7,995 matches
-
ar fi să construim scheme complexe destinate să înglobeze întreaga gamă de activități corupte. Pentru Alatas, de exemplu, corupția se poate împărți în șapte tipuri distincte: de tranzacție, de extorcare, de investiție, de apărare, de nepotism, autogenă și de sprijin [...] Neputința de a face distincția între diferitele tipuri de corupție și de a le plasa în contextul lor corect de evaluare nu face altceva decât să ducă la confuzie și pierdere de timp. (Alatas 1990: 3) Aceasta este o abordare logică
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
zisă de scandal, de informațiile „gunoi” care abundă în piața mediatică, nu mai are timpul și puterea sufletească să se gândească și să se ocupe de problemele cu adevărat importante pentru țara românească. Mă cuprinde jalea când văd plin de neputință situația deplorabilă a României, adâncirea ei în jaf, furt, înșelătorie, încălcarea legilor, neluarea nici unei măsuri eficiente, farsa Justiției și a Politicianismului hrăpăreț, angajat permanent și exclusiv în lupta pentru ciolan. Până când, Dumnezeule mare? Cine oare se mai gândește la interesele
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
o serie de pierderi teritoriale pentru Imperiul Otoman, în special în ținuturile de la nord de Dunăre și de Marea Neagră. Slăbiciunea aceasta s-a reflectat în situația internă și în nemulțumirea față de taxele tot mai mari și de proasta guvernare. Din cauza neputinței autorităților de a menține ordinea și a existenței bandelor de tîlhari sau de soldați neplătiți și violenți, au apărut condiții de instalare a anarhiei la nivel local. Prăbușirea autorității centrale a fost însoțită de creșterea prestigiului și a puterii autorităților
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
acceptare și bunăvoință. Maia se distra copios, dar masca minunat de bine starea de spirit indusă de „profesor și elev”. Abia după ce pleca Geta purta o discuție cu mine, spunându-mi: „Mae, să nu râzi niciodată, nici măcar să zâmbești de neputința celor din jur, dar mai ales să-ți porți portul și să-ți vorbești vorba.” Cam așa glăsuia bunica într-o română în care tiparele etnice se amestecară profund și cuvântul parcă era alintat. Doamne, cât au suferit ai noștri
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
altă poveste ce mi-a purtat noroc în viață și care desigur, îmi place s-o spun, face parte din existența mea. Până pe la 6 luni mă deocheam frecvent, mama nu știa ce să mai facă să poată depăși această neputință, nu putea ieși cu mine, nu se putea expune, plânsul meu sistemic și starea de agitație sleind-o progresiv de puteri. Maria era prietena din tinerețe a bunicii și dăduse naștere unui băiat cam în aceeași perioadă cu mama. Era
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pe tata, era evreică, tanti Estella, o femeie absolut minunată. De la ea bunica și mama au deprins o parte din secretele bucătăriei evreiești. Ceea ce însă a durut-o în mod evident pe bunica și n-a putut disimula a fost neputința de a ne cuprinde, de a ne mângâia și a ne face micile capricii. Simțea cum totul se scurge mult prea repede și de fiecare dată când intram în camera bunicii mă ruga să mă așez pe genunchii săi, singurii
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Eu slabă, tenul ușor măsliniu, tunsă scurt cu breton și vizibil temperamentală, Adi mic, gras, ten deschis și păr blond, fire docilă, cooperantă. Era ceva din parabola „pat și patașon ”. Tot încerca să se urce pe tricicleta sa și-n neputința aceasta repetată îmi ceruse sprijinul : Mariana, nu pot să urc, vino aici! Mă băiete, nu poți pentru că ești gras, nici piciorul nu-l poți ridica, darămite să te așezi în șa! Eu nu sunt gras, sunt Adi, n-am mamă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ales că aveam și-un cuvânt în derularea acestui eveniment. Seara, la orele 18 trebuia să ne întâlnim întreaga promoție la Hotelul Traian, din centrul Brăilei. Stăteam cuminte în camera de la față, neputincios și îngândurat, oarecum confuz și abătut. În neputința mea tot încercam să-mi găsesc cuvintele justificatoare ce urmau să-mi motiveze absența de la banchetul de absolvire. Un ciocănit discret m-a scos din amestecul gândurilor mele. Era nenea Toma. A deschis ușa și a intrat însoțit de tanti
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
