11,301 matches
-
R. Colomb: "Doar H.B. a intrat la domnișoarele Caudey; R.C. și Mante au șters-o prin pasaj în pod, ajungînd astfel la Grande-Rue". Stendhal: "Cînd nu i-am mai auzit pe comisari, am ieșit și am continuat să urcăm spre pasaj". Colomb: "Eroare". Stendhal: "Mante și Treillard [Colomb: "Treillard nu era cu noi trei"], mai sprinteni decît noi [...], ne-au povestit a doua zi cum, ajunși la poarta G, spre Grande-Rue, o găsiră blocată de două santinele. Domniile-lor s-au apucat
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
mult timp într-un ambient adaptat la obișnuințele sale, nu doar mișcările, ci și gîndurile sale sînt reglate după succesiunea imaginilor materiale care-i prezintă obiectele exterioare. Suprimați acum parțial sau modificați direcția, orientarea, forma, aspectul caselor, al străzilor, al pasajelor sau schimbați numai locul pe care-l ocupă una în raport cu cealaltă. Pietrele și materialele nu vă vor rezista. Dar grupurile vor rezista, iar în ele vă veți izbi, dacă nu de pietre, măcar de vechea lor amplasare. Aceasta a fost
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Nu mai departe acum. Îmi sugerezi să vorbesc despre Plopii fără soț. Parca ai ghicit că în mapa mea cu articolele din seria „Hoinar în jurul Iașului” se află unul intitulat: „Legenda Plopilor fără soț”. Îngăduie-mi să transcriu câteva scurte pasaje „...povestea Plopilor fără soț plutește într-o frumoasă legendă. Și ne place așa fiindcă altfel imaginea lor ar deveni pur materială. Dar așa suntem dezlegați de obligația de a respecta strict adevărul și ne putem imagina faptele și eroii pe
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Bernardin de Saint-Pierre: Virginiei îi plăcea să se odihnească în preajma [acestei] fântâni împodobite cu un fast pe cât de măreț, pe atât de sălbatic. Venea adesea aici, la umbra celor doi cocotieri, să spele rufele 70. Cel care nu cunoaște acest pasaj va întâmpina dificultăți în interpretarea celor două referințe spațiale în italice, atâta vreme cât nu știe ce anume este desemnat de "această fântână" sau de "cei doi cocotieri". Însă incertitudinea sa va dispărea dacă va avea acces la paginile anterioare ale romanului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
la birou și Paul vine la birou, însă a veni se folosește dacă agentul procesului se îndreaptă către locul în care se află enunțătorul în momentul în care se realizează / s-a realizat / se va realiza acest proces. În următorul pasaj din Jean Giono, enunțătorul se plasează în centrul scenei, spre care converge totul: La început, a fost ca o bucată mare din ținutul păduros, smuls cu viața lui cu tot, cu pământ, cu păienjenișul rădăcinilor de brazi, cu mușchi, cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
acestor întrebuințări. Acest lucru vă va facilita analiza semnificației comediei. ▪ 1.5. Studiați relațiile dintre pronumele de persoana I și persoana a II-a și "on" din următorul fragment care constituie sfârșitul unei povestiri autobiografice de Christine Angot (în acest pasaj, ea se gândește să părăsească orașul Montpellier, unde locuiește). Arătați de ce folosirea lui "on" este aici definitorie: Hai, totul o să fie bine, sunt și orizonturi înstelate la Montpellier. Există oameni drăguți peste tot, există oameni inteligenți pe toate drumurile, ajunge
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
perfective și unui plan secund formele de imperfect și de mai mult ca perfect. Putem măsura divergența funcțională dintre aceste două planuri dacă încercăm să le disociem în același text. De exemplu, dacă eliminăm fragmentele ce aparțin planulului secund din pasajele citate mai sus din Regele arinilor sau din Străinul, obținem totuși un text coerent; nu la fel stau lucrurile în cazul operației inverse căci, izolate de primul-plan pe care se sprijină, enunțurile din planul secund, puse cap la cap, constituie
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lucru explică de ce uneori nu putem determina cu precizie dacă un text este sau nu ironic. Fenomenul are o ilustrare celebră în textul lui Montesquieu despre sclavia negrilor din Spiritul legilor. În general, se consideră că este vorba despre un pasaj ironic pe motivul dezacordului dintre argumentele avansate și ceea ce este cunoscut în legătură cu pozițiile filosofice ale autorului. Însă unii contemporani nu au prceput această ironie, care în text nu reiese cu putere decât începând cu al treilea paragraf. Al doilea paragraf
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
