9,132 matches
-
care ne naștem și care ne împiedică mereu accesul la o altă existență, purificată, ideală!... Puterea, curajul mărturisirii ce a creat atâtea legiuni de sfinți și de martiri care, în primele secole după Christos, s-au jertfit, refuzând să-L nege, pe El și sacramentul botezului care i-a purificat de orice afinitate cu diavolescul, cu Ispita. Și care au întărit astfel, cu sângele lor, trunchiul sfintei Biserici, ce e și trupul lui Christos, și l-a făcut să dureze, prin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unul dintre paradoxurile existenței noastre este faptul că „cheia” ei, a misterului pe care o conține - și faptul că existența oricui, la indiferent ce nivel social sau intelectual, conține o doză, o câtime apreciabilă de „neînțeles”, de mister, nu o neagă nimeni! -, cheia acestui mister, cum l-am numit, se pare că nu află în existența „propriu-zisă”, ci... în altă parte! E adevărat, mulți o caută în religie sau în diferitele religii, cu mai mult sau mai puțin succes, alții însă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
târziu, se bucura de favorurile covârșitoare ale Papei și ale puternicilor, uneori durilor prinți ai Bisericii! Sau Velasquez, trăitor decenii la curtea regelui Spaniei; Giordano Bruno însă, ars pe rug, deoarece nu a știut să-și ascundă sau să-și nege observațiile și convingerile științifice. Nimeni nu a îndrăznit însă să-i condamne pe unii și să-i „absolve” pe alții, omenirea a fost fericită de a „recolta” marile lor descoperiri și opere: unice și inimitabile! E adevărat că epoca însăși
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dreptul de a fi reprezentativi și surse ale istoriei, așa cum ne referim la un Blazac, Victor Hugo sau Rebreanu (vezi Pădurea spânzurațiloră. Dar, încă o dată, ne ridicăm contra „amalgamului” pe care îl comit unii „justițiari literari” ai vremurilor actuale care neagă orice calitate maeștrilor literaturii sub comunism, doar pentru că „au publicat în editurile comuniste” (am auzit acest reproș în emigrația pariziană; de parcă, 50 de ani, în România ar fi existat edituri libere!Ă sau pentru că au cedat, într-un moment sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
isterice! -, asupra foștilor activiști și securiști care au ocupat, unii dintre ei, posturi sub binecuvântarea dlui Iliescu, iar alții, mai „practici”, au făcut pur și simplu avere, în forme lacome și insolente. Toată lumea vorbește de corupție și nimeni nu o neagă, corupția însă e o boală veche românească, ca și birocrația care-și trage rădăcinile nu numai din vechiul sistem comunist, hipercentralizat, dar și din tipul centralist al statului român modern. Acelei „baze” demagogice a sutelor de mii de „strămutați” din
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
îl depășește!”. Iar în problema de care ne ocupăm, reactualizarea criteriilor estetice într-un regim totalitar și dușmănos acestor criterii, „perfecțiunea”, cred eu, vrea și poate să însemne „reala și majora creație de valori literare”. Sigur, sunt unii, azi, care neagă existența acestor „reale și majore valori” create în cei cincizeci de ani de dominație roșie, dar eu nu voi intra în polemică cu ei: critica, critica de prestigiu a acestei jumătăți de secol a constatat-o - chiar, dacă, e adevărat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și mai respectuoși față de valoarea „în sine” a unui individ. E oare o chestiune de vechime a civilizației sau țin aceste reflexe de psihologia socială, de temperament, de istorie, de... rasă?! Există oare „rase”?! Mai toți antropologii zilelor noastre le neagă existența; în tinerețea mea voiam, într-un studiu despre Psihologia succesului pe care l-am părăsit între timp, să cercetez conceptul de „rasă-națiune”, ce mi se părea că răspunde mai bine acestor mari diferențieri pe care trebuie să le constatăm
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai slabe, și pe care s-au grăbit să le deposedeze. Bineînțeles, nu pot să resimt ca o rană încă sângerândă exterminarea pieilor roșii și să reacționez invers atunci când sunt în cauză arabii palestinieni." Acestea fiind zise, și fără a nega răsturnările de situație istorice și abrahamice, aș îndrăzni să aduc o obiecție acestui mod de a pune pe același plan două challenge and response ireductibile și una și cealaltă. Că o minoritate în balotaj încă de la origini se consideră poporul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fi fost catolic ultramontan. Judecându-l numai după înfățișare, probabil, Flaubert a văzut în el tipul perfectului