghi () [Corola-website/Science/305571_a_306900]
-
la Parlamentul European (septembrie 2005 - decembrie 2006), făcând parte din Grupul Alianța liberalilor și democraților pentru Europa și din Comisia pentru piața internă și protecția consumatorului, apoi pe cea de membru al Parlamentului European (ianuarie - aprilie 2007), în Grupul Alianța liberalilor și democraților pentru Europa, vicepreședinte al Comisiei pentru Control Bugetar din Parlamentul European și membru al Comisiei pentru Piața Internă și Protecția Consumatorului din Parlamentul European. Odată cu restructurarea guvernamentală din 5 aprilie 2007, este numit în funcția de ministru pentru
Ovidiu Silaghi () [Corola-website/Science/305571_a_306900]
-
calitatea de candidat al PNL pentru Președinția României și a condamnat apropierea partidului de ApR. În septembrie 2000, nemulțumit de influența lui Valeriu Stoica asupra PNL și de orientarea politică a partidului, Dan A. Lăzărescu a înființat, împreună cu mai mulți liberali, PNL-Tradițional, susținând CDR-2000 și pe Mugur Isărescu la alegerile generale din acea toamnă. În noiembrie 2000, au apărut în presă primele informații referitoare la colaborarea sa cu Securitatea iar în primăvara lui 2001 Dan Amedeo Lăzărescu a recunoscut că a
Dan Amedeo Lăzărescu () [Corola-website/Science/305681_a_307010]
-
de tip pornografic s-au asociat cu ideea că pornografia este „un material cu conținut explicit sexual, menit a trezi în consumatori un ecou sexual care este dăunător într-un anumit fel”. Ca o reacție împotriva acestor tipuri de argumente, liberali precum John Stuart Mill, au susținut că cenzura de acest tip este un pericol la adresa libertății de exprimare a indivizilor. Liberalii consideră că pericolul cenzurării constă în dificultatea de a formula o definiție exactă a pornografiei, ceea ce ar duce la
Pornografie () [Corola-website/Science/305696_a_307025]
-
consumatori un ecou sexual care este dăunător într-un anumit fel”. Ca o reacție împotriva acestor tipuri de argumente, liberali precum John Stuart Mill, au susținut că cenzura de acest tip este un pericol la adresa libertății de exprimare a indivizilor. Liberalii consideră că pericolul cenzurării constă în dificultatea de a formula o definiție exactă a pornografiei, ceea ce ar duce la o pantă alunecoasă în ceea ce privește interzicerea diferitelor materiale. Dezbaterea actuală se desfășoară între mișcarea liberală și o anumită parte din cea feministă
Pornografie () [Corola-website/Science/305696_a_307025]
-
de specialitate publicate de profesorul Petru Poni se numără: În plan politic Petru Poni s-a remarcat ca unul dintre membrii marcanți ai Partidului Național Liberal (P.N.L.) din aceea vreme. În anul 1884 s-a alăturat grupării politice formată din "liberalii sinceri" conduși de George Vernescu și conservatorii lui Lascăr Catargiu (Partidul Liberal-Conservator). După o scurtă perioadă petrecută în această formațiune politică, revine în P.N.L. A fost ales, în mai multe rânduri, deputat și senator. De asemenea, a îndeplinit și funcția
Petru Poni () [Corola-website/Science/305710_a_307039]