7,953 matches
-
Nimic? — Când mergi la Velunda trebuie să ai stomacul gol. — Dar în traistă ce ai? — Ofrande - Listarius îi arătă lui Vitellius două prăjituri cu miere și susan. I le voi oferi Velundei. Sunt pentru Zeiță. Dă-mi-le mie. Ești nebun, ăsta-i un sacrilegiu! Băiatul se dădu înapoi; Vitellius nu reuși să ia prăjiturile. — O să-i pun pe cei din escortă să te jupoaie de viu, șuieră Vitellius. Dă-mi măcar o prăjitură, una. Dacă pui să fiu ucis, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
missus! Salix era salvat. Mulțimea îi cruțase viața. Valerius continuă să strige, cuprins de bucurie. Striga împreună cu ceilalți, ridicând brațele spre cer, închipuindu-și cum avea să se ducă la prietenul lui și să-i îngrijească rana aceea cumplită. Era nebun de fericire. Se și vedea alături de Salix în tabăra fratelui său, închinând o cupă de vin pentru Salix, care acum era liber. Viu și liber. Deodată, întregul amfiteatru amuți, pentru ca, în clipa următoare, să izbucnească un cor de urlete sălbatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe cel pe care încercase să-l acuze de moartea preotesei nici măcar atunci când Valerius sări peste balustradă, intră în pulvinar și se repezi la el. Vitellius căzu de pe tricliniu. Nu apucă să se întrebe de ce nimeni nu-l oprea pe nebunul acela; simți mâinile lui Valerius în jurul gâtului, căutând scobitura traheii, apăsând. Simți cum gâtul îi ia foc; prin fața ochilor i se perindau lumini orbitoare. Înțelese că avea să moară și încercă să se apere. Fu salvat. Se rostogoli, respirând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aici? Dar vânătorii? Bucătarul-șef trecea prin fața coșurilor pline de pești, urmat de ajutoarele sale. Oftă. — La banchet au fost invitați cei mai de vază oameni ai Romei... Va veni și Flavius Sabinus, prefectul orașului și fratele împăratului Vespasianus... — Ești nebun? șuieră Lucilius, privind suspicios în jur. Nu știi că e interzis să vorbești despre Vespasianus? Nu știi că nu el este împăratul, ci Vitellius al nostru? El e singurul împărat, divinul... Iar Vitellius nu vrea să se știe că Vespasianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din porunca lui Stalin și de pro priul său sifilis, Stalin de... Iar dacă ne gândim că asemenea metode au deve nit lege mai târziu și în statele foste socialiste, în țele gem de ce cruzimea și faptele omenești devin actele nebunilor - nebu ni... Cum arătau țarii sau împărații, generalii lor, nimic din ceea ce s a scris, am citit și am învățat în Isto ria P.C.U.S. despre ei - eliberatorii popoarelor lumii, nu mai ar e co nsistență, ei toți fiind nu numai
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
citește în stele, în apa dusă de paus pentru cei plecați prea de vreme. Strada e goală, au plecat nemții și sârbii românizați au murit demult, casele părăsite se ruinează, ca niște năluci, dislocând străzile, mai că nu zboară. Un nebun le ridică subsuoară și le poartă cu fața urâtă și moartă. Țiganii s-au așezat la margine de sat. Eram mică când am plecat, fără cheile de la ușă. Era război, a murit atunci o mătușă tușa, îi spuneam noi, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ucide, va cădea sub pedeapsa judecății." 22. Dar Eu vă spun că orișicine se mînie pe fratele său, va cădea sub pedeapsa judecății; și oricine va zice fratelui său: "Prostule!" va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: "Nebunule", va cădea sub pedeapsa focului gheenei. 23. Așa că, dacă îți aduci darul la altar, și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, 24. lasă-ți darul acolo înaintea altarului, și du-te întîi de împacă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
legat de jurămîntul lui. 17. Nebuni și orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfințește aurul? 18. "Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic", "dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurămîntul lui." 19. Nebuni și orbi! Care este mai mare: darul, sau altarul, care sfințește darul? 20. Deci, cine jură pe altar, jură pe el și pe tot ce este deasupra lui; 21. cine jură pe Templu jură pe el și pe Cel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
