7,852 matches
-
cooperație cu studiourile cehoslovace. Filmul este transpunerea pe ecran a romanului cu același nume scris de Jurek Becker. Filmul începe cu istoria expusă de un evreu care a supraviețuit un lagăr de concentrare din Polonia, fără a fi precizată localitatea. Naratorul își face reproșuri, deoarece n-a opus nici o rezistență celor care-l chinuiau. El povestește din amintire întâmplările din ultimele două săptămâni înainte de desființarea lagărului. Istoria din film este povestea vieții lui Jakob Heym, născut în 1921, ea fiind povestită
Jakob der Lügner () [Corola-website/Science/322872_a_324201]
-
două săptămâni înainte de desființarea lagărului. Istoria din film este povestea vieții lui Jakob Heym, născut în 1921, ea fiind povestită în 1967. Povestitorul nu înțelege de ce Herschel Schtamm și-a riscat viața, numai ca să transmită celorlalți deținuți că "vin rușii". Naratorul umple golurile din memorie cu povestiri din fantazia lui. Din istoria lui se poate înțelege că el ar fi fost căsătorit, soția lui fiind împușcată sub un copac, cu toate că se știe că în lagăre nu existau copaci.
Jakob der Lügner () [Corola-website/Science/322872_a_324201]
-
plauzibil că a murit la Roma, ocupându-se, în ultimele sale zile de viață, de scrierea "Ahileidei" (în ) sale, epopee rămasă neterminată. Statius este un personaj din "Divina Comedie" de Dante. El apare în "Purgatoriu", pentru a-l ghida pe narator împreună cu Vergilius. Când Vergilius dispare, la sfârșitul "Purgatoriului", Statius rămâne cu naratorul și intră în "Paradis". Opera sa se rezumă la următoarele lucrări: Aceste lucrări s-au păstrat fragmentar.
Statius () [Corola-website/Science/323019_a_324348]
-
de viață, de scrierea "Ahileidei" (în ) sale, epopee rămasă neterminată. Statius este un personaj din "Divina Comedie" de Dante. El apare în "Purgatoriu", pentru a-l ghida pe narator împreună cu Vergilius. Când Vergilius dispare, la sfârșitul "Purgatoriului", Statius rămâne cu naratorul și intră în "Paradis". Opera sa se rezumă la următoarele lucrări: Aceste lucrări s-au păstrat fragmentar.
Statius () [Corola-website/Science/323019_a_324348]
-
și relevante de nonficțiune: business, științe sociale, biografii și nonficțiune creativă. Pe lângă colecțiile "de antreprenoriat, leadership" și "de economie", Publica deține două imprint-uri: VICTORIA BOOKS - care reunește autobiografii și biografii celebre din sport, muzică, film, politică și lumea culinară, și NARATOR - colecția de nonficțiune creativă care adună lucrările celor mai talentați scriitori contemporani. Autorii selectați pentru a fi publicați sub sigla editurii promovează excelența profesională și vizionarismul: Daniel Kahneman, Dan Ariely, Richard Branson, Walter Isaacson, Clayton Christensen, John Kotter, Arianna Huffington
Editura Publica () [Corola-website/Science/319891_a_321220]
-
practicienii acestei industrii. Colecția Idei pe bandă cuprinde titluri renumite de business, expuse în format de bandă desenată, sub sloganul: "ideile esențiale din cărțile de business se văd mai bine pe bandă desenată." Anul 2013 vine cu un nou imprint: Narator, marcă înregistrată a editurii Publica dedicată genului literar de nonficțiune creativă. Nonficțiunea creativă poate fi descrisă succint astfel: "povești reale, bine scrise". Cărțile adună o serie de întâmplări, istorii și memorii deopotrivă adevărate, tulburătoare și, uneori, amuzante. Între autorii colecției
Editura Publica () [Corola-website/Science/319891_a_321220]
-
social și de circumstanțele poveștilor sale. Cu toate acestea, Vianu constată că scrierile din ultima perioadă a vieții lui Sadoveanu au tendința de a lăsa mai mult spațiu pentru neologisme, prezente în mare parte în acele pasaje în care vocea naratorului ia cuvântul. Un alt element unificator în creația lui Sadoveanu este recurgerea la tipuri literare. Încă din 1904, Maiorescu l-a lăudat pe tânărul povestitor pentru descrierea precisă a personajelor conform perioadei istorice în care trăiau. Tudor Vianu a subliniat
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
medic de țară", "În fața legii") sau asistă neputincioase la dezintegrarea relațiilor interumane ("Metamorfoza", "Verdictul"). Impresia de coșmar și tensiune dramatică este sugerată de invazia absurdului în lumea logicului, abundența fantasticului, a paradoxurilor și a răsturnărilor de situație, precum și de perspectiva naratorului impersonal unită indisolubil de cea a eroului-victimă. Forma predilectă este parabola, o poveste în spatele căreia autorul ascunde niște adevăruri ce trebuie decodificate. Kafka folosește frecvent ironia și satira pentru a înfiera idealurile mărunte ale unei societăți burgheze care nu își
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
