7,800 matches
-
reveni spontan la realitate, capacitate de care nu dispune bolnavul mintal. Dar ajungem aici la o dilemă eternă, aceea a disputei dintre normal și morbid, îndepărtându-ne de temă. Oricum, diferența este tulburător de ambiguă. "Diferența dintre mine și un nebun este că eu nu sunt nebun", vorba lui Salvador Dali. Să rămânem în domeniul omenesc al toleranței, înțelegând că nu toate faptele miraculoase ale evenimentului psihic se înscriu în anomalie, oricât de apropiate ar fi de ea, și nici viceversa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care nu dispune bolnavul mintal. Dar ajungem aici la o dilemă eternă, aceea a disputei dintre normal și morbid, îndepărtându-ne de temă. Oricum, diferența este tulburător de ambiguă. "Diferența dintre mine și un nebun este că eu nu sunt nebun", vorba lui Salvador Dali. Să rămânem în domeniul omenesc al toleranței, înțelegând că nu toate faptele miraculoase ale evenimentului psihic se înscriu în anomalie, oricât de apropiate ar fi de ea, și nici viceversa. Cel mai normal ins este nebun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nu toate faptele miraculoase ale evenimentului psihic se înscriu în anomalie, oricât de apropiate ar fi de ea, și nici viceversa. Cel mai normal ins este nebun, de multe ori în viață, măcar în timpul viselor, și cel mai nebun dintre nebuni poate fi normal în visele somnului lui. Între psihiatrie și literatură (și în genere între psihiatrie și orice creație artistică), suntem deci într-un domeniu al incertitudinii. Dar, cum spunea André Breton, "incertitudinile determină miraculosul și miraculosul este întotdeauna frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
la această schimbare. Adevăratul balamuc nu are puterea de a dori o schimbare. Diploma de "psihiatru" a lui Dostoievschi se justifică, adăogându-i calitatea de filozof. De altfel, Dostoievschi nu a revoluționat psihiatria, nici un personaj nu este simplu, nici sistematizat; or, nebunii, dincolo de ornamentația de suprafață, tocmai asta sunt, oameni schematizați, copaci cărora, prin frunzele agitate de furtună, li se întrevede scheletul, arborescenta. Dostoievschi dă lecții de sociologie patologică. El însuși, răvășit de căutări, angoase, fantasme, le trece în operă așa cum sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
panică. În sfârșit, despre cea de a patra categorie menționată, scriitori bolnavi psihic și opera reflectând personalitatea creatorului. Sunt mulți nebunii creatori. De obicei deteriorarea mintală severă nu se poate autoreflecta printr-o operă accesibilă lectorului neavizat. Cum deseori marii nebuni sunt grafomani, rebuturile sunt de regulă. Nu totdeauna, totuși. Personalitatea morbidă, mai ales schizofrenică, se poate revela interesant tocmai prin distorsiunea artistică și prin licența logică. Iată un exemplu de poezie a unui schizofren paranoid: "Mare. Piatră. Amor. Frunze de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fapt, declamă ceva. Plecăm, eu cu o carte, tovarășul meu cu o lădiță în care, pe lângă o biblie, mai sunt trei cărți filozofice, mistico-orientale, cu nu știu ce amestec și din alte doctrine. Pe drum, Costi îmi spune că sunt foarte mulți nebuni în lume. Are dreptate. Mergem tăcuți. Da, sunt prea mulți nebuni și nebunia se infiltrează ca un morb interior, invaziv, în stilul multor boli grave, absolut nedureros. Simptomul capital al nebuniei este anosognozia, adică ignorarea propriei boli. Mai gravă este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o lădiță în care, pe lângă o biblie, mai sunt trei cărți filozofice, mistico-orientale, cu nu știu ce amestec și din alte doctrine. Pe drum, Costi îmi spune că sunt foarte mulți nebuni în lume. Are dreptate. Mergem tăcuți. Da, sunt prea mulți nebuni și nebunia se infiltrează ca un morb interior, invaziv, în stilul multor boli grave, absolut nedureros. Simptomul capital al nebuniei este anosognozia, adică ignorarea propriei boli. Mai gravă este anosognozia socială. Ne-am oprit, în drum spre casă (adică spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
taximetristul bucureștean se simte obligat să te deplângă, el auzind că în Iași, unde trăiești tu (nefericit ca ieșean și client nefericit al lui), primarul a dispus ca taxiurile să aibă toate o singură culoare, să aibă aparate de contabilizat. "Nebun, domnule", te consolează taximetristul bucureștean. Tu, ieșeanule, să taci, să fii prudent, să nu îndrăznești să-i spui că taxiurile la Iași funcționează bine pentru că nu se știe ce ți se poate întâmpla. Varianta a doua. Dacă ești provincial, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