ratat, dacă nu cumva al mărginitului: și totuși consulul îl primise bine. "Cina la Botta, un tip dărâmat într-un oraș în Ruine: neagă tot, îmi dă impresia că urăște totul, poate în afară de morți; exaltă din toate puterile Evul Mediu, îl admiră pe domnul Maistre. Acum învață pianul și mărturisește că nu-i foarte silitor. Faza actuală din viața acestui om: obosit de atâtea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pare normal, nu și un stat islamic. Și nu vedeți niciun inconvenient în faptul că evreii ruși și francezi vin să ne alunge de pe pământurile noastre. Noi îi recunoaștem pe toți profeții, inclusiv pe Moise și pe Isus. A-l nega pe Isus, a o nega pe Miriam, ar însemna să-l negăm pe Mohamed. Voi faceți așa ceva cu Profetul, binecuvântat fie-i numele?" Răspunsul e nu, dar, dacă e să fiu drept, eu sunt cel care mi-am pus în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
stat islamic. Și nu vedeți niciun inconvenient în faptul că evreii ruși și francezi vin să ne alunge de pe pământurile noastre. Noi îi recunoaștem pe toți profeții, inclusiv pe Moise și pe Isus. A-l nega pe Isus, a o nega pe Miriam, ar însemna să-l negăm pe Mohamed. Voi faceți așa ceva cu Profetul, binecuvântat fie-i numele?" Răspunsul e nu, dar, dacă e să fiu drept, eu sunt cel care mi-am pus în sinea mea această întrebare (de ce
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în faptul că evreii ruși și francezi vin să ne alunge de pe pământurile noastre. Noi îi recunoaștem pe toți profeții, inclusiv pe Moise și pe Isus. A-l nega pe Isus, a o nega pe Miriam, ar însemna să-l negăm pe Mohamed. Voi faceți așa ceva cu Profetul, binecuvântat fie-i numele?" Răspunsul e nu, dar, dacă e să fiu drept, eu sunt cel care mi-am pus în sinea mea această întrebare (de ce am opri profețiile la Isus?). Discipolii lui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Dumnezeu? Pentru creierii noștri, binișor prelucrați, e mai curând al Diavolului. La întrebarea privindu-i pe ostatici, pe Michel Seurat îndeosebi, de care anumiți membri ai Amalului n-ar fi fost străini, după cum susțin serviciile noastre, el răspunde fără a nega participarea cutărui sau cutărui "tovarăș de drum": "Organizația noastră nici nu exista pe atunci, nu avem nimic de-a face cu așa ceva. Și n-am utilizat niciodată armele împotriva compatrioților noștri: care alt partid politic libanez mai poate spune așa ceva
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
altul printr-un sas ori printr-o valvă care se poate închide în orice moment. Mi-am înăbușit suspinul de om alb din mine și m-am străduit să răspund cât mai bine. Un șef de stat, am replicat, care neagă realitatea exterminării evreilor din Europa are de ce să neliniștească lumea întreagă. Dar ei înșiși pot fi oare surzi și oribi la istoria Holocaustului? Și apoi, nu există un singur Occident, ci două (haide, haide, curaj!), și dacă America e primul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe patul morții: "Un singur om m-a înțeles!..." Dar apoi îndată, adaose: "Încă nici acela, nu m-a înțeles." O altă caracteristică a acestor filosofi este că ei au apostosiat și jumătatea a doua a vieții au muncit ca să nege și să strice ce au clădit în întăia. E nedrept să dai exemplu prin pedeapsa celor mici cari sunt arbori fără umbră. Ci după cum cei mari sunt bine tratați, tot ei trebue să fie spre exemplu, mai curând pedepsiți. Richelieu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Pyrrhon și Kant. Pyrrhon din Elis, filosof grec, erijând scepticismul în sistem, a distrus filosofia veche prin celebrul Non liquet, nu-i clar. Discipolii lui, exagerând doctrina maestrului, o ruinară. Unul din ei, Arcesilas, zicea că în filosofie poți să negi ce se afirmă și să afirmi ce se neagă; că totul e neexplicabil și neînțeles. Cousin e mai moderat în scepticismul său. Kant, prin Critica rațiunii pure a îngropat filosofia speculativă și a intonat pe mormântul ei un De profundis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
scepticismul în sistem, a distrus filosofia veche prin celebrul Non liquet, nu-i clar. Discipolii lui, exagerând doctrina maestrului, o ruinară. Unul din ei, Arcesilas, zicea că în filosofie poți să negi ce se afirmă și să afirmi ce se neagă; că totul e neexplicabil și neînțeles. Cousin e mai moderat în scepticismul său. Kant, prin Critica rațiunii pure a îngropat filosofia speculativă și a intonat pe mormântul ei un De profundis. Cousin a pronunțat discursul funebru. La méthode Baconienne est
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