acasă, mama îmi spusese să pregătesc o varză călită la cuptor, iar Adi mă tot ajuta prin bucătărie. Vestea a venit din partea fratelui mamei, m-a „topit” și am simțit cum totul mi se oprește în gât, într-o totală neputință și disperare. De atunci am tot evitat să fac varză la cuptor, pentru că oricât m-aș strădui, mintea mea și receptorii mei senzitivi asociază cu sau fără voia mea acest moment tragic. În aceeași zi l-au adus acasă, a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
indiferență ridicat de domnul profesor. Dana pregătise însă o expunere pe deplin argumentativă ce a primit girul ambelor grupe. Iar eu, eu eram prinsă în acest angrenaj și mă simțeam oarecum neputincioasă. Era ca și cum aș fi fost „înțepenită” în propriile neputințe. Și ce neputință! Cum să iei cuvântul în fața unui așa „colos universitar” și ce să mai poți spune, să poți schimba cu ceva direcția faptelor noastre ? A fost destul de greu să pot găsi calea prin cuvinte către sufletul și îngăduința
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
domnul profesor. Dana pregătise însă o expunere pe deplin argumentativă ce a primit girul ambelor grupe. Iar eu, eu eram prinsă în acest angrenaj și mă simțeam oarecum neputincioasă. Era ca și cum aș fi fost „înțepenită” în propriile neputințe. Și ce neputință! Cum să iei cuvântul în fața unui așa „colos universitar” și ce să mai poți spune, să poți schimba cu ceva direcția faptelor noastre ? A fost destul de greu să pot găsi calea prin cuvinte către sufletul și îngăduința profesorului nostru. Mi-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și suplimentelor sale tehnice informaționale. Aici Mihnea m-ajută mult și-mi ușurează relaționarea, rămân doar distanța și dorul acelor clipe stocate în amintirile noastre. Mi-e dor de magia viselor noastre de atunci, mi-e dor de neliniștile și neputințele noastre de atunci. Îmi lipsesc acele zile de studiu, când alături de Adina parcurgeam geografia regională, în condițiile în care învățam uneori și la sala de duș, iar condensul precipita adesea pe caietele noastre, picăturile de apă diluând cerneala. Dor îmi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de la bunul Dumnezeu și acel puzzle rânduit de creator. Așa am cunoscut oameni absolut minunați, oameni a căror valori și principii de viață sunt atât de simplu articulate pe respectarea omului de lângă tine și soluționarea acelui torent de suferință și neputință. Îmi sunt dragi acești oameni frumoși la chip și suflet, a căror numitor comun vine în prelungirea puzzle-ului meu dumnezeiesc. Este un numitor grefat și statuat pe acele coordonate ce dau credit și potențial socio-valoric statutului de medic, aici
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
-o. Indice de personalitate, altruismul. Doamna doctor Tatiana Samoilă, medic primar specialist, interne, în cadrul Spitalului Municipal de Urgență, Pașcani. Ne-am cunoscut prin intermediul copiilor noștri și am legat o prietenie sinceră și durabilă. Au fost chiar momente când, stoarsă de neputință și durere fizică am ajuns la spital, în garda doamnei doctor; acolo însă credințele noastre comune au spulberat neliniștea și au adus speranța. Indice de personalitate, modestia. Domnul doctor, Eugen Târcoveanu, profesor doctor la Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr.
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
autorul avea 31 de ani, vreme În care până astăzi - când scriitorul are 66 de ani, deci o viață de om, și Încă de om voinic, rotofei și vesel mereu, cum este Sorbul - stăm, ne mirăm și ne Întristăm de neputințele acestuia de a fi măcar la nivelul de creație al primei sale tinereți. [...] Care psiholog literar al viitorului va analiza vreodată această dramă intimă și profundă a spiritului creator românesc, neputincios să urce peste o anume limită a vieții pământești
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nici prin faptă, nici prin vorbe! Răutatea lui este o simplă atitudine inte rioară și operează mai cu seamă față de sine Însuși. O culme, dacă vreți, a răutății omenești, ținând loc de stil al persoanei. Să fie oare din această neputință a lui de a săvârși răul - având totuși predispozițiile unui suflet chinuit și mijloacele unei inteligențe neîmpăcate - că prietenul nostru, Încă din vremea tinereții sale purtate prin redacția Noii Reviste Române, Își ronțăia, ca de o ciudă Înrăită și neputincioasă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
neglijat, Împrejurări mărunte și neluate În seamă de orgolioasa și blestemata noastră logică masculină, fură de ajuns ca una dintre ele să ia, râzând, otravă, iar cealaltă să tragă, jucându-se parcă, drept În inimă. Romantisme Întârziate?... Taine feminine cu neputință de pătruns?... și cum ne va fi oare Întâlnirea pe acea vale a Iosafatului, la poalele Ierusalimului, sub Muntele Măslinilor, În ziua Judecății de Apoi?... ...Majoritatea faptelor mele de arme s-au situat, geograficește vorbind, pe litoral (28-29° long. est
