7,848 matches
-
frază făcea adevărate crize; Își lovea fruntea de perete, Începea; să vorbească dezarticulat - furia lui Caliban cînd Își vede chipul În oglindă sau furia lui Caliban cînd nu-și vede chipul În oglindă - apoi se liniștea, ieșea să facă o plimbare cu Tiberiu pe strada Maica Domnului pînă la cimitir, la Luci, și se Întorcea cu un carton de cataifuri și cu flori. Toate aceste păpuși pe care le scot din cutii prăfuite, le răsucesc cheița și le fac să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de mai sus a fost extras dintr-un pliant pentru turiști.“ Birgit e distrusă. Acum Îmi dau seama că această legătură pe care am dezaprobat-o cu toții a Însemnat pentru ea mult mai mult decît escapada de la barul chinezesc, sau plimbarea aceea nocturnă În cimitir la Sighișoara, pe care le știu de la ea pînă-n cele mai mici amănunte. Nevoia asta organică a ei de a fi mereu altfel, de a provoca indignarea celorlalți cu orice preț, boema ei de prost gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îndepărtate, pe care nici tu nu le mai consideri ale tale - de asta ți se par neutre - Îi servești Întîmplări care ar putea fi la fel de bine ale ei, sînt chiar ale ei, nu-ți dai seama că aveți amintiri comune? Plimbările acelea pe malul DÎmboviței vechi, trăsurile, bisericile și birturile și lăptăriile din Drumul Sării... un trecut În care ați existat amîndouă. Și dacă scormonești și mai adînc, ai să descoperi că Întotdeauna de-a lungul existenței tale, Într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cameră secretă. Parcă exiști În toate locurile și totuși atît de departe de urma În care ai fost cu o clipă Înainte. Voiam să-mi repovestesc ceva dintr-o carte, ceva ce Își spuneau Stephen Dedalus și Leopold Bloom În plimbările lor prin oraș fără să se Întîlnească. O Întîmplare ca o ecuație simplă cu două necunoscute după care se pune semnul egalității și apoi urmează misteriosul imprevizibil. Și deodată fără nici o explicație apare imaginea cu o fetiță Într-un șorțuleț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
frappé sau Nescafé frappé, sau doar Nescafé. Grecii își beau de obicei frappé-urile fără lapte sau zahăr, dar au tendința să-i servească pe turiști cu amândouă. Ne aflam în fața unei cafenele de pe Naxos, care dădea spre port. Dedicasem ziua plimbărilor. Naxos e numită „insula verde“ chiar dacă nu e foarte de verde în clipa aceasta. Dar mai e până la venirea verii, iar ideea că lucrurile rămân verzi cât e anul de lung este probabil o ciudățenie a englezilor. În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lucruri de mult îngropate înapoi în lume. Nu avusesem de gând să atac Fragmentul becului în felul ăsta. După ce am descărcat cutiile, la prânz am mâncat un sendviș și am băut o bere la bar, apoi am ieșit la o plimbare de-a lungul aleii care pornea din fața hotelului, urmându-i traseul șerpuit în sus pe deal. Lângă un spațiu de odihnă am găsit o bancă și m-am hotărât să mă așez. În vale, case și fabrici masive din gresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la mine. — Ce e, scumpule? Am făcut tot posibilul să-i explic, articulând și comunicându-i cu atenție cuvintele de parcă ar fi fost niște mici mine, atenție, atenție, atenție. — Cum te simți? întrebă ea. Poate ar trebui să faci o plimbare sau ceva de genul ăsta. Întinde-ți picioarele. — Poate. — Vrei să te însoțesc? — Nu, cred că trebuie să fiu singur. — Bine. Peștii de la apus trebuie să se fi strâns la mal acum. Ai putea să iei ce-a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Dar acum e închisă, dragule. Pentru Dumnezeu, de ce vrei să te duci tu acolo? — Din pură curiozitate, fusese tot ce reușisem să spun. Ea-mi zisese că arătam îngrozitor și îi răspunsesem c-o să mă simt mai bine după o plimbare. Nu păruse deloc convinsă de asta, dar probabil că hotărâse că nu mă cunoștea destul de bine ca să se opună acestei idei altfel decât tăcând și ridicând din sprâncene a îngrijorare. Poteca ducea spre o verandă plină de frunze moarte. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
