7,964 matches
-
durata întregii primei jumătăți a secolului al XIX-lea, centrul de gravitate al discursului didactic l-a constituit morala religioasă. Întregul sistem de cunoștințe vehiculat prin intermediul cărților școlare orbita în jurul axei centrale a religiei și era, în consecință, iradiat până în profunzimile sale de preceptele moralității creștine. Chiar și în Transilvania, unde am văzut că, odată cu etatizarea învățământului inițiat de Curtea de la Viena începând cu Maria Tereza, abecedarele și cărțile de lectură promovau o "pedagogie a supunerii" și de acceptare a ordinii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu mai puțin de 30.000 de locuitori, unde doar 21 la sută dintre respondenți au evaluat pozitiv regimul comunist. Această distribuție a datelor este dificil de explicat, pentru lămurirea ei fiind necesare investigații suplimentare și de o mai mare profunzime. Toate datele indică faptul că un procent masiv (apropiindu-se de pragul critic de 50 la sută) din populația României are atitudini pozitive față de trecutul comunist. Mai mult, sentimentele nostalgice sunt în plină evoluție. În plus față de datele prezentate sub
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
titlu românesc ar putea suna Metaforele noastre cele de toate zilele - metaforele nu sunt extravagante construcții poetice al căror domeniu de existență se restrânge la lumea creațiilor stilistice, ci sunt parte constitutivă a vorbirii curente. Expresiile metaforice permează în toate profunzimile sale limbajul obișnuit, cât și întreg sistemul de gândire și acțiune utilizat de indivizi pentru a-și face viața zilnică mai ușoară și pentru a se descurca în mendrele existenței lor cotidiene. Iar dacă acceptăm concluzia, întemeiată în cuprinzătorul probatoriu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ale istoriei mentalităților devin productive în analiza comparativă și criticoliterară propriu-zisă, rafinând-o prin însăși instituirea lor ca repere presupus opozitive. Complementaritatea opozițiilor pare o concluzie previzibilă ideatic - în fond filozofic - și, în ultimă instanță, ea este propagată firesc din profunzimea cunoașterii mundanului, structura complexă a persoanei fiind accesibilă mereu prin marea artă, cum e cazul scriitorilor analizați. Dar, miza noii abordări a personajului feminin prin tratarea lui comparatistă sub grila reperelor contrastive, angelic/demonic, 4 conduce, după părerea mea, și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un secol ne zice, ceilalți o dezic. În altă ordine de idei doctoranda observă, cu temei, că în opera lui Boccaccio femeia joacă un rol multiplu, până și pe acela de deziderat, ca o unică „cale de a accede la profunzimea lucrurilor, de a se împlini pe plan creator” (p.46), ceea ce-mi amintește de minunatul vers eminescian în care femeia este pentru poet rostul cunoașterii și al înțelegerii de sine. Este un alt model ideal decât cel al Beatricei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
femeia este pentru poet rostul cunoașterii și al înțelegerii de sine. Este un alt model ideal decât cel al Beatricei, care asigura numai calea de înălțare spre transcendență. Ca ferment al cunoașterii de sine, femeia garantează în schimb accederea în profunzimile umanului, a transcenderii abisului interior, sentiment care nu este lipsit de fiorii unei sfinte spaime. Suntem departe de seninătatea înălțătoare a prototipul donnei angelicata, Preasfânta Fecioară și de extazul contemplativ. Ceea trimite spre o ipostază perenă a idealului feminin, dincolo de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Geoffrey Chaucer în perimetrul literaturii universale este unul inestimabil. Au meritul de a fi adus creațiile literare culte ale Evului Mediu la o maximă înflorire. Originalitatea limbii și a stilului în care scriu sunt indiscutabile. Impresionează la amândoi umorul viu, profunzimea cunoștințelor, umanismul declarat. Operele lor atrag, după secole de la scrierea lor, nu doar interesul, ci și laudele, atât ale cititorilor, cât și ale criticilor literari. Fiecare a reprezentat, în spațiul geografic în care s-a desfășurat artistic, un întemeietor, un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
719. 45 Personajul feminin din operele celor doi mari scriitori ia mereu inițiativa în relația amoroasă, inventează de fiecare dată un șiretlic de cucerire, o adevărată strategie, se impune prin inteligență, dezinvoltură, putere de decizie. Uneori reușește chiar să atingă profunzimea lucrurilor, să descifreze esența existenței, elemente ale cunoașterii până nu demult destinate doar cugetării masculine. Se resimte puternic o nevoie de egalitate, de democratizare a relațiilor ce erau puse mai mult sub semnul dihotomiei, al unui antagonism structural, ancestral. Femeia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
