9,277 matches
-
Pancras, mi-am cumpărat bilet și mi-am omorât timpul la choșcul de ziare, simțeam o greutate în stomac, aveam sentimentul că fusesem lovit, că supraviețuisem iarăși unui nou șir de mici tragedii care amenințau să se repete zilnic, la nesfârșit. În timp ce mă așezam într-un vagon al trenului de Sheffield, așteptând să pornească, meditam la acest incident umilitor și îmi blestemam ghinionul - dacă asta era - care mă pecetluise din nou ca pe un om care trăiește în imaginație, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aici, urmărind pe ecran toată ziua șiruri după șiruri de agenți de bursă, care la rândul lor se uitau și ei la el, se umfla în pene de mândrie și putere cvasi-sexuală. Părea, în asemenea momente că exista un număr nesfârșit de bariere de sticlă pe care să le pună între el și oamenii (existau cu adevărat?) ai căror bani alcătuiau baza speculațiilor îmbătătoare ale fiecărei zile. Meseria de bancher, îi spusese odată unui reporter de televiziune, devenise una dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și închis. N-avem nevoie acum decât să-l prindem pe criminal și să-l aducem în fața justiției. Și să aducem și restul familiei, dacă tot am început. Toți au mâinile pătate cu sânge. Scrie pe fețele lor. Un număr nesfârșit de oameni au murit din cauza comerțului obscen al lui Mark. Dorothy a fost cea care l-a omorât pe tata, hrănindu-l cu porcării; iar Thomas a mai băgat un cuțit, făcând ca banii lui să se evaporeze exact când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
zid lung de cărămidă întrerupt în cele din urmă de o pereche de porți din fier forjat. Se deschiseră la atingerea lui și Michael bănui că în sfârșit călătoria lui era aproape încheiată. Când ieși din tunelul de beznă aparent nesfârșit, înecat în noroi și năpădit de bălării care constituia aleea de intrare, pătratele aurii ale luminilor de lampă care străluceau la ferestrele reședinței Winshaw Towers puteau părea aproape prietenoase. Dar această impresie nu putea dăinui nici măcar unei priviri fugare asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
când soldații noștri luptă și pomenim familiile lor în rugăciunile noastre. Vâslește, vâslește, blând, barcă, pe râu. Zgomotul e asurzitor,scrâșnetul oribil al motorului și al curentului de aer și totuși, acoperind totul, se aude încă râsul dement al Tabithei; nesfârșitul, hidosul râs al irecuperabilei nebune... Vesel, vesel, vesel Nici un președinte nu poate trimite cu ușurință în război pe fiii și fiicele noastre. Mă prăbușesc, mă prăbușesc. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți. Mă prăbușesc... E un moment istoric. Până când vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
putea duce la capăt. Povesteau despre nenumăratele ore pe care și le petreceau În căutarea unor cifre În bazele de date sau vorbind la telefon cu oameni care nu voiau să vorbească la telefon cu ei. Sau cum catalogau la nesfârșit pe ecranele calculatoarelor informații adunate ani de zile și făceau luni Întregi cercetări pe teme lipsite de importanță, numai pentru a le da șefilor impresia că sunt productivi la culme. Se jurau cu toții că se tâmpiseră În scurtul răstimp scurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
râs de mine În pauzele dintre interviuri. După ce m-a măsurat cu privirea din cap până-n picioare, Fata Mortală m-a condus În biroul lui Cheryl Kerston, director executiv al revistei Runway, o zăbăucă adorabilă. Și ea a vorbit la nesfârșit, dar de data asta am ascultat cu atenție. Am ascultat cu atenție pentru că părea să Îi placă ceea ce face, pentru că mi-a vorbit despre aspectul „literar“ al revistei, despre articolele minunate pe care le citește, despre autorii de articole cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Ford, Calvin Klein, Annie Leibovitz, Nicole Miller, Adrienne Vittadini, Michael Kors, Helmut Lang, Giorgio Armani, John Sahag, Bruno Magli, Mario Testino și Narcisco Rodriguez, ca să amintesc doar câțiva. Erau zeci de donații făcute În numele Mirandei pentru diverse organizații caritabile, o nesfârșită listă care părea a conține sute de sticle de vin și șampanie, opt sau zece poșete Dior, câteva zeci de lumânări parfumate, câteva vase orientale din lut, pijamale de mătase, cărți legate În piele, produse pentru baie, batoane de ciocolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și se foia de colo-colo. Dar Emily? Glumea? Era oarbă? Chiar nu-și dădea seama că nu eram fata care lucra pentru ea de mai bine de un an? — Sunt Andrea, Miranda. Sunt noua ta asistentă. Tăcere. Tăcere atotcuprinzătoare, insuportabilă, nesfârșită, Înnebunitoare. Știam că n-ar fi trebui să vorbesc, știam că Îmi sap singură groapa, dar pur și simplu nu mă puteam stăpâni. — Ăă, Îmi pare rău pentru Încurcătură. O să pun hainele astea pe umerașe, cum mi-ai spus, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
