8,125 matches
-
lumina, au fost date la fund două din ele, alte două, trei au scăpat în întuneric. Puțini pasageri au dormit în noaptea aceea. Personalul vasului a stat în alarmă toată noaptea. Tot într-o dimineață ajungem la Mesina, oraș aproape pustiu, cu multe case, încă în mină. Lume puțină și după străini se țineau dame ca țânțarii lângă oameni. A doua zi, suntem la Neapole, oraș frumos între cele frumoase. Fiind sub protecția comandantului, suntem invitați să locuim pe vapor toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
dinți, labele nu le mai poate mișca, ochii și-i închide încet, în somnul cel lung, fără de vise. Un tremur convulsiv, încă un scâncet, cel din urmă... Lui moș Gheorghe inima i se strânge la presentimentul că mâine, pe câmpul pustiu, vă plânge pentru acum... Ridicându-și ochii, o vede pe Anica plângând. De lângă ei se urca în rotocoale un firicel de fum alburiu: -O fi sufletul lui Azor, zice Anica, suspinând printre lacrimi. -O fi, abrobă absent moș Gheorghe. Mâine
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
de porțelan cu lapte cald, abia fiert, cerându-și scuze că a uitat să-i păstreze laptele crud, așa cum obișnuia ea să bea. Ea dădu din cap. Simțea că nu are de loc chef să vorbească. Casă i se părea pustie, apăsătoare. - Să aprind focul? - Dacă dorești. Scârțai repede chibritul și acesta începu să ardă cu o flacăra albastră, incandescenta. Lăură o lua în brațe, mângâind-o, încercând să-și înăbușe durerea. După mintea ei imagina dialoguri: cu directorul, cu dirigul
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cu el în costum de ski nautic, care îi stoarse câteva lacrimi. Dintr-o dată a realizat însă cine era și ce avea de făcut. -Infailibila Lăură știe întotdeauna ce are de făcut, isi zise ea. Bulgaria îi părea un podiș pustiu, pământ cafeniu acoperit cu pietre, lipsit completamente de vegetație. Se gândea cât de frumoasă e țara ei, adevărată grădină a Paradisului, raiul pe pământ. Abia aștepta să vadă culmile împădurite cu brazi, dealurile mănoase și apele limpezi șiroind printre stânci
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
pe niște coroane funerare (V 2). Pătruns de fiori de moarte, el se simte străin pe vecie de aste țărmuri sălbatice, mortale. Rememorând felul cum a plecat din Roma cu moartea-n suflet, sau cum a ajuns pe acest pământ pustiu în care îi pregătise exilul un sicriu, el se simte aproape de pragul veciniciei (V 3). Ultima întâlnire cu Ibis, care și-a consumat întreaga existență în pustietoarea lui sete de vindictă (Și-ai dat o viață-ntreagă pe-un dor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
un an la altul (Tristele, III 10), gheața prinde vinul în cupe, apele mării și ale Istrului care se lasă astfel ușor traversate de caii dușmanilor (Ponticele, IV 7), frigul și furtuna nu contenesc niciodată (Ponticele, I 3). Pământul este pustiu, nedesțelenit, fără fructe, vie sau flori (Tristele, III 10), iar apa sărată nu poate alina setea (Tu n-ai fântâni, doar numai cu apă tot sărată : / Mori și mai mult de sete, în loc s-o potolești - Ponticele, III 1). Localnicii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fata va cunoaște bucuriile iubirii : lăsa-vei în pace profeții/ Ale singurătății tale nemângâiate (II 1). Casandra simte că tânărul va dispărea în curând, ea dorindu-și ca intuițiile să nu i se adeverească : O, trecător ce-n calea-mi pustie-ai răsărit/ Ca să te duci pe urmă, perind, fără de urmă/ [...] Atâta știu și nu știu de ce mi-e dat să știu,/ O, de n-aș ști nimica (II 2). O clipă, este ispitită să dea ascultare doar vorbelor de iubire
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nenorocirilor (II 3). Presimțind că face obiectul divertismentului lor, tânărul îi întreabă pe zei : ce petrecere sălbatică aflați în jocul cu destinul ? (II 3). Mai apoi, el cedează și pornește în căutarea victimei revendicate (De unde să găsesc, în poiana aceasta pustie, un bătrân ; și încă unul mergând spre Kolonos ? - II 3). În situația dată, indiferent care dintre muritori ar ucide mai întâi și ar triumfa în această goană din două părți după moarte (II 4), zeii ar primi oricum o jertfă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
3 cai, pline până deasupra cu semințuri, alimente, nutreț, pluguri, așternuturi, cuști cu păsări ori câini și vaci legate din urmă, părăsesc ogrăzile și casele mari, ferecându-se în urma lor porțile și ușile, cu lanțuri și lacăte. Și așa, aproape pustii, stau casele bulgărești toată primăvara, vara și toamna. Doar câte-un paznic răzleț, câte-o bătrână uitată, câte-un chiriaș nevoiaș sau câte-un proprietar întors vara în zilele de sărbătoare, se mai vede prin cartierul pustiu ... ! Târziu, după Sf.