intra prin două uși duble, făcute din lemn închis la culoare și genul acela de sticlă vălurită cu plasă de sârmă înăuntru. Am împins ușa din stânga și aceasta s-a deschis pe jumătate. — E cineva aici? Tușa Ruth avusese dreptate: plimbarea nu-mi fusese de ajutor. Măruntaiele îmi atârnau libere și ude sub coaste și între șolduri. Capul mă durea și mai tare. Ca un sistem de încălzire centrală în țevile căruia se infiltrase aer, mintea mea dădea rateuri și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de tot? Încercând în continuare să pricep ce spunea, probabil că nedumerirea mi se citea pe față. Și probabil că era genul corect de nedumerire. — Ce să feștelești? Un zâmbet stins traversă rapid chipul lui Scout. — Ascultă. O să fac o plimbare prin depozit, să văd dacă nu găsesc motanul. Îmi trebuie câteva minute de gândire, dar o să mă-ntorc și-atunci promit să-ți spun toată povestea. Ai ceva împotrivă? — Nu, am zis, simțindu-mă încă de parcă m-ar fi înțepat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de nedescris. — Cineva a trădat, altminteri așa ceva nu s-ar fi putut Întîmpla! zise el și, Întorcînd brusc spatele insuliței și rămășițelor murdare ala pasarelei improvizate, se cățără pe mal și porni grăbit spre sanatoriu. Rămas singur, Digby Își continuă plimbarea. Pe terenul de tenis se disputa o partidă foarte dramatică. Cei doi jucători, pe nume Still și Fishguard, alergau de colo pînă colo, aruncîndu-și priviri fioroase și nădușind zdravăn. Singurul lucru anormal În Înfățișarea lor era concentrarea intensă. La sfîrșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
caz, chelnerița spunea că flăcăruia din sobă n-ajungea nici pentru a fierbe un ceai sau a prăji pîine. Îi aduse, Însă, o cană cu lapte, marmeladă și cîteva felii de pîine uscată. După acest dejun copios, Rowe făcu o plimbare În Hyde Park, sub razele Încă reci ale soarelui. Privind peste umăr, se Încredință că nu era urmărit: pe aleile lungi ale parcului nu se vedea nimeni. Se trezi fluierînd singura melodie pe care-o cunoștea. GÎndul că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
busolă nouă care să-i ajute să se orienteze, căci vechea busolă fusese distrusă. Așa se face că, Într-o frumoasă zi de primăvară, eram În drumeție cu un grup de vreo zece-douăzeci de colegi. Dacă-mi amintesc bine, această plimbare ne ducea peste dealurile ce mărginesc malul apusean al lacului Starnberg; din loc În loc, șirurile de fagi de un verde luminos erau Întrerupte de goluri, lăsând să se vadă, la stânga și mai jos de noi, lacul care părea că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din loc În loc, șirurile de fagi de un verde luminos erau Întrerupte de goluri, lăsând să se vadă, la stânga și mai jos de noi, lacul care părea că se Întinde până la munții ce formau fundalul peisajului. Destul de ciudat, În timpul acelei plimbări am avut prima discuție despre lumea fizicii atomice, discuție care pentru mine avea să capete o mare Însemnătate În cursul carierei mele ulterioare.” Pe la unsprezece, căldura Începu să crească din nou. Revenind acasă, Michel se dezbrăcă la piele și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
devenise foarte blândă, puțin bizară, și adesea râdea fără motiv; de asemeni, uneori, ochii i se umpleau dintr-odată de lacrimi. Lua atunci un Tercian În plus. Începând cu a treia săptămână, putu să iasă În oraș, să facă scurte plimbări pe malul râului sau În pădurile din Împrejurimi. Era un august excepțional de frumos; egale și splendide, zilele treceau fără vreun semn de furtună, nimic nu prevestea un sfârșit. Michel o ținea de mână; adesea, se așezau pe o bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
țigări la Îndemână. Încă nu se dusese la centru. Pe fereastră, vedea valurile de ceață deplasându-se lent. În jurul datei de 20 noiembrie cerul se Însenină, timpul deveni mai rece și mai uscat. Michel Își făcu obiceiul să iasă la plimbări prelungite pe drumul de coastă. Trecea de Gortrumnagh și de Knockavally, ajungea adesea până la Claddaghduff, câteodată până la Aughrus Point. Se afla atunci În punctul cel mai apusean al Europei, În punctul extrem al lumii occidentale. În fața lui se Întindea Atlanticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
După mărturia puținelor persoane care l-au Întâlnit pe Djerzinski În Irlanda În timpul ultimelor sale săptămâni de viață, o Împăcare părea să fi coborât În sufletul lui. Chipul său anxios și mobil părea să-și fi găsit liniștea. Făcea lungi plimbări visătoare, fără un scop precis, pe Sky Road; mergea cu cerul alături. Șerpuind printre dealuri, drumul spre vest urma o pantă când abruptă, când lină. Oceanul scânteia, reverbera o lumină schimbătoare pe ultimele insulițe stâncoase. Rostogolindu-se rapid la orizont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