inghinal exact acum. E bizar, dar ce să-i faci? Asta e. Inima Îmi bătea cu putere În tactul fiecărui cuvânt rostit de ea și aveam impresia că, indiferent ce făceam sau ce răspundeam, eram silită să o ascult la nesfârșit vorbind despre epilarea inghinală. Poate era mai bine s-o aud zbierând la mine pentru că Întrerupsesem cina Mirandei. — Mda, ce să-i faci? Ei bine, ar trebui s-o iau din loc. I-am spus lui James că ne vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de la Runway Îi batjocoreau, Îi marginalizau și Îi Îndepărtau pe toți cei care nu făceau parte din grupul lor, acum creaseră și linii interne de demarcație. După departamentul vânzări urma un coridor lung și Îngust. Părea să se Întindă la nesfârșit Înainte de a se termina Într-o chicinetă, situată pe partea stângă. Aici aflai un vast sortiment de cafele și ceaiuri, un frigider, pentru ca angajații să-și păstreze gustările de prânz - toate astea Însă erau inutile, dat fiind că Starbucks deținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
era plăcut să constat că măcar dinții ei sunt sensibili - iar eu nici nu apucasem bine să ies din clădire. Nici nu ajunsesem pe stradă! Așa e ea, Andy. Așa stau lucrurile și gata. Nu poți să te-ncontrezi la nesfârșit, În felul ăsta n-o să reziști prea mult aici. Nu vrea să jignească pe nimeni, zău că nu vrea. Dar așa e ea, pur și simplu așa e ea. Am dat din cap și am Înțeles, dar nu puteam deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
jignitoare, dar trebuie să mărturisesc că dacă tot trebuie să te Îmbraci cu ceva În fiecare zi, țoalele astea nu sunt rele deloc. Uite ce e, Îmi pare foarte rău că am Întârziat. Pregătirea Cărții s-a lungit astăzi la nesfârșit și imediat după ce i-am adus-o, Miranda m-a trimis la magazinul din colț să-i cumpăr niște busuioc. Parcă spuneai că are bucătar, a remarcat Alex. Nu putea să-l trimită pe el? — Într-adevăr, are bucătar. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de aseară. Fusese plăcut să Îi fac o surpriză lui Alex și incredibil de relaxant să lenevesc puțin prin apartamentul lui, dar, pentru prima oară după multe, multe luni, nu reușisem nicicum să adorm. Am avut iarăși și iarăși, la nesfârșit, mustrări de conștiință, rememorări bruște ale felului În care mă sărutase Christian pe gât și cum sărisem apoi Într‑o mașină ca să mă văd cu Alex, fără să‑i spun Însă nimic. Deși am Încercat să Împing gândurile astea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o excursie la New York cu mama și cu Jill ca să vizităm câteva obiective turistice. Nu‑mi aminteam nici unul dintre exponatele văzute În ziua aceea - numai cât mă dureau picioarele din cauza pantofilor noi - dar Îmi aminteam foarte bine treptele albe și nesfârșite de la intrare și faptul că durase o veșnicie până le urcasem. Treptele erau acolo unde le știam, dar arătau altfel În lumina crepusculară a apusului. Încă obișnuită cu zilele scurte și oribile de iarnă, mi s‑a părut straniu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
De‑acum Începusem să râdem amândouă. Știam și fără să‑mi spună Emily - iar ea știa că eu știam - că le cumpărase Încă două bilete la cursa companiei Delta numai ca să Îi Închidă gura Mirandei, pentru ca pretențiile și insultele acelea nesfârșite să Înceteze În sfârșit. În momentul acela aproape că mă Înecam de râs. — Stai așa. Deci, când ai aranjat În sfârșit să trimiți o mașină după ei la Delano... —... era cu puțin Înainte de ora trei dimineața și mă sunase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
venit și te‑a văzut vorbind cu... ăăă... altcineva? Mă străduiam să nu mi‑o Îndepărtez și mai mult cu opinii prea critice. Evident, multe gânduri o frământau - problemele de la cursuri, alcoolismul și bărbații care păreau să tot apară la nesfârșit În viața ei - și doream ca ea să Își deschidă sufletul În fața cuiva. Nu Îmi ascunsese niciodată ceva până acum, fie și numai pentru că nu mă avea decât pe mine, dar nu‑mi mai spunea aproape nimic În ultima vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
