7,894 matches
-
poate fi luată ca un „fapt divers”, dar are - zic - și un înțeles mai larg: într-un fel sau altul, mai devreme sau mai tîrziu, toți zeloșii se sinucid. Inclusiv în literatură! *La „Zilele Călinescu” (5-7 iunie 1980), în timpul unui prînz, m-am întreținut cu Ov.S. Crohmălniceanu. Între altele, el a încercat să-mi demonstreze cît de dificilă e reconstituirea unor momente din deceniile cinci și șase. Mi-a dat propriul său exemplu. A scris, în preziua primului Congres al Scriitorilor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
face chiar cu o anume tragere de inimă. În cele trei săptămîni ale sejurului, discuțiile alimentare mi s-au părut cele mai dese, începînd de la structura meniurilor pînă la modul de servire. Opiniile fluctuau într-un fel comic. Ieri la prînz, de pildă, după jumătate de oră de așteptare, ospătărițele erau criticate fără milă. Rezulta că mai rău de-atît nici că se poate. Pînă la terminarea servitului mesei, gata însă și cu reabilitarea! Aceleași variații în judecată le-am întîlnit și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e la Lena, iar el a fost singur. „Bine, foarte bine!” și întrucît eu m-am arătat nedumerit, a adăugat: „Sînt mulțumit de felul în care am petrecut-o!” Figura sa e, însă, destul de încordată. L-am poftit să ia prînzul cu mine. M-a refuzat, formal, o dată, apoi a acceptat: „De-o ciorbă cu perișoare chiar mi era poftă!” îl simt flămînd de-a binelea, și mă întristez de singurătatea sa. Aseară, cînd am afirmat că, de fapt, nu-i
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
înviat!” se mai spune doar între intimi. Cînd am ieșit dis-de-dimineață să cumpăr lapte (azi lumea bea vin, e deci mai ușor de „procurat), cei cu care m-am întîlnit m-au salutat cu „Bună dimineața!”, oarecum încurcați. Doar pe la prînz, mergînd pe Calea Mărășești, un cerșetor bătrîn mi-a spus: „Hristos a înviat, tovarășe!” *„Pilda lucrătorilor tocmiți la vie” se încheie (Matei 20, 16) cu des citatele vorbe: „mulți sînt chemați, dar puțini aleși”. Ce taină include alegerea nu se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că știu despre el „niște chestii” pe care, presupun ei, n-ar vrea să le audă. De pildă, azi, în timp ce stăteam de vorbă cu C.Th. Ciobanu și Ion Roșu, G. a intervenit și a zis: „Ian să-i fac un prînz bun domnului Călin!”, apoi a relatat că, la Onești, a fost întrebat de o profesoară de română: „Cine mai e în redacție?” El i-a răspuns: „Cutare, Cutare și... Constantin Călin”. „Cum crezi că a comentat, cînd ți-a auzit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
doresc și fetei mele!” Tușat, am șters de pe tabla memoriei răutățile pe care mi le inspirase începutul discuției. *22 iunie 1986: 171 de ani de la a doua abdicare a lui Napoleon și „ziua mea”: 46 de ani! Dimineața și după prînz, lecturi amestecate: Montaigne („Cele trei legături”) și „Readerˇs Digest”. Neavînd nici un chef de scris, spre seară am reluat munca de „cap limpede” la revistă. Nimic deosebit în paginile citite, în afară de cîteva reflecții ale lui Mihai șora despre o etică a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a așteptat. Unul dintre acestea a fost recitalul lui Sorin Postelnicu, pe texte de Ovidiu Genaru, care, literalmente, a speriat-o: avea fața albastră-violet, asemenea părului („tipa” excelează la coafuri) și cred că-i amorțise limba. Actorul (pe care la prînz, în chip de specială prețuire, îl așezase în fața ei, a doamnei Vera Călinescu și a Corneliei ștefănescu) a fost provocator cu ostentație făcînd ca „șopîrlele” să pară vipere. În timpul ultimului prînz de la Onești, buza de jos a profesorului Piru a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cred că-i amorțise limba. Actorul (pe care la prînz, în chip de specială prețuire, îl așezase în fața ei, a doamnei Vera Călinescu și a Corneliei ștefănescu) a fost provocator cu ostentație făcînd ca „șopîrlele” să pară vipere. În timpul ultimului prînz de la Onești, buza de jos a profesorului Piru a prins să sîngereze: o picătură s-a scurs pe bărbie, și deaci pe cămașă. Doamna B. și-a plecat privirea în farfurie, iar Mihai Drăgan, fiind de aceeași parte a mesei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Traducere: I. Boniface-Hétrat). *Inscripție pe un ștergar: „Unde-i pace și iubire / E noroc și fericire”. Simplu, liniștitor! *Metamorfozele unui bărbat: la culcare era „șarpe” (care, bineînțeles, a fost încălzit mereu la sîn), iar dimineața „mătrăgună”. Ce va fi la prînz, și apoi, din nou, seara? *Cîți pumni verbali poate