permițându-ne să-l lansăm noi, în acest moment: "bunia" (cu alte cuvinte, formalitatea"). Formula este totuși șchioapă, ca un cântar defect, cu un talger înțepenit. Dar, nu greșesc prea mult amintind că în general împărțim oamenii în "buni" și "nebuni". Ezitarea semantică este însă sugestivă și nu o pot ignora. Nebunia are statutul ei strict, din care rareori se poate ieși; normalitatea ("bunia") este o ipoteză. După o foarte lungă peregrinare prin limbajul psihiatriei contemporane (care este de fapt "limbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
poate fi un rol principal. Pe scurt: aventura lui spirituală semăna cu destinul unei corăbii care, "albă, pe mare trecea". La început nu eram, cum am spus, interesat de confesiuni. * Dar el a început tema de ieri: "clonarea". Încă un nebun, mi am spus. Probabil că meseria a început să mi se scrie pe față, mi-am spus. O bănuială aveam eu. "Clonarea mi-a spus el pare o utopie ori chiar o fantezie neserioasă. Nimeni nu-i interesat de această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că sunt singur, fără nici un intrus în starea mea de lene apatică. Dar nu am avut noroc. Tipul de la cealaltă masă s-a ridicat, dintr-odată, hotărât să vină la mine. "Sunt Victor, nu mă cunoști sau o faci pe nebunul?" Și m-a îmbrățișat posesiv. Era Victor deci acel domn cu înfățișare nepotrivită pentru un local de categoria "Rapidulețului". Victor, colegul meu de bancă din școala primară, liceu și facultate. Dormisem într-un pat, împărțisem foamea cu el o serie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ținută într-o sală a bibliotecii, se aflau la prezidiu Ion Istrati, Sandu Faur (Al. Atanasiu) și George Lesnea care, ca de obicei, recita cu patos „Șalul negru”. Cu expresiile sale dialectale de regulă vulgare, Istrati avea succes. Lesnea, unul nebun, în timp ce Faur nu conta. Aflat și el în sală, Mărgărit a stat cuminte până ce un bătrânel cu chelia nespălată critică indignat, în fraze încâlcite, modul în care centrul ignora Iașul. Ridicolă, intervenția l-a săltat de jos pe Mărgărit care
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
aprofundată și o aclimatizare ceva mai lentă și graduală. La toate acestea a suplinit o mare încredere în Divina Providență. Au plecat cu puține lucruri: ceva de îmbrăcat, breviarul și câțiva bănuți în buzunar. Un cânt popular îi definește veronezii «nebuni», datorită caracterului lor vesel și binedispus, însă aventurarea lor într-o asemenea expediție i-a făcut pe mulți preoți reflexivi să-și clatine capul: «Dar oare își dau seama unde merg să lucreze?» Au plecat cu veselie, fără a-și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
infirme aceste judecăți favorabile în ceea ce îl privește pe generalul Potiorek, adus de la Innsbruck pentru a deveni comandant de armată, și care a trebuit nu numai să fie scos de pe cîmpul de luptă, dar și închis într-o casă de nebuni). Prin simplul fapt că devenise, în realitate, șeful suprem al forțelor armate, Arhiducele Moștenitor exercita din acel moment un control activ asupra politicii externe a monarhiei. La început, tendințele sale favorabile față de slavii din Imperiu cadrînd cu intențiile lui Aehrenthal
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
am să-mi amintesc și vă voi spune", repeta el pe un ton neliniștit, care m-a frapat... La puțin timp după aceea a sărit în miez de noapte din vagon, rătăcind în pijama pe rambleu, a urmat azilul de nebuni de la Rueil și sfîrșitul. Millerand 153, care îi succeda, se afla la antipod. El păstrase din trecutul său de agitator socialist și de conducător de greve un temperament de boxer aflat în ring: încordat, energic și încăpățînat, foarte "Mistrețul din
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
necinstite, sprijinite pe un sistem polițienesc oprimant și abuziv, îngenuncheau țara, sub cizma secretarului general al partidului, personajul care exercita puteri discreționare, în numele Ducelui. După Turati, aberant sexual, pe care pudoarea solidară a fasciștilor îl înfundase într-un azil de nebuni pentru a-l scăpa de justiție, destinele partidului erau conduse de Starace, mîna dreaptă a Ducelui, căruia îi datora recunoștință atît pentru asaltul rapid pe care îl condusese personal împotriva bastionului socialist de la primăria din Milano, cît și pentru modul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
șeful clasei, care pretexta că a pierdut buretele, îl chema Grünberg Ariel și era deja pionier. — Ia cârpa aia de la gât și șterge tabla! i-a spus profesorul Popescu-Zorica. Grünberg l-a reclamat la cancelarie, iar eu - ca să fac pe nebunul, altfel de ce? - i-am convins pe mai mulți colegi să nege spusele șefului clasei. Pastenague mă ascultă cu o ureche distrată și trage cu ochiul la o japoneză care avea picioarele mai puțin curbe decât celelalte. Zice: — Cu voie sau
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