căruia se întrezăresc crezurile autorului, ci și introducerea făcută zilei a patra a povestirilor: asistăm la o mărturisire apreciativă, laudativă chiar, încărcată de devoțiune profundă față de eternul feminin. Femeia se transformă în deziderat, devine unica cale de a accede la profunzimea lucrurilor, de a se împlini pe plan 124 Giovanni Boccaccio, op. cit., p. 6. 125 Janet Levarie Smarr, Boccaccio and Fiammetta: The Narrator as Lover, Urbana, University of Illinois Press, 1986, p. 165. 52 creator. Pentru a da mai multă credibilitate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de experiență, un îndreptar sau un manual despre capcanele dragostei ce nu trebuie ignorate de celelalte femei, este „un studiu al efectelor devastatoare pe care dragostea le poate cauza”233. „Originalitatea Elegiei este evidentă dacă se ia în considerare, în ciuda profunzimii analizei medievale asupra dragostei, raritatea textelor scrise din punctul de vedere al unei femei. Fiammetta, fiind cultă, se adresează altor doamne literate, astfel încât ele să o compătimească și să învețe din greșelile ei. Acestă formă epistolară reprezintă o interesantă anticipare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
rândul celorlalți.280 Târgoveața a fost asociată de critica literară cu legea Vechiului Testament, deoarece în acea epocă antică textele erau percepute doar cu sensul lor literal, de aici și conotația cu trupescul, carnalul, ea nu reușește să pătrundă în profunzimea doctrinei pe care va încerca să o combată, în încercarea de a-și justifica viața și pornirile concupiscente. Este o exegetă lipsită de credibilitate, face numeroase confuzii, interpretează în manieră proprie textele, încearcă să obțină o justificare pentru actele ei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
opiniile: Lameth, Iacov, Abraham. Avem o întragă enciclopedie a cuplului în discursul femeii. Suntem de acord cu observația potrivit căreia „solilocviulul târgoveței din Bath nu este unul transparent cum ar părea la o lectură superficială: el cere o privire în profunzime, uimește și intrigă cititorul, oferă prilejul unor interpretări diferite, creează, deși este un monolog, efectul de dialog între personaj și cititor.”294 Târgoveața recunoaște superioritatea fecioriei - atât de lăudată, căutată și glorificată într un Ev Mediu mistic și nebulos, dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
emoțională deosebită. Personajul feminin nu poate da un sens, nu poate explica sau înțelege, tot ceea ce îi este caracteristic ține de sentiment, de trăire. Autorul satirizează o viață și o vocație care sunt vide, lipsite de un fundament real, de profunzime.502 Iar acest aspect ne-a determinat să o încadrăm în tipologia donnei demonicata, însă, ca și alte personaje feminine din această categorie umană, nu este malefică, ci doar coruptă și superficială, Chaucer manifestând o vădită simpatie față de acestă reprezentantă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
literal: răspunsul pe care îl oferă, la insistențele lui Aurel, că va ceda pasiunii lui doar o dată cu dispariția rocilor trebuia privit simbolic: natura înconjurătoare nu putea fi deturnată de la cursul ei firesc, la fel și sentimentele femeii, care aveau o profunzime aparte. Proba impusă de ea simboliza, dintru-început, imposibilul, deci un refuz desăvârșit. I-a dat de înțeles pretendentului că rocile erau mult prea stabile, de neclintit, asemănătoare sentimentelor ei față de Arveragus, de aceea ar fi fost mai bine să renunțe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
INTERNET: „Era necesara o astfel de pozitie. M-am saturat și eu de abordări amatoriste și/sau exaltate fără temei. Ce confortabil este cînd vezi că mai sînt și naționaliști creștini rezonabili, care au știința de carte, spirit critic și profunzime” Ce l-o fi impresionat pe acest internaut care semnează „Claudiu Târziu” dar scrie cu „î”? Desigur, tonul curajos al discursului împănat cu note care în subsol răspund la anii 1930 ori confundă Bucovina cu Moldova. Sintagma „naționalist creștin rezonabil
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
așa cum fac alții: „O plimbare cu Wittgenstein era foarte solicitantă. Despre orice ar fi vorbit, se apleca asupra temei cu intensitate, pe deplin serios și îmi solicita o enormă risipă de forțe să țin pasul cu gândurile saleă Prospețimea și profunzimea gândirii lui Wittgenstein cereau foarte mult de la cel care îl însoțea, oricare ar fi fost tema. Ceea ce spunea nu era niciodată banal.“69a Partenerii favoriți de discuție filozofică erau pentru Wittgenstein nu profesorii, profesioniștii domeniului, ci oamenii tineri pe care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