încasa cineva într o zi fără să se clatine? *Protestul unui cărturar (Florea Fugariu, editorul Țiganiadei), cu care am stat mai mult de vorbă în curtea Liceului Bacovia: „Ni-i jefuit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cît de tare mi-au șubrezit acestea sănătatea, dar neîndoielnic au lăsat urme. Și încă un lucru: expunîndu-mă, ceilalți au putut s-o ducă (ceva) mai bine. *„Tare mi-i teamă că treaba se diluează”, mi a spus, îngrijorat, la prînz, Victor Mitocaru. Nu e singurul care trăiește un moment de amertume. Cu o oră sau două mai devreme, Nanianu îmi mărturisise, la rîndu-i, o temere amestecată cu nedumerirea. După socotelile lui, dacă situația rămîne așa, eu nu pierd nimic, Adam
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la miezul nopții din Vinerea Mare, Barbu, fiul lui Tudorel din Amsterdam, tot atunci, și la aceiași oră. Tudorel și cu soția lui, Gabi, veniseră În Marțea Săptămânii Mari, Remus de la Craiova, ca să aștepte pe Smaragda la aeroport, a sosit Înainte de prânz, În Vinerea Mare. și adunați cu toții ne-am dus la prohod la biserica Antim. La Înviere am fost tot la Antim, potop de lume, nu alta. Masa de după Înviere, a rămas și după plecarea soției mele, o masă sfântă, ca și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
gata la data când s-a serbat Centenarul. 571 Pe o micromonografie „R. Schweitzer-Cumpăna” apărută la Editura Meridiane, marele artist a avut amabilitatea să-mi adreseze rânduri pe care poate nu le merit. L-am cunoscut personal, cu prilejul unui prânz la prof. V. Tempeanu și mi-a făcut impresia unui spirit frământat, a unui om de o mare cultură. 940 prilejul Centenarului N. Gane. Ai mei trimit salutări celor dragi matale, iar de la mine mulțumiri și o strângere prietenească de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
umflă prețurile sau cu câtă bucurie nu vi se mai dă restul; dacă veți scoate carnetul, veți vedea cum unele produse zac pitite prin depozite. Despre ambalaje, nu mai are rost să vorbim. Astea sunt pentru risipitorii din capitalism. La prânz, v-aș recomanda să serviți masa la un restaurant (de pildă, la Palace, împreună cu familia). Bugetul dvs. va fi serios zdruncinat, căci un anumit procent, destul de sporit, va intra în buzunarul statului, iar altul, deloc neglijabil, în punga ospătarului. La
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu se privească cu binoclul ori să se facă fotografii spre sfânta vilă, se puteau observa cu ochiul liber unele personaje neidentificabile. Dar să revin la plaja noastră, a muritorilor de rând. În fiecare zi apăreau pe plaje, spre ora prânzului, diferite bunătăți ca mititei, cârnați fripți, crenvurști, bere, citro și siropul înghețat denumit pompos înghețată. Se puteau obține unele dintre acestea cu o coadă destul de redusă, doar de 10-15 minute, fiindcă apărând aproape simultan, oamenii se împărțeau pe la tarabe. Dar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
stilizată. Scaune Înalte, un birou masiv. Maestrul mă primise În chiloți de baie! M-a chestionat: familie, profesie, literatură. Mereu suna telefonul. Pe una dintre interlocutoare, o actriță despre a cărei frumusețe vorbea cu vizibilă plăcere, a invitat-o pentru prânz la Capșa, celebrul loc pentru vedete. Galanteria seniorială găzduia neastâmpărul lui Rică, fante de obor, dar rafinat de lecturi și urbanitate. Am ieșit Împreună. Ne-am oprit la oficiul poștal de pe strada Nikos Beloiannis (numele comandantului comunist grec din timpul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ferm și mândru numele meu Întreg, de parcă ar fi rostit: Napoleon Bonaparte! Elan exagerat. Eternitatea locală nu se obținea ușor Între numeroșii Napoleoni ai competiției pentru glorie. L-am revăzut, apoi, după vreun an, la Capșa, unde mă invitase la prânz, să-mi arate prefața. Veneam cale lungă, cu tramvaiul și troleibuzul, tocmai de la Ciurel, de la ISCPGA, Institutul de Studii, Cercetări și Proiectări pentru Protecția și Gospodărirea Apelor, unde devenisem „cercetător științific principal” și eram, ca de obicei, În pulover. Portarul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care se tot umfla, carnavalesc, „falca necesității imediate”: „Sta chircit În albeața ochiului/ și nu visa decât la următorul imperiu/ de noapte. Își demitizase secundă după secundă,/ credea doar În falca necesității imediate/ și a vanităților de mătrăgună/ dimineața, la prânz și la cină. Trăia fără nici o bătaie de inimă. Uitase să se mai joace./ Învățase să reușească”. Am recitit, mărturisesc, și poemul Mynheer, nume transferat, deloc Întâmplător, dintr-un plic negru al prozei mele În strofele poetei și, ulterior, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mie și alor mei, a venit doar dinspre Berlin? Ceea ce am trăit și după război era tot o consecință a acestuia? Călătoria putea fi un pelerinaj la locul care provocase răscrucea unei existențe și a atâtor altora. * Am ajuns la prânz. Viscolea, era frig. Orașul răsărea Între suliți și panglici de neon. Apartament luminos, cald. Am ieșit pe stradă, să localizez noul domiciliu. Rathenauplatz. Mi-am amintit de personajul pe care Musil l-a proiectat În marele său roman... Prim contact