potrivit Încă după ora Parisului. Așa că ceasul meu ar trebui să arate unsprezece și un sfert dimineața, am zis eu cu veselie, În speranța că o să Încep călătoria pe o notă cât mai plăcută cu putință. — Mulțumesc pentru povestea asta nesfârșită, Ahn‑dre‑ah. Și aș putea să te Întreb pe unde ai fost În ultimele treizeci și cinci de minute? — Păi, Miranda, avionul a aterizat cu o Întârziere de câteva minute, și pe urmă a trebuit să... — Pentru că, În conformitate cu itinerarul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
bine În seara asta decât Îmi aminteam să o fi făcut de ani de zile. Băutura și dansul și mâinile lui pe spatele meu, când m‑a apropiat de el, făcuseră să mă simt mai vie decât În toate acele nesfârșite luni de când lucram la Runway, luni care fuseseră Încărcate doar de frustrare și umilințe și de o extenuare care Îmi amorțea trupul. Poate că de aceea făcea Lily ce făcea, am gândit eu. Bărbații, petrecerile, simpla bucurie de a‑ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
spun nimănui. În ce mă privește, această convorbire nu a avut niciodată loc. Ai prefera să nu plec, nu‑i așa? Minunea minunilor, ea a izbucnit În râs. — Ce i‑ai spus? Ea n‑a făcut decât să repete la nesfârșit că ai fost vulgară și te‑ai comportat necorespunzător pentru o doamnă. N‑am reușit să aflu nimic mai concret de‑atât. — O, asta probabil din cauză că i‑am spus să se ducă dracului. Nu se poate! — M‑ai sunat ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
neapărat un secret, o cale spre siguranță, calm și Încrede, pe care ea le pierduse. Se așeză și stinse lampa. Jos, la subsol, bărbatul, femeia și fiica lor strigau dintr-o cameră În alta; fetița pusese un disc, repetînd la nesfîrșit aceeași melodie pentru copii care se bloca din cînd În cînd. Dinspre camerele de sus nu s-a auzit nici un sunet pînă cînd, la ora zece și ceva, ușa Juliei s-a deschis și ea a coborît Încet la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
degetul pe care-l purtase cîndva era acum prea subțire să mai poată sta. CÎnd Îl luase pe stradă, era cald de atingerea mîinii lui Viv. Stătuse În cinematograf, uitîndu-se fără să vadă pantomima sonoră, spasmodică de pe ecran, Învîrtind la nesfîrșit cercul auriu, trecîndu-și vîrfurile degetelor peste toate micile zgîrieturi și ciobituri... În cele din urmă, incapabilă să mai suporte, Îl pusese-n buzunar cu stîngăcie și se ridicase; mersese Împiedicîndu-se printre rîndul de scaune și ieșise repede În hol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
toate astea? — Pearce nu are opinii despre nimic, zise Hammond, Înainte ca Duncan să poată răspunde. Tot timpul Își ține capul plecat, nu-i așa, cocoș? Duncan se foi timid. — Nu văd ce rost are să tot mesteci lucrurile astea la nesfîrșit, dacă asta vrei să zici. Nu putem schimba nimic. De ce să Încercăm? E războiul altcuiva, nu al nostru. Hammod Încuviință. — Războiul ăsta Împuțit e al altcuiva, așa e! — Este? Îl Întrebă Fraser pe Duncan. — Da, zise Duncan, cînd te afli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
zîmbetul ei era nesigur, se gîndi Kay. Probabil că surprinsese sfîrșitul Îmbrățișării lor, dar nu știa ce să creadă: era În același timp contrariată și jenată. CÎinele călca În urma ei și amușina tocurile pantofilor lui Helen. Toată scena dură ceasuri nesfîrșite. — Smuts! țipă femeia, Înroșindu-se din ce În ce mai tare. Smuts! CÎine rău ce ești! — Dumnezeule! spuse Helen, după ce cîinele trecu. Își aplecă fruntea să-și pună cercelul la loc, cu mîinile pe maxilar și cu degetele umblînd furioase În jurul micului șurub. Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că n-o să fie fericită pînă n-o să găsească o fată cu ochi albaștri, una care trebuia salvată sau Îngrijită sau ceva de genul ăsta... Își Întoarse capul și Întîlni privirea lui Helen În cele din urmă. Apoi Încheie cu nesfîrșită tristețe: Se pare că farsa am Încasat-o eu, nu-i așa? Helen se holbă la ea pînă ajunse să clipească și să-și Îndrepte privirea În altă parte. Începu să culeagă din nou vopseaua de pe polița șemineului. — Oare contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]