pentru ca așteptarea să fie mai ușoară, fă-tencoa cu un chiștoc de țigară ! G. Domnul meu, nu vreau să vă jicnesc dar, că n-am căderea, dar unul dintre noi, mai mult ca sigur, e cam dus cu sorcova... T. Adicătelea...nebun ? G. Cam așa. T Cam așa, dar nu eu. Poftim certificatul de la Socola. Scrie clar că am funcții normale. G. Ce fel de funcții ? T. De împărat și, când fac pauză, de prim ministru. LOTERIA VIZELOR S-a dat drumul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
chestie ? Pe chestie de vischi. Băutura asta e așa de americană, că nu știe decât de limba măsi. Ordonați-i. Mda. A-ten-ți-e! A-farăăă! Get aut! Get aut... Nu vrea. Sigur că nu vrea c-afară-s minus șai’șpe grade. Ce? îi nebun să iasă?! Stă în gâtu’ sticlei mai ceva ca-n sânu lui dom’ Avram, ăla de-a tras în piept Banca Națională RomânoPapuașă de vreo pai’șpe miliarde, sta i-ar în gât. Domnule! Te rog, fără politică, fără atac
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
metru șai’jdoi cu șaptejdouă de kile. Stie sa facă omletă, ochiuri, ouă fierte, scrob, omletă...De toate știe, domnule. E o intelectuală dedată la ...ouă! Domnule ! Dumneata îți bați joc de mine?! Cred c-ai incurcat spitalele. Aici singurul nebun pe schemă sunt eu, acesta, ca director...Ce să fac cu nevasta dumitale ? O tai ! Ceee? Păi, am văzut c-aveți pe unul care tot taie de două ori pe zi pe una mult mai grasă ca nevastă-mea și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
metri mai jos de pușcărie! VOCABULE Și zici că aici se tratează durerile ? Aici. Și costă...ăhăhăăă ! Nu ? Mult, nemult, dacă beneficiezi de un ajutor de deces poți plăti și spitalizarea. Sau invers. Ajutorul de de... De ce-s, Doamne, atâția nebuni în libertate? DUMNEZEU : Fiindcă-s pușcăriile ocupate, fiule! Doamne... Nu, domnule, doamnele sunt la cabinetul 6 - six - obstretică și ginecologie și dă-te din fereastră că-mi reduci lumina. Lumina ? Și asta costă ? Evident. Kilowații costă, lucșii... Mda. Luxul costă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
bogați oameni de pe planetă. Cu o avere de 47 de miliarde de dolari. Nu a făcut nici o facultate (la fel ca numărul unu al bogaților, Bill Gates, la fel, de fapt, ca toate celelalte numere) și, În chip abisal, „e nebun după jucării, dacă vă vine să credeți, cumpără pistoale cu apă”. Citat din revista Forbes. Însă pentru că astăzi m-am trezit la patru dimineața ca să scriu În acest jurnal de modă, mă gîndesc, asumîndu-mi pericolele ce decurg dintr-o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-i devină membru ce va lupta pentru cauza dv. de unde mă aflu”. Din Daly City, SUA. Vrea să lupte de-acolo, din inima capitaliștilor care, atunci cînd Oancea „le-a observat intențiile oneroase, l-au Închis Într-un spital de nebuni”, deoarece dorise personal să se spînzure. Fapt subliniat involuntar și de senatorul Tătaru: „Românii au avut Întotdeauna materie cenușie”. N-au prea avut Însă ambalaj. Pentru a păstra o structură de sonet acestor pagini, Încep din nou cu România Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă întreb dacă, într-adevăr, mi-e dragă, deși tot timpul, în mașină, eram intoxicat de imaginea patului nostru nupțial." " Continuu o strategie care mă amuză. Mă feresc să întîlnesc pe Maitreyi, prefăcîndu-mă că mi-e teamă, că sunt îndrăgostit nebun etc. Mi-a vorbit azi-dimineață aproape forțîndu-mă s-o primesc în camera mea. Intimitatea aceasta cu o indiană e ceva nemaipomenit. Nici eu nu știu cum s-o sfârși. Mă turbură, mă fascinează, dar nu sunt îndrăgostit. Mă amuz numai." "Neașteptată volte-face
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spre fereastră. Acolo, la lumina felinarului din stradă, o putui vedea. Mă cutremurai. Avea o căutătură stranie, desperată și plânsă, părul i se răvășise pe umeri, buzele și le mușcase. Mă privea ca pe un duh sau ca pe un nebun. Îmi arătă cu degetul locul unde o sărutasem, pe obraz. Nu putea vorbi, nu se putea apăra. Mă apropiai, o luai în brațe și o sărutai iarăși, înnebunit de neânțelegere, întunecat de pasiune. O sărutai pe gură și-i întîlnii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întrebă. ― De ce să fie păcat? o liniștit Noi ne iubim, ― Dar ne iubim fără știrea mamei și a lui babà, se tremură ea. ― Într-o zi o să le spunem. Se uită la mine ca și cum aș fi rostit o vorbă de nebun. ― Nu se poate să spui asta! ― Într-o zi va trebui, repet eu. Va trebui să te cer de soție. Am să le spun că ne iubim, și d. Sen nu poate să ne refuze. Știi cât de mult ține