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ani, era vital și harnic și neobosit, ca mult mai tinerii săi colegi și studenți, dar era și copleșitor de cultivat, galant, cosmopolit, bizar Întârziat al unei lumi care dispare. Ne Întâlneam destul de des la colegiu, uneori și la un prânz de duminică. Îi scrisese, probabil, lui Cioran despre mine. Într-o zi, mi-a arătat un surprinzător mesaj de la acesta, datat 25 septembrie 1989: „Mon cher ami, Je vous remercie de votre lettre qui tombe à pic. Il y a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
excelenta friptură pregătită de Simone, afabila sa parteneră, discuția a trecut, treptat, la subiecte mai neutre. Vorbeam românește, când Simone trebăluia În colțul care servea drept bucătărie și reveneam, apoi, cuminți, la franceză. Vroia să afle cu cine am programat prânzul și cina În zilele următoare, ce ziariști și literați urmează să văd. A fost surprins să afle că programul meu era vag, relaxat, editura pariziană dovedindu-se mai curând ospitalieră decât eficientă. „Dumneata ai nevoie acum de niște premii. Premiile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vreme care pare să fi anulat Însăși noțiunea de posteritate, instaurând absoluta supremație a efemerității, a succesului imediat, a spectacolului rapid și perisabil. * Într-o suavă seară de aprilie 2003, l-am reîntâlnit pe Kertész la Berlin. Îl văzusem la prânz, pe stradă, dar nu l-am oprit, părea prea bucuros să prindă un taxi (spre casă, bănuiesc). Detaliile coșmarești ale bâlciului deșertăciunilor publice s-au revelat pregnant În acea seară În relatarea soției sale, forțată să rămână și acum santinela
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
telefonică, În primele zile, cu fiii săi din Europa, de rigiditatea regulilor la eleganta casă de oaspeți a colegiului sau de interdicțiile de fumat cu care se lupta partenera sa Yole, sau șocul comesenilor academici când Claudio a venit la prânz Încărcat cu sticle de bere, În sala de mese a profesorilor, sau amuzantele eforturi ale proprietarului modestului restaurant din vecinătate care, italian americanizat și provincial, Încerca să onoreze, cât se poate, oaspetele venit din țara strămoșilor. Orele noastre de seminar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dimineața și să-i vadă. Femeile din casa lui Neagu le-au adus albituri ca să se schimbe și, istoviți după tot efortul din ultimele zile, s-au trântit pe paie și au dormit, în rumegatul molcolm al vitelor până aproape de prânz. La amiază au întins masa cu tot ce puteau să i servească mai bun. Bătrânul Neagu, care avea cam patruzeci de ani a început să le ude masa cu „răchie” după obicei și să schimbe impresii de ce se întâmplase de când
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
După încercarea de sinucidere a lui Negru li s-au făcut formele de extrădare în România. Ion Dumitriu a avut și el o soartă similară, fusese dus la Albunar de unde, după multe amânări, fusese predat autorităților române. La masa de prânz, Nicolae Petrașcu s-a revăzut cu doamna Ioana Cantacuzino, Eugen Necrelescu și Humiță și Comandantul. Se părea că lucrurile evoluau oarecum haotic căci după spusele lui Horia Sima înțelegerea cu regele avea următoarele puncte: 1. Desființare Frontului Renașterii Naționale (FRN
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de mult: „schimbarea lui Horia Sima”. Scrisoarea urma să fie expediată de Stoicănescu, prin poștă, abia a doua zi după plecarea lui. în ceea ce privește atitudinea și reacțiile locale, în înțelegere cu Vasile Iasinschi s-a stabilit ca abia la masa de prânz din a doua zi după plecarea Comandantului să se facă observată absența sa. Atunci abia trebuia să înceapă să se neliniștească întrebând unde ar putea să fie. Neapărat se va adresa lui Hartig, spunând că nu a venit nici la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]