El credea că influența lui, ca profesor, a fost în ansamblu dăunătoare dezvoltării studenților săi ca oameni ce gândesc independent. Mi-e teamă că a avut dreptate. Și cred că pot înțelege, în parte, de ce lucrurile au stat așa. Datorită profunzimii și originalității gândirii sale, ideile lui Wittgenstein sunt foarte greu de înțeles și chiar mai greu de încorporat în gândirea proprie a cuiva. În același timp, magia personalității și stilului său erau foarte atrăgătoare și convingătoare. A învăța de la Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lucruri serioase, nefilozofice. Deoarece sunt temător, nu îmi place cearta, îndeosebi cu oameni la care țin. Dar mai degrabă ceartă decât doar discuții superficialeă În orice caz, dacă se va întâmpla să ne revedem, nu vom evita să mergem în profunzime. Nu poți gândi cum trebuie dacă nu vrei să-ți faci rău.“ (Ibidem, pp. 54-55.) TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ „ Această carte va fi poate înțeleasă doar de acela care a gândit el însuși odată gândurile ce sunt exprimate în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în 1953, sub titlul Cercetări filozofice. (Wittgenstein a reluat de mai multe ori munca la acest manuscris. În ultimii ani ai vieții, obișnuia să se refere la el numindu-l „cartea mea“3.) De îndată ce este vorba de aprecierea importanței și profunzimii acestor schimbări consensul încetează. Unii autori subliniază continuitatea, alții, dimpotrivă, discontinuitatea în trecerea de la filozofia timpurie la filozofia mai târzie. Temele și motivele comune, care pot fi identificate în textele filozofice pe care le-a scris Wittgenstein, li se par
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
oameni: ,,Cultura este un fenomen spontan, implicit, învățat prin imagine și imitarea gesturilor. Obiceiurile culturale, de exemplu, cum stăm la rând, cum ne purtăm cu persoanele în vârstă, cum îi ascultăm pe alții, se învață în tăcere, observând gesturile altora. Profunzimea culturii înseamnă că obiceiurile culturale importante, precum felul de a ne îmbrăca, de a gesticula, de a atinge, obiceiurile religioase și limba sunt greu de schimbat"61. Gesturile reprezintă mijloacele de exteriorizare și exprimare specifică a culturii unui om sau
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
starea de spirit a elevilor în raport cu persoana sa, tema și ora susținerii discursului, spațiul ocupat etc. Profesorul poate influența climatul educațional în vederea obținerii performativității discursului. Climatul favorabil în sala de clasă poate fi creat de personalitatea profesorului, de actualitatea și profunzimea temei discursului, de concordanța între problematica expusă și ierarhizările valorice ale elevilor. De cele mai multe ori, un climat afectiv pozitiv creează condiții mai bune de receptare și învățare, relații de cooperare și sprijin, amplificând astfel performanțele discursive. Impactul pe care partenerii
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
valorice ale elevilor. De cele mai multe ori, un climat afectiv pozitiv creează condiții mai bune de receptare și învățare, relații de cooperare și sprijin, amplificând astfel performanțele discursive. Impactul pe care partenerii îl exercită unii asupra altora depinde de calitatea și profunzimea relaționării, de abilitățile de comunicare atât ale profesorului, cât și ale elevilor. Elementul intențional al dicursului implică nu numai profesorul, ci și elevul, în măsura în care acesta recunoaște pe lângă conținutul informațional al discursului și finalitatea sa pragmatică. De obicei, efectul discursului didactic
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de exemplu, un proces de conștiință Început, dar nu poți radia motivele din care el s-a născut. * „Nu poți să plîngi și să gîndești, În același timp, căci fiecare gînd absoarbe o lacrimă.” (J. Renard) „GÎndul” nu-și ia profunzimea și cu atît mai mult originalitatea din el Însuși, ci din sinceritatea suferințelor inimii: „Orice cugetare generoasă, orice descoperire mare purcede de la inimă și apelează la inimă” (M. Eminescu); „Spre lumina inteligenței, calea e deschisă oricînd, dar plenitudinea inimii nu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mărunte; nu poți fi conștient de misiunea ta de om În orice clipă. Într-o altă interpretare, se observă că atunci este vorba de situații existențiale liminale, care pretind un act de implicare totală, omul „dezgroapă” În mod involuntar din profunzimile afective/instinctuale ale personalității sale resurse nebănuite de curaj, de impulsuri generoase, de sacrificiu În apărarea și salvarea semenilor. În mod paradoxal, omul este mai bun, mai altruist prin determinările lui afective, decît prin cele raționale/intelectuale. * „Este În adulter
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Dăruiește faptele, nu le vinde.” (B. Cracian) Cei care le „vînd”corup sensul faptelor lor. * „Prea puțini sînt prietenii persoanei noastre, cei mai mulți sînt prietenii Împrejurărilor noastre favorabile.” (B. Gracian) Prieten adevărat nu poate fi acela care nu e preocupat de profunzimea firii omenești, pentru a face distincții de calitate Între diferitele caractere omenești. * „Niciodată nu-și descoperă mai bine caracterul cineva decît vorbind cu altul.” (J.P. Richter) Pentru că sînt foarte puțini cei capabili de a-și Înfrînge invidia și de a
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]