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
n-am fost pură în dragostea mea și în trupul meu? Rămăsei încremenit. Eu o chinui? mă întrebam. Îmi spune lucruri care mă ard, și tot ea se răzvrătește. Eu, care n-am spus nimic, care o iubesc ca un nebun, nepu-tînd să mă împotrivesc nici patimii mele, nici dorințelor ei. Eu, care vreau nebunește ca întreg trecutul să se șteargă, iar Maitreyi mi-l aducea necontenit în față, îl viețuiește continuu. (Judecam și sufeream ca un civilizat, ca unul care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
privesc în jos cum curg apele galbene, cu mâl mult, amețesc și gata... Reluam filmul, mereu de la început. Așa am adormit în zori. M-a trezit Harold, ca să-mi spună că mă cheamă cineva la telefon. Am alergat ca un nebun în hall, numai în pijama. Am recunoscut îndată glasul Maitreyiei, pe care l-am sorbit însetat, deși mă temeam să-i vorbesc, ca să nu mă audă Harold sau vreun alt pensionar al d-nei Ribeiro. Îmi spunea lucruri pe care le
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu Clara. De când m-am mutat cu Geurtie în aceeași cameră, lumea ne crede cei mai fericiți "soți" (căci nu știu cine le-a băgat în cap că noi suntem căsătoriți "în secret"). Faptul este că Geurtie știe adevărul: că sunt îndrăgostit nebun de Maitreyi și că m-am mutat la ea numai ca să mă răzbun. (Toate astea sunt povești: m-am mutat, pentru că nu mai aveam ce mînca.) Khokha m-a căutat de nenumărate ori. Am lăsat vorbă să nu fie primit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trei zile, Maria da Maria își înfășură fularul în jurul capului, ca un turban, și ieși s-o întîmpine. Se întîlniră în fața verandei. - Doamnă, șopti Maria, vă rog să nu intrați acum, că de-abia a început repetiția, și Ieronim e nebun de fericire, e de nerecunoscut. Spune că de data aceasta... Marina își șterse fără grabă fulgii care i se așezau molatec pe obraji și zâmbi. - De aceea venisem și eu, să-i spun doar atît: că nu e nevoie să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe el, vorbi absent Ulieru. Hai mai bine să mergem. - Evident, antedatarea ziarelor trădează o anumită preocupare cu "problema Timpului". Dar tot ce-a spus mai înainte Zevedei, dacă a fost sincer, și eu cred că a fost - poate e nebun, dar e sincer - tot ce-a spus mai înainte indică altceva... Nu știu dacă ai ascultat toată convorbirea înregistrată în acea zi. - Am ascultat o bună parte, dar nu știu dacă a fost întreaga convorbire. Te referi, foarte probabil, la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
căpitan de husari unguri și odată, cînd fusese comandantul unei cavalerii neregulate din Armata Roșie, În Siberia, capturase un tren plin cu aur și-l ținuse acolo toată iarna, cînd se ajungea la -400C. Eram prieteni buni și el era nebun după whisky; acum era un om mort. — Pleacă acum, Îmi spuse. Ai cu ce? — Da. — Ai prins ceva imagini? — CÎteva. Niște tancuri. — Tancurile, spuse amar. Porcii. Lașii. Ai grijă să nu fii ucis. Se presupune că ești scriitor. — Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lume lui nenea Jănel și nu ar fi fost atâta de bucuros cum era când o simțit în palmă hârtiuța ceea. O ieșit din spital ca glonțul din pușcă și o început să alerge pe ulițele târgului acela ca un nebun. O întrebat în dreapta și în stânga și până la urmă - gâfâind ca oile vara - o ajuns la poarta spitalului. Acolo o avut de furcă cu paznicul, pentru că nenea Jănel nu știa rusește prea bine, dar până la urmă o intrat în spital. Acolo
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe biata fimeie o apucat-o o mâncărime strașnică...Si pe unde n-o mânca?...Peste tot! „Mă scărpinam ici, mă mânca dincolo” - povestea ea. „Mă scărpinam eu, dar cu mare băgare de seamă, să nu-l ating cumva pe nebun, pentru că ar fi sărit până în tavan de cine știe ce năzăreală... Pe când eram gata-gata să ațipesc...unde mă apucă o mâncărime...așa... cam pe la...” „Pe unde? Pe unde?” o sărit o cumătră curioasă foc. „Ei și tu de colo. Pe unde? Pe la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]