efectul zguduitor al ororilor descrise. Camus nu se arată încântat de acest stil, pe care îl consideră, cel puțin în comparație cu proza lui Melville, « separat de trup și de natură » Ceea ce frapează în special la Kafka însă este modul prin care naratorul încearcă, cu instrumentul lucidității, să discearnă tenebrele insondabile ale absurdului. În mod paradoxal, deși limbajul operei kafkiene este cât se poate de limpede, mesajele transmise de el sunt, prin însăși natura lor, fie greu de descifrat (e.g. "În fața legii"), fie
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
cuțit care schingiuiește, iar povestirea "Verdictul" « s-a ivit ca printr-o naștere adevărată, năclăită de murdărie și slină ». Lui Kafka nu îi era necunoscut așadar nici registrul sentimental. În opere kafkiene ca "Verdictul", "Metamorfoza" și cele trei mari romane, naratorul este unul impersonal, subiectiv și neomniscient, relatând întâmplările la persoana a treia, strict din perspectiva protagonistului ("perspectiva unidirecțională" sau "einsinnige Perspektive"). Astfel, naratorul are doar o viziune limitată asupra lumii și nu una de ansamblu. El nu are acces decât
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
era necunoscut așadar nici registrul sentimental. În opere kafkiene ca "Verdictul", "Metamorfoza" și cele trei mari romane, naratorul este unul impersonal, subiectiv și neomniscient, relatând întâmplările la persoana a treia, strict din perspectiva protagonistului ("perspectiva unidirecțională" sau "einsinnige Perspektive"). Astfel, naratorul are doar o viziune limitată asupra lumii și nu una de ansamblu. El nu are acces decât la gândurile personajului principal, iar intențiile celorlalte personaje rămân un mister sau nu pot fi decât intuite. Optica naratorului se confundă în permanență
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
sau "einsinnige Perspektive"). Astfel, naratorul are doar o viziune limitată asupra lumii și nu una de ansamblu. El nu are acces decât la gândurile personajului principal, iar intențiile celorlalte personaje rămân un mister sau nu pot fi decât intuite. Optica naratorului se confundă în permanență cu cea a lui Josef K., Gregor Samsa sau Georg Bendemann, excepții notabile făcând doar situații ca următoarele: după moartea lui Samsa, familia este prezentată încercând să-și refacă viața în lipsa acestuia, iar în "Verdictul", ultima
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
viața în lipsa acestuia, iar în "Verdictul", ultima propoziție (« În clipa asta pe pod era un trafic cu adevărat interminabil. ») se detașează brusc de imaginea suicidului lui Bendemann. Kafka utilizează frecvent tehnica flaubertiană a stilului indirect liber, prin care comentarii ale naratorului par de fapt emise de protagonist. Următoarele exemple sunt evidențiate cu caractere "cursive": Stilul indirect liber, numit în germană și « vorbire trăită » ("erlebte Rede") pentru a fi pus în contrast cu vorbirea directă sau indirectă ("direkte/indirekte Rede"), este o trăsătură principală
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
îndoliat, asistând la căderea lentă a acestuia într-o stare de nebunie. Bărbatul, adesea identificat ca fiind un student, plânge moartea iubitei sale, Lenore. Șezând pe un bust ce o reprezintă pe zeița Pallas Atena, corbul pare să agraveze suferința naratorului prin repetarea constantă a cuvântului „Nevermore”. Poemul are o serie de influențe din folclor și antichitatea clasică. Poe a susținut că a scris poemul logic și metodic, dorind să creeze un poem care să aibă succes atât critic, cât și
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
vieții, dar nu i-a adus venituri substanțiale. Poemul a fost curând retipărit, parodiat și ilustrat. Opinia criticilor este împărțită în ceea ce privește valoarea sa literară, dar „Corbul” rămâne totuși unul din cele mai faimoase poeme scrise vreodată. <br> „Corbul” prezintă un narator anonim care, într-o noapte tristă de decembrie, citește „cărți cu tâlc tulburător” ca un mijloc de a uita de pierderea iubitei sale Lenore. El aude o bătaie în ușă fără să fie nimeni acolo și simte brusc că tâmplele
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
cu tâlc tulburător” ca un mijloc de a uita de pierderea iubitei sale Lenore. El aude o bătaie în ușă fără să fie nimeni acolo și simte brusc că tâmplele îi „ardeau văpaie”. Bătaia se repetă puțin mai tare, iar naratorul își dă seama că zgomotul provine de la fereastra sa. El deschide geamul pentru a cerceta sursa zgomotului și atunci un corb intră în cameră „c-un foșnet grav de-aripă”. Fără să-i acorde atenție bărbatului, corbul se așază pe
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