îl studiez din clasa întâi. Îmi mai place să confecționez creaturi mitologice din hârtie, să înot și să mă joc cu copiii pe care îi cunosc. Culoarea mea favorită este mov, culoarea regalității. Îmi place mișcarea în aer liber și plimbările cu bicicleta în parc. Eu iubesc animalele și de aceea îmi îngrijesc cu drag papagalul, pe care îl cheamă Coco. Îmi plac foarte mult câinii, rasele preferate fiind bichonul maltez, chihuahua și chow-chow. Aceastea sunt eu! Voi ce părere aveți
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
depărtare, zâna cea buna se bucura și ea de fericirea sătenilor. Bătrânelul a căzut la picioarele ei, mulțumindu-i cu lacrimi în ochi. O dorință imposibilă EduardMihail Hamza Era o zi plăcută de toamnă. Împreună cu părinții am ieșit la o plimbare în Parcul Copou. Totul era învăluit într-o lumină blândă, aurie. Frunzele verzi ale copacilor, ce mă înveseleau astă vară, erau acum galbene sau ruginii și încetul cu încetul se desprindeau de pe crengi și porneau într-un dans lin, acoperind
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
care el o adoră. Eu o aruncam departe și Toto fugea după ea ca fulgerul. După ce am terminat cu joaca, m-am așezat pe iarba de un verde-crud și mă gândeam cum ar fi să merg cu Toto într-o plimbare prin pădurea alăturată. Să adun niște floricele, să ascult trilurile păsărelelor, să mă bucur de natura renăscută. Ar fi așa de frumos! Cum mă gândeam eu așa, am ațipit.Visam...Am căzut într-un somn dulce ca Frumoasa din Pădurea
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
calibrare a mouse-urilor din cadrul serviciului IT de pe lângă departamentul de HR“, exercitându-și după Marea Trecere aceleași competențe și altele În plus , doar nu vreți să se ducă pe apa sâmbetei odată cu decesul atâtea cursuri și traininguri pentru a deprinde metodologia plimbării unei foi!, iar când spun foaie, ei bine, chiar asta vreau să spun, Întrucât Purgatoriul nu e prea bine tehnologizat, aici ajung doar calculatoarele stricate sau aruncate la gunoi, e plin de computere 286 și de 386, rareori vezi un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
deget să-i fi apăsat tastele pentru a forma codurile de eliberare, bancnotele ieșeau prin fanta aparatului și cădeau pe pavaj. Neînvățate cu o asemenea libertate, departe de spațiile strâmte și Întunecoase ale portofelelor, peticele de hârtie filigranată plecau la plimbare În grupuri, ca niște școlari În excursie. Se prelingeau ușoare de-a lungul trotuarului, trecând peste capote și parbrize. Câte-o bancnotă Își mai lipea curioasă fața de vitrina unui magazin, se mai agăța de-un ștergător ori de capătul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
asistând neputincioasă, dar demnă, la faptele netrebnicilor săi supuși. Văzut de sus și de la depărtare, orașul semăna cu cel dinainte, cu străzi inundate de mașini, curgând Însă mai Încet, Întrucât carosatele, fără a avea treburi pe undeva, se dedau răsfățului plimbării. Evident, nu se vedea picior de om, dacă facem abstracție de cele care formau o stivă Însângerată sub copertina terasei de peste drum. Mișcarea aceasta necontenită semăna cu zvârcolirea rufelor În mașina de spălat, căci apăruse și altceva, care dicta o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și Anette, o enigmă suflată În glazură albă, modificându-și relieful Într-un mod aproape insesizabil. Spre noapte, când zgomotele celor pe deplin mișcători se stingeau pe culoare, oftaturile statuilor lungite În paturi Încălțau ciorapi de lână și plecau la plimbare prin salon. Minusculul șuierat al lui Jimbo sufla precum crivățul, iar curentul transforma sipetele pline cu giuvaieruri din sinusurile sale În cutii de rezonanță. Anette plângea În interior, din ochii uscați lacrimile Îi curgeau prin catedrala de os a țestei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca niște exponate care habar n-aveau când erau urmărite. Odată, am Încercat să facem o gaură În peretele dinspre coridor, sperând că vom putea lua legătura cu ocupanții altei camere, care se puteau afla tocmai atunci În timpul orei de plimbare. Zidul era moale, dintr-un fel de mucava de culoare maronie, dar, În ciuda evidenței simțurilor și a măsurătorilor, s-a dovedit imposibil de străpuns. Gaura s-a transformat treptat Într-un tunel pe care l-am săpat cu rândul, ore
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]