interpretează ca fiind serioase, la nivelul structurii de suprafață, în timp ce cititorii pamfletului percep polifonia în mod ironic. Găsim o ilustrare fidelă în următorul fragment, în care iezuitul laudă binefacerile cazuisticii: Dar, fără să ne îndepărtăm de subiectul nostru, ascultă și pasajul următor luat din paterul Gaspard Hurtado, De sub. pecc. diff., 9, citat de Diana, p. 5, tr. 14, r. 99 este unul din cei douăzeci și patru pateri ai lui Escobar: Un beneficiar poate, fără nici un păcat de moarte, să dorească moartea celui
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sau mai degrabă Y...; non-coincidența cuvintelor cu ele însele, când enunțătorul se confruntă cu faptul că sensul cuvintelor este echivoc: în toate sensurile cuvântului, în primul sens al cuvântului, literal, este cazul s-o spunem... Să luăm, spre exemplu, următorul pasaj din Robert Pinget: Am zis să înțelegem ce. Am repetat să înțelegem ce, explicați-vă. Că o persoană ca Lorpailleura la vîrsta sa, patruzeci de ani, poate foarte bine să-și imagineze că având în vedere caracterul dvs, starea averii
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
-i va lăsa să zboare cu propriile lor aripi 188. În lipsa ghilimelelor, este imposibil de știut dacă termenii folosiți în discursul indirect sunt ai lui Charlus sau ai naratorului. Ar fi altfel dacă, de exemplu, cititorul ar ști dintr-un pasaj din roman că "a zbura cu propriile aripi" este un tic de limbaj al lui Charlus. 5.4. Introducerea discursului raportat Pentru a fi considerate ca atare, citatele trebuie introduse în așa fel încât să poată fi reperat un decalaj
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
figura într-o exclamație: * Ce casă pătrată! Cu siguranță, pot apărea enunțuri ca: Ce masă splendidă ați cumpărat? în care un adjectiv subiectiv apare în interogație, dar în care interogația nu trimite la splendidă, ci este doar o apreciere în pasajul respectiv (a se compara cu Ce masă rotundă ați cumpărat?). Pentru a descrie o asemenea divergență, putem vorbi, la fel ca J.-C. Milner 233, de clasificare și non-clasificare, termeni al căror sens este mai controlabil. Prin folosirea unui adjectiv
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de cimbru și vipere 256. Pe un teren ascuns" este rema1 reluată ca temă2 prin pronumele acesta. "O pădure înaltă de pini și de stejari", care face parte din remă2 devine, în fraza următoare, tema3 ("acești copaci negri"). În acest pasaj, identificarea temelor și a remelor este asigurată prin două tipuri distincte de reluare anaforică: o substituire pronominală ("acesta") și o substituire lexicală ("o pădure înaltă de pini și de stejari" = "acești copaci negri"). Progresia lineară se închide rapid, deoarece fragmentele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
on. Acest du-te-vino este caracteristic romanului "regionalist", în care se descriu obiceurile unei regiuni, povestindu-se, în același timp, o aventură deosebită, din punctul de vedere al unui subiect ancorat în ea. ▪ 1. 8 În primul paragraf putem delimita un pasaj de discurs indirect, povestit din punctul de vedere al lui André Steindel: "Teancuri de facturi [...] câteva pagini"; cititorul vede prin intermediul privirii lui André. În cel de-al doilea paragraf, enunțul "se auzea o voce feminină fredonând" ține tot de punctul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lui André. În cel de-al doilea paragraf, enunțul "se auzea o voce feminină fredonând" ține tot de punctul de vedere al lui André, însă de data aceasta este vorba despre o percepție sonoră. În schimb, în al doilea paragraf, pasajul " Copilul își adora părintele [...] dragostea pentru un necunoscut" este raportat din punctul de vedere al naratorului: desemnările "copilul", "D-na Steindel", "fiul său") și cunoștințele transmise exclud punctul de vedere al personajului. Vom remarca, și într-un caz, și în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
D-na Steindel", "fiul său") și cunoștințele transmise exclud punctul de vedere al personajului. Vom remarca, și într-un caz, și în celălalt, rolul crucial jucat de imperfect în delimitarea fragmentelor ilustrative pentru punctul de vedere folosit. ▪ 2.1 Acest pasaj este un exemplu ilustrativ de narațiune clasică. Narațiunea este făcută pe modul "povestirii" la perfectul simplu și la imperfect, întreruptă în mod constant de fragmente de dialog înlănțuite teatral care țin de "discurs" (vom compara acest mod de narațiune cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ar fi în prezent sau iată-ne [§ 4]. De notat este și efortul autorului de a facilita tranzițiile între planul ambreiat și cel non-ambreiat. De exemplu, în paragraful 2, conjuncția și unește o replică neterminată, în discurs direct, cu un pasaj non-ambreiat. Cât despre discursul direct care deschide paragrafele 2, 3 și 4, el nu este introdus printr-un verb, ci doar semnalat printr-o liniuță de dialog. Analizată în detaliu, această narațiune de factură clasică revelează astfel eterogenitatea, legată de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
