8,110 matches
-
labirintului” în existența mea, ce a prins, s-a transformat cu încetul și după multe ocoluri, eșecuri și aferente suferințe - în motivul cercului. Ca o salvare de obsedantul labirint, formă-informă a existenței a mii și mii de indivizi, azi, în modernitate, după ce am început să credem cu adevărat că Der Gott ist tot - că Dumnezeu e mort -, afirmație nietzscheniană și ea, dar care, fără a înțelege sau a cunoaște întreaga „suprastructură” care o propune, apare ca o frază a disperării, a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unii dintre cei pe care-i crezusem apropiați și „cuceriți, îmbolnăviți” de ideile, obsesiile, dacă nu de făptura noastră trecătoare, lui, noi îi suntem obligați; dacă nu cu un răspuns, oricum cu tratarea, „atacarea” acestei „chestiuni”, mai ales azi, în modernitate sau post-modernitate, când „specialiștii” se rușinează de a o aborda sau o rezolvă, printr-un sofism sau altul, briliant, fără îndoială, și apoi se privesc în oglindă, Domniile lor, să constate încă o dată cât de abil, de truculent, a putut
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
serviciile ample și „entuziaste” pe care le-au adus partidului în anii terorii celei mai brutale, când închisorile gemeau de elita administrativă, financiară sau culturală a României, iar din programele școlare erau extirpate numele cele mai prestigioase ale clasicității și modernității literare, un loc larg ocupându-l veleitari penibili, descoperiți și umflați valoric peste noapte sau unii dintre noii și vechii oportuniști ai literelor române, de la Stancu (țineți minte acel titlu gros din Gazeta literară - „N-am auzit de Pasternak”, când
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
opinie sau o poziție, suspect de-a dreptul pentru cei care nu îndrăzneau să iasă din directivele nespuse, dar cu atât mai tiranice ale unui grup de influență, de opinie! Oamenii, azi, la sfârșitul și începutul unui secol de-o modernitate tot mai discutabilă și obositoare, împărțiți nu după opinii, ci după interese stringente și după comandamente de grup - marile condensări de populație, ca și evenimentele brutale, enorme, politice ale secolului trecut o explică, poate! - au „oroare” de „animalele singuratice” de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să ne întrebăm, apropo de „fericire”, fata morgana a milioanelor care trec „ca umbrele norilor pe cerul de vară” pe acest pământ - ce este „ea”, la urma-urmei, o simplă adaptare - dificilă, e adevărat! - la social, cum o credem noi, oamenii modernității?! Pentru că noi, cei mai mulți, „intoxicați” de știința și tehnica enorm victorioasă, ne-am cam pierdut „cârjele” ideatice și sentimentale cu care indivizii altor secole înaintau spre adolescență, maturitate și apoi spre senectute - credința în zei, apoi într-un singur Zeu, într-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ă. Totul, de aproape un secol, se explică prin ambient, prin „influența mediului”, știrbind enorm rolul și statura individului, uitat și aproape ridiculizat pare rolul acestuia, al individului și al individualității uriașe odată, în secolele europene, până la marginile și țărmul modernității. Încă o dată, hrănit poate excesiv cu textele clasice și romantice, cred în Individ, scris cu majusculă și, prin romanele mele apărute sub comuniști, am luptat, indirect, cu armele metaforei și ale epicii romanești, în sprijinul „acestuia”, îngrozit, dar nu disperat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de critică și de public cu care a fost primită cartea, primul meu roman cu adevărat bun și original! - sfatul după care ar fi trebuit să „uit” succesul de public și să mă înscriu în linia unor prozatori de înaltă modernitate și profunzime care nu au fost însă interesați de un „public larg”, precum Italo Svevo, Joyce sau Musil. Nu l-am ascultat pe Matei - nu știu dacă am făcut bine sau rău, who knows?! - și am atact un „roman polițist
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
complice” șefilor barbari, inculți (cu excepția cinicului Leonte Răutuă, ai culturii staniliste, când ocupa posturi înalte și veștejea în fraze dure, deloc echivoce, nu numai pe „slugile culturii occidentale”, dar și pe Maiorescu, Lovinescu, Blaga, ca și pe alți stâlpi ai modernității românești, executând, cu un anume patos, cum se cerea în epocă, comenzile ideologice ce-i veneau „de sus”. Apoi, același Stancu a devenit iute „complicele” noului șef de stat, care, aruncându-l pe Beniuc deoarece acesta profesa încă o anume
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
așa, cu totul aparte. Dar, în ce mă privește, eu nu cred că demisia mea din ’71 mi-a „fracturat”, cum au zis mulți, „cariera”; da, în condițiile României de atunci, comuniste, dar și în condițiile unei Românii dintr-o modernitate nu perfect asimilată, cu urme de feudalism balcanic și discrepanțe extrem de marcate între sat și oraș - și psihologiile lor! -, o Românie bolnavă de „paternalism”, de un centralism excesiv, a-ți da, cu adevărat, demisia, a ieși din „sistem”, după ce ai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai largi, colorându-mi, conștientizându-mi, chiar și în „fragmente”, obsesia noastră a tuturor, în istorie, creație și uneori chiar și în politică, numită generic „specificul național”. O anume „nesiguranță” confuză, adâncă și persistentă, pe parcursul a mai multe generații în modernitate, „nesiguranță” pe care, după câte am putut observa, o împărțim și cu „mândra” nație a germanilor! Spre deosebire, oarecum flagrantă, de „siguranța de sine” a franțujilor, de exemplu, bine așezați în scaunul lor secular de creatori de artă, legislație, psihologie
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să-și pună grave întrebări asupra lor și a antecesorilor lor, în ciuda marilor contribuții la tezaurul umanității și al Europei pe care le-au avut filozofii, scriitorii și artiștii plastici sau muzicali începând din secolul al XVIII-lea până la „țărmul modernității”, chestiuni care azi dezbină generațiile germane contemporane, contribuind, dacă nu la un „refuz” al apartenenței naționale, colective, oricum la apariția acelei „nesiguranțe” în ce privește coeziunea, bunul instinct istoric și „dreptatea lor”, a celor care i-au condus, dar și a celor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mâna pe târnăcop și pe lopată, încă de pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. Când Sfânta Scriptură a început să-și arate slăbiciunile sub scalpelul filologilor și al istoricilor (contradicții, interpolări, neverosimilități), spiritele evlavioase s-au apucat, în plină criză a modernității, să caute sub pământ veracitatea povestirilor biblice, fără vreun rezultat prea convingător. De unde și fantasmele cavernoase despre șarlatani, despre existența unor căi de acces clandestine, despre săpături menite să inducă în eroare, care continuă să circule, îndeosebi în rândul palestinienilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
atâta râvnă cât și plictiseală, la New York, Dűsseldorf, Bilbao, Paris și, în curând, le veți vedea și în Golf, pretutindeni unde consumatorilor solvabili li se propune aceeași mâncare cu tăiței, fără sare, botezată cu numele măgulitor și fără replică de modernitate. 5. În drumul spre Egipt, Gaza După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arătă în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
deasupra nivelului mării. Mai sus decât muntele Tabor. Lumea vine aici cu speranța iluzorie de a se întâlni cu fariseul, cu centurionul și cu tâlharul cel bun, sărind peste neplăcerile prezentului, și se trezește într-un decor antedatat în care modernitatea aleargă după patină și falsul după autentic. Vestigiile urbane stivuiesc vârstele și rânduiesc zeii unul peste altul, dar orașul propriu-zis păstrează amprenta unui timp acordeon. În noianul veacurilor sedimentate aici, sunt și straturi geologice care lipsesc, arheologul pică peste un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
că nu facem parte din niciunul. Da, îi zic eu. Dar când mă uit la programele dumneavoastră de televiziune, am impresia că mă aflu la Moscova în 1950. Dansuri folclorice și imagini ale șefului statului în supraimpresiune. Asta numiți dumneavoastră modernitate? N-o luați înaintea muzicii. Dacă democrația ar însemna doar legea numărului, eu unul aș avea mult de pierdut. Chiar ne fac să râdem, americanii. Voiau să democratizeze Orientul Mijlociu, și l-au islamizat și mai tare. Și în plus, voi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tutore, nici teritoriu ! De ce țin atât de mult la "chestiunea creștină"? Pentru că e un barometru. Ea spune ce este și ce va fi. Creștinii din Orient sunt pentru islam ceea ce au fost evreii pentru creștinătatea de odinioară: niște catalizatori ai modernității și niște deschizători de ferestre. Ei au fondat și au îngroșat rândurile partidelor comuniste libanez, irakian, palestinian și ale tuturor mișcărilor progresiste din regiune. Au înființat ziare, tipografii, orchestre. Au fost pionieri ai revoltelor contra Imperiului Otoman și pentru independența
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
îmi mai zice: Știți, nu pentru că nu sunt la guvernare au ajuns unii dintre noi să fie ostili Franței și păcii. Numai de s-ar putea ține de cuvânt. Dacă triumful individului asupra grupului său de apartenență marchează intrarea în modernitate, războiul îi scoate pe oameni din ea. El îl împinge pe fiecare în nișa lui de origine și-l trezește la viață pe cimpanzeu. Transversalul și transcomunitarul la care aspiră acest bătrân înțelept sunt categoric incompatibile cu tirurile cu rachete
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nicio manifestație în favoarea palestinienilor și pregătea în același timp, cu studenții săi de la universitatea Saint-Joseph, primăvara de la Beirut. Considerai că lupta pentru drepturile individului e prioritară, dar acest lucru nu te împiedica să iei în derâdere "hegemonia distrugătoare a Occidentului". Modernitatea de care vorbeai nu era un 4x4 cromat, comandat prin Internet și livrat la domiciliu, al cărui motor toarce ca un motan. Ambivalența ta față de Occident am regăsit-o la toți frații tăi arabi, laici și progresiști. Ei ne iubesc
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
spun settlement. Noi zicem "ocupație", ei spun "punere în valoare". Nu că ar gândi că singurul amerindian bun este amerindianul mort, dar "a coloniza" înseamnă pentru ei "a civiliza". Le faci adică niște servicii unor arierați, le aduci știința, medicina, modernitatea, egalitatea bărbat / femeie. E ceva generos, umanitar, arhilăudabil. Și atunci, cum poți să arunci cu pietre, cu bombe? E oribil. E o nebunie. Pur și simplu, ei nu înțeleg. Dar, acestea fiind spuse, să nu disperăm, înveți la orice vârstă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
hugolian, nervalian, mirosind a șofar și a anatemă, scâncet al sufletului și țipăt al fugarilor? Și ce poate fi mai dezolant, mai frust ca Ierihonul de azi? La capătul unei câmpii sumbre, presărată cu mărăcini, descoperi o aglomerație de o modernitate nelalocul ei, informă, cu clădiri joase și lipsite de grație, nu departe de care ruinele însele sunt acum în ruine. Vestigiile de culoarea prafului ale celei mai vechi cetăți din lume, cărămizi așezate fără mortar pe un pat de pietre
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
radicale, de tip proletcultist, și trăind dintr-un fel de refulată, dar actualizată, teorie a celor "două culturi". Numai că azi nu proletară și burgheză, ci postmodernă și modernă. România e o țară ce încă se chinuiește să intre în modernitate. Firește, asta nu înseamnă că nu poate exista, cum s-a spus, un postmodernism fără postmodernitate. Artiștii sunt vizionari chiar și în postmodernism și pot devansa greoaia societate. Ei merg pe anticipare. E și normal să încerce să remorcheze societatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
apelează la afirmațiile lor, din scrisori, din jurnale, afirmații care au mișcat dintr-o anume inerție viziunea despre poezie. Nu știu dacă e bine așa, deși cred că orice fapt care se petrece are o anume legitimitate. Dar, se știe: modernitatea a însemnat această conștiință poetică prin care s-a făcut trecerea de la natură la cultură, de la inspirație la artificiu, construcție, idee. Dar, să trecem... Anul trecut au apărut câteva cărți bune de poezie, semnate de Șerban Foarță, Angela Marinescu, Emilian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
societății românești este, ca urmare a deceniilor de interdicții și îndoctrinare, la pământ În multe perioade din istoria României artistul a avut o misiune socială bine definită, determinantă pentru destinul nației. E de amintit aici travaliul pentru intrarea României în modernitate, începând cu "momentul 48". Cât de responsabil mai este scriitorul român de azi pentru situația în care se află România zilelor noastre? Regretabil, "misiunea socială" a scriitorului român a luat, după '89, o turnură care ține seama mult mai puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am simțit asiatic, pentru o bucată de vreme. A se vedea, pentru detalii, cartea pe care ai numit-o. Pe scurt, China sudică, privită prin prisma turismului cultural. Cât de atent ai fost și ești la discuțiile (uneori isterice!) despre modernitate și postmodernitate, la șocurile teoretice la care sunt supuse operele unor contemporani...? În care curent literar sau în care "tendință literară" ți-ar plăcea să fii încadrat? M-am jucat întotdeauna cu prejudecățile. M-am ținut deoparte de polemicile, dezbaterile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
culturi populare în literatura română contemporană, în vol. Temelii folclorice și orizont european în literatura română, Editura Academiei RSR, București, 1971, articol reluat în vol. Oprișan, I. Redescoperirea culturii populare, Editura Vestala, București, 2008, p. 143-162 Ornea, Z., Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea, Editura Eminescu, București, 1980 Papadima, Ovidiu, Peisajul interior în poezia lui V. Voiculescu, în „Gândirea", an. XII—XXII, 1943, nr. 7, august— septembrie Papadima, Ovidiu, Scriitorii și înțelesurile vieții, Editura Minerva, București, 1971 Papadima, Ovidiu, Cu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]