demență; ei le numesc astfel de la paraphrosine, ceea ce înseamnă ,,delir", unde phrene, înseamnă ,,spirit", ,,suflet" sau parafero, "eu transport", cam în aceeași manieră în care francezii numesc delirul transport (pp. 5-6). La început de secol XX, paranoicul e megalomanul maniacal, "nebunul care gândește". În capitolul al VIII-lea (dedicat "diverselor leziuni ale funcțiilor de înțelegere", întâlnite în cazul "maniei intelectuale"/ manie raisonnante) din Traité médico-philosophique sur l'aliénation mentale ou la manie (1800), Philippe Pinel se oprește întâi asupra gradului diferit
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cu stări de inhibiție psihomotorie, cu delir de autoacuzare față de Dumnezeu), ori fenomene confuze în cursul cărora judecata pare uneori pusă între paranteze, iar cuvintele desfid orice idee de ordine; în fine, alteori judecata se manifestă cu toată forța ei, "nebunul pare liniștit, răspunde corect și precis la întrebări, păstrându-și deci luciditatea înțelegerii și raționamentului". Totuși, dacă el e lăsat în voia sa, deviază curând într-o stare de mânie și furie, care a primit numele vulgar de folie raisonnante
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
interese, fie moravurile sociale... Oricât de iraționale pot părea acțiunile lor, acești monomaniaci au întotdeauna argumente, mai mult sau mai puțin plauzibile, pe care le justifică de o asemenea manieră, încât cineva ar putea zice despre ei că sunt niște nebuni raționali (des fous raisonnables)" (II: 32, 49-50). Wilhelm Griesinger sugerează în manualul său din 1845, Die Pathologie und Therapie der Psychischen Krankheiten, conceptul de "iraționalitate" (Verrücktheit /folie systematisée), prin care înțelege "acele forme secundare de nebunie unde, deși afectele morbide
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
activitate, după cum indică numele metodei, de o formă de nebunie sau tulburare mentală, paranoia, înțeleasă ca o dereglare a personalității, caracterizată prin delirul sistematic, pe care o simulează în mod deliberat. Faimoasa lui declarație " Singura diferență dintre mine și un nebun este că eu nu sunt nebun!" (1994: 17), dobândește, în acest context, un sens mai specific. Cu alte cuvinte, Dalí face din propriile psihoze materia tablourilor sale, păstrând totuși distanta critică caracteristică analistului. Dar "paranoia critică" daliană se aplică nu
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
o formă de nebunie sau tulburare mentală, paranoia, înțeleasă ca o dereglare a personalității, caracterizată prin delirul sistematic, pe care o simulează în mod deliberat. Faimoasa lui declarație " Singura diferență dintre mine și un nebun este că eu nu sunt nebun!" (1994: 17), dobândește, în acest context, un sens mai specific. Cu alte cuvinte, Dalí face din propriile psihoze materia tablourilor sale, păstrând totuși distanta critică caracteristică analistului. Dar "paranoia critică" daliană se aplică nu numai descifrării picturii sale, ci și
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
ți se trece în fișa tehnică, nu se scot performanțe din burtă. Nu sînt talk-show-uri, pentru simplul motiv că la 8 848 de metri deasupra nivelului mării nu există nici senatori, nici deputați. Doar 10 alpiniști români, conduși de un nebun care nu vrea să fie erou, pentru a nu se amesteca între nonvalori. David Neacșu este erou, dar nu e nebun. Vrea doar ca deasupra lui să nu se mai afle nimeni și nimic, iar pentru asta alege calea cea
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
mănîncă, se cazează, călătorește tot din bani publici. Dincolo de fotbal, inițiativa privată e firavă, aproape invizibilă. Cîțiva sponsori în disciplinele cu vizibilitate și priză la public, handbal, baschet, volei, unde au și început să se vadă rezultatele. Nimeni nu-i nebun să investească sume însemnate în biatlon, tir sau popice. în bugetarismul său văicăreț, sportul de stat găsește întotdeauna lacrimi și doar arareori soluții. În schimb, deși subordonat unui guvern ghidat de principii politice liberale, alocă fonduri tuturor federațiilor cu o
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
aziluri, muzee, teatre și foarte puțin spre caracterul estetic al priveliștilor. Înfipt ca un japonez modern, Golescu vrea să vadă totul și, în ciuda îmbrăcăminții orientale, intră pretutindeni, în cabina motorului de pe vapor ca să-i prindă "mehanica", sau în spitalul de nebuni. Toate înfățișările de civilizație îl încîntă, făcîndu-l totdeauna să ofteze asupra înapoierii Valahiei. Cât privește arta și frumusețile, Golescu este departe de rafinarea lui Cantemir. El are sperietura primitivului de tot ce e "cu meșteșug" și măsoară valorile estetice cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]