latinește și românește, pe care să i le aruncăm în față (Lupul încheiase tratat de alianță în 30 Oct. 1638)." După nunta Mariei cu Radziwill: "După trei zile de ospăț, au început tratativele. I-am reproșat jurămintele călcate. Nu putea nega scrisorile, pecețile, iscăliturile; dar se mira cum de-a putut face asemenea legământ scris. Trebuie, zicea, să fi fost nebun sau bat. Căci el este sub mâna Sultanului, și face ce i se poruncește. El e ca ogarul pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Demetreius, pentru care s-au pus stăruinți din afară. A participat la ședință M. R. La Iași, comitetul de direcție al Teatrului cercetează cazul artistului Ciubotărașu care a pălmuit pe o fată, o elevă, Puica Petrovici. În declarația lui, Ciubotărașu neagă fapta. Din ce se știe, fapta a săvârșit-o. Am voit să-i ușurez situația, făcând apel la conștiința lui și al sufletul lui de scriitor, cerându-i să mărturisească adevărul. A ezitat, apoi a refuzat, refugiindu-se într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de pești și broaște. Insectele și peștii și broaștele purtau germenii tifosului și disenteriei. Purtarea americanilor în războiul Coreei și în China probează fără putință de contestație întrebuințarea bacteriilor. Diplomații americani și propagandiștii lor plătiți încearcă în chip cinic să nege evidența. Dar Yves Farges observă pertinamente: "Am cunoscut războaie care porneau fără declarații. Cu războiul biologic n-am intrat oare într-o epocă în care războaiele pot să nu fie mărturisite?" Studiul documentat al faptelor acestea și al multor altora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu fie mărturisite?" Studiul documentat al faptelor acestea și al multor altora îngăduie lui Farges să proclame în fața lumii că războiul bacteriologic american în Coreea și China e dovedit fără contestație posibilă. Diplomații americani și agenții lor propagandiști cearcă să nege cu cinism evidența. Astăzi lumea întreagă cunoaște mărturiile aviatorilor americani prizonieri Kenneth Enoch și John Quinn, care au luat parte personal la bombardamente bacteriologice. Zadarnic d. Acheson a încercat să nege bagatelizând o mărturie a unor "oameni mici". Farges propune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
posibilă. Diplomații americani și agenții lor propagandiști cearcă să nege cu cinism evidența. Astăzi lumea întreagă cunoaște mărturiile aviatorilor americani prizonieri Kenneth Enoch și John Quinn, care au luat parte personal la bombardamente bacteriologice. Zadarnic d. Acheson a încercat să nege bagatelizând o mărturie a unor "oameni mici". Farges propune să fie aduși acești doi aviatori și alți martori (18) în fața unor pastori respectabili, să fie interogați sub jurământ pe biblie și cercetați. Acheson s-a ferit de asemenea cercetare. Planul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu are nici o valoare, autorul ei fiind rău informat. De aceea, I. Ursu considera că a avut loc o singură confruntare cu tătarii, cea despre care amintește slujitorul lui Vlad Țepeș. Lupta cu tătarii din nordul Moldovei nu poate fi negată. Există o a doua confruntare cu tătarii, după cum reiese din scrisoarea slujitorului lui Vlad Țepeș și după cum ne sugerează prezentarea lui Țamblac în fața Senatului venețian. Și anume, este vorba de încercarea turcilor de a cuceri cetățile din sudul Moldovei, iar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dorit „să dea o replică pentru Colomeea”, din care cauză a intrat în Pocuția în 1490, „asupra căreia avea drepturi moștenite de la înaintașii săi, Petru al Mușatei și Alexandru cel Bun”. N. Iorga scria că, deși la început, Ștefan a negat că ar fi avut un amestec în lupta din Pocuția, „își puse în minte totuși să meargă mai departe pe această cale, luând pământul pe care-l credea moșia sa dreaptă și la care se gândia, de sigur, când vorbia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ajuns Florin Constantiniu, într-un studiu care părea să inițieze o dezbatere pe tema feudalismului românesc, a fost aceea potrivit căreia unii istorici români, aruncându-și ochii asupra instituțiilor feudale din Apus și făcând ochii roată spre feudalismul românesc, au negat existența feudalismului în Țările Române, din moment ce nu au găsit o identitate perfectă între instituțiile feudale românești și cele din Apusul continentului. Dar, identificarea unor deosebiri nu a însemnat negarea existenței unei societăți feudale în spațiul românesc în Evul Mediu. Felul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]