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Câte femei nu iubim noi! Toate trebuie să se sinucidă?“ Leon Kalustian locuia În fostul bloc al societății Gene rala, se mutase În apartamentul nr. 1 În care locuise Dimitrie Gusti. Îl Îngrijea o soră, ajunsă și ea la vârsta neputințelor, și apartamentul reflecta acest lucru. „Domnule, iartă-mă că te primesc Într-o nouă ediție a grajdu rilor lui Augias. Sora mea Îmi clasează Flacăra și-mi aranjează biblioteca.“ Avusese domiciliu forțat În Bărăgan timp de zece ani, lucrase la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
durerii" închinat lui Tudor Greceanu, unul dintre cei mai buni piloți de vânătoare români și singurul supraviețuitor al singurei evadări de la Aiud. La ora când scriu textul acesta, suntem în preajma alegerilor și mass-media vuiește de aceleași refrene ale pustiului, ale neputinței sforăitoare, ale relei-credințe și minciunii crase. Cuvintele lui Greceanu îmi sună straniu. Evadarea de la Aiud... un eșec, dar un gest simbolic. Dintre cei trei participanți, Greceanu este prins imediat și călcat în picioare. Dar scapă cu viață. Valeriu Șirianu și
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
transforme În profiluri și Înșiruirea ar putea continua la infinit. Am resimțit din plin și această sincópă legată de jurnal, Întrucât mă obișnuisem să notez câte ceva zilnic și chiar dacă Însemnările nu depășeau bariera banalului, ele reflectau o anume stare a neputinței de a-mi depăși condiția. Chit că o să-mi răpească alte ore bune de lucru, am decis ca de azi să reiau transcrierea unor gânduri, fără Însă ca exercițiul acesta să mă oblige la o consemnare cotidiană, ci doar atunci când
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
ca să deprind mersul fluxului fiecărei slujbe. Trebuie, tocmai de aceea mai multă stăruință și implicare, Întrucât, vorba Avvei Zozima, Dacă cineva vrea să facă fapta bună, să nu creadă cu mintea sa că o va lucra Îndată, căci este cu neputință, ci să Înceapă. Și cu toate că la Început o va strâmba de multe ori, să n-o lase lenevinduse, că așa nu va isprăvi nimic, ci să Înceapă iarăși; precum face și cel ce vrea să Învețe vreun meșteșug. Și dacă
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
inimii, se auzea vântul de gheață cum șuieră și se strecoară prin crăpăturile vagonului, cum îi lovește și le brăzdează obrazul. Tata, la început, când urcase în trenul de marfă, fusese stăpânit de un sentiment acut de revoltă, mânie și neputință: îl scotea din minți, pe el, care nu se clintea cu una cu două, faptul că nemernicul acela îi distrusese ochelarii. Astfel, pe lângă toate celelalte rele ale drumului, el, care era miop, acum vedea totul confuz, ca prin ceață și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
citit gândurile: -Copile, nu gândi astfel, nu aceasta e calea! rostește el cu blândețe. Tonul său liniștit și cumpătat, înțelepciunea lui mi se par total nepotrivite în situația de față, mă irită și-mi vărs toată revolta, tot necazul, toată neputința asupra lui: -Nu mai vreau să visez, nu mai vreau să visez lumea de jos, oprește, te rog, asta. Ce fel de făptură sau de mașinărie sunt eu, dacă mereu și mereu descriu o realitate în care nu trăiesc, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
l-aș fi jucat eu. Lazarus îmi ia din mâini cu blândețe cărticica pecetluită și îmi spune: -Învață să ai răbdare, Veniamin, n-a sosit încă ora, dar e aproape. Pregătește-te să citești curând cartea. Îmi dau lacrimile, de neputință și de rușine. Așa e, nu trebuia să mă grăbesc, trebuia să-l ascult pe bunul și înțeleptul Lazarus. Mai apoi mă gândesc la ceea ce m-a anunțat și tresar: curând?! Abia aștept să treacă timpul. De aceea mă retrag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
vorbit nici când ne-am întâlnit întâmplător pe la sindrofii profesionale. Ne-am salutat și-atât. Chiar și amintirea lui mă stânjenea. Tot stăruind să înțeleg de ce, am ajuns la concluzia că, atunci când nu poți lega o prietenie, frustrarea, amintirea acestei neputințe sporește cu timpul, în loc să diminueze. Dacă ești respins de o femeie, ai și varianta vinovăției sale. Ceva n-a mers între tine și ea - totuși, eșecul e suportabil, întrucât e în firea lucrurilor ca între un bărbat și o femeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]