valoare erotică lui iubeau, valoare incompatibilă cu statutul ecleziastic. În privința argumentului referitor la sobrietatea Părintelui, el se află, la rândul lui, în contradicție cu purtarea la care ne așteptăm, în mod normal, de la un foarte bun preot. Într-un asemenea pasaj, putem vedea cât de puternic depinde percepția ironiei de sistemele de evaluare ideologică atribuite locutorului, în vigoare în epoca respectivă. Decodarea ironiei se face mult mai ușor dacă cititorul cunoaște pozițiile anticlericale ale lui Voltaire și știe cum trebuie să
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
profesorului Moruzi, dar și devotamentului Întregului personal de la Spitalul „Caritatea" medici, asistente, personal auxiliar care și-au riscat viața. Din lucrarea mai amplă pe care doctorul Cozarescu ne-a pus-o cu amabilitate la dispoziție, am selectat cele mai sugestive pasaje pentru activitatea medicală de la acest spital, adaptându-le la ortografia și gramatică limbii actuale, dar păstrând stilul original, care menține peste decenii parfumul acelei epoci. De asemenea, am păstrat termenii medicali de atunci, termeni care astăzi sunt căzuți În desuetudine
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
mine, împărtășind, prin urmare, aceeași soartă. A fost un miracol că noua schemă existențială nu a funcționat cu acest deznodământ pentru mine. Din păcate, funcționează din plin pentru alții. Dar, dragă cititorule, alta este problema acum. Ție ți-au plăcut pasajele filozofarde de mai înainte? Cu siguranță, nu. Sunt monstruoase în sterilitatea, chiar inumanismul lor. Și când te gândești că sunt cohorte de oameni care asta fac toată viața sau își doresc cu disperare s-o poată face! Adică ce? Să
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
din cartea unui autor de o asemenea profunzime precum Frossard. Dar, dacă totuși ar fi așa, dimensiunea literară a cărții nu ar fi cu nimic văduvită, ba dimpotrivă, aceasta deoarece Frossard dovedește un talent descriptiv cum numai marii povestitori au. Pasaje precum cel pe care urmează a-l reproduce, transformă lectura într-o bucurie și o delectare în egală măsură: "Satul tatălui meu era singurul sat din Franța unde exista o sinagogă și nicio biserică. Se afla, după Belfort, un ținut
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
decât șeful: tac chitic, conform poruncii, nu strig: Dinule, sunt aici, Dinule, nu te lăsa voinice, Dinule, am hotărât să mă port bine"20. Importante de asemenea, pentru a cunoaște atmosfera în care s-a desfășurat procesul lotului "mistico-legionar", sunt pasajele din Jurnal ce cuprind relatări din timpul procesului. În sala de ședințe, dând impresia de pustietate, uriașă, ne așează în boxă, tot pe bănci ca la scoală, suntem mulți foști elevi ai liceului Spiru Haret -, acum unul lângă altul înghesuiți
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de aceea a și ales să se facă ortodox, știut fiind faptul că ortodoxia e una dintre cele mai tolerante confesiuni. Cât despre chipul minunat în care a avut loc botezul, nu mai e nimic de spus în afara reproducerii unor pasaje din secțiunea 15 Martie 1960 a Jurnalului fericirii: ,, Catehizarea a luat sfârșit. Botezul, hotărât pentru ziua de cincisprezece, are loc așa cum stabilisem. Părintele Mina alege momentul pe care-l socotește cel mai potrivit: la întoarcerea "de la aer", când caraliii sunt
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
lui Bernanos, cu care Frossard își deschide volumul memorialistic (Dumnezeu există, eu L-am întâlnit), anume aceea care sună astfel: "Convertiții sunt incomozi". Dar despre imaginea lui Steinhardt în ochii ex-coreligionarilor, ceva mai târziu. Acum, însă, să ne oprim asupra pasajului cel mai controversat din Jurnalul fericirii, dacă privim volumul lui Steinhardt din perspectiva discursului postmodern a cărui principală preocupare este ceea ce numim prin sintagma "politicaly corectness". Este vorba de secțiunea Jilava 1961 și fabrica Stăruința din Vitan (1965-1968) a Jurnalului
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
referire directă la țigani: "Rasismul este o demență, dar cum să spun? -, nerasismul, contestarea unor rase deosebite, fiecare cu însușirile ei, este o nerozie"6. Deja discursul "politicaly corecteness"-ului e zgâlțâit din toate încheieturile. Dacă mai oferim și câteva pasaje prin care Steinhardt conturează imaginea țiganului, atunci deja putem cataloga discursul ca fiind rasist: "Sunt mai ales certăreți, rostul vieții lor e gâlceava... fără de larmă și tărăboi se asfixiază și pier... au un dar neîntrecut de a terfeli totul: mincinoși
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]