aripă”. Fără să-i acorde atenție bărbatului, corbul se așază pe un bust al zeiței Pallas Atena aflat deasupra ușii. Amuzat de dispoziția serioasă a corbului, bărbatul îi cere păsării să-și spună numele. Singurul răspuns al corbului este „Nevermore”. Naratorul este surprins de faptul că pasărea vorbește, deși ea nu rostește decât acel cuvânt. El își spune singur că „prietenul” său corbul va zbura din viața sa ca și „mulți prieteni, mulți, ca-n zbor” sau ca speranțele pe care
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
cuvânt. El își spune singur că „prietenul” său corbul va zbura din viața sa ca și „mulți prieteni, mulți, ca-n zbor” sau ca speranțele pe care le-a avut odată. Ca și cum i-ar răspunde, corbul rostește din nou „Nevermore”. Naratorul ajunge la concluzia că pasărea a învățat cuvântul „Nevermore” de la un stăpân nefericit și că este singurul cuvânt pe care îl știe. Cu toate acestea, naratorul își trage scaunul drept în fața corbului, dorind să afle mai multe despre el. El
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
care le-a avut odată. Ca și cum i-ar răspunde, corbul rostește din nou „Nevermore”. Naratorul ajunge la concluzia că pasărea a învățat cuvântul „Nevermore” de la un stăpân nefericit și că este singurul cuvânt pe care îl știe. Cu toate acestea, naratorul își trage scaunul drept în fața corbului, dorind să afle mai multe despre el. El se gândește un moment în tăcere, iar mintea îi fuge din nou la pierduta sa Lenore. Începe să creadă că aerul devine mai dens și că
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
mai dens și că simte prezența îngerilor și se întreabă dacă Dumnezeu îi trimite un semn că ar trebui să o uite pe Lenore. Pasărea îi răspunde din nou negativ, sugerând că el nu se poate elibera de propriile amintiri. Naratorul se înfurie, numind corbul „sol al Beznei” și „profet”. Într-un final, el întreabă corbul dacă se va întâlni cu Lenore în Rai. Când corbul îi răspunde cu același cuvânt, naratorul țipă și îi comandă să se întoarcă pe „țărmul
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
că el nu se poate elibera de propriile amintiri. Naratorul se înfurie, numind corbul „sol al Beznei” și „profet”. Într-un final, el întreabă corbul dacă se va întâlni cu Lenore în Rai. Când corbul îi răspunde cu același cuvânt, naratorul țipă și îi comandă să se întoarcă pe „țărmul Nopții”, dar pasărea nu se mișcă. „De-atunci, pe totdeauna, Corbul stă, și stă într-una” pe bustul zeiței Pallas Atena, rămânând acolo pentru totdeauna. Autorul mărturisește atunci că sufletul lui
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
XXI-lea au creat ilustrații bazate pe poem, inclusiv Edmund Dulac, István Orosz și Ryan Price. Poe a scris poemul ca o povestire, fără să creeze o alegorie sau să cadă în didacticism. Tema principală este cea a devotamentului veșnic. Naratorul este prins între dorința de a uita și cea de a-și aminti, părând că simte plăcere să se concentreze pe pierderea suferită. Naratorul presupune că „Nevermore” e singurul cuvânt pe care îl cunoaște, „de-altele-i neștiutor”, dar continuă să-i
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
să creeze o alegorie sau să cadă în didacticism. Tema principală este cea a devotamentului veșnic. Naratorul este prins între dorința de a uita și cea de a-și aminti, părând că simte plăcere să se concentreze pe pierderea suferită. Naratorul presupune că „Nevermore” e singurul cuvânt pe care îl cunoaște, „de-altele-i neștiutor”, dar continuă să-i pună întrebări, cu toate că știe răspunsul. Întrebările sunt puse atunci, cu scopul anumit de a incita sentimentul de pierdere și de a se subaprecia. Poe
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
cu toate că știe răspunsul. Întrebările sunt puse atunci, cu scopul anumit de a incita sentimentul de pierdere și de a se subaprecia. Poe nu lămurește dacă pasărea chiar știe ce spune sau intenția a fost de a cauza o reacție în naratorul poemului. Naratorul este prezentat la început ca fiind slăbit și obosit, devenind pe parcurs plin de regrete, înainte de a trece la o stare de furie și în final la una de nebunie. Christopher F. S. Maligec sugerează că poemul este
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
răspunsul. Întrebările sunt puse atunci, cu scopul anumit de a incita sentimentul de pierdere și de a se subaprecia. Poe nu lămurește dacă pasărea chiar știe ce spune sau intenția a fost de a cauza o reacție în naratorul poemului. Naratorul este prezentat la început ca fiind slăbit și obosit, devenind pe parcurs plin de regrete, înainte de a trece la o stare de furie și în final la una de nebunie. Christopher F. S. Maligec sugerează că poemul este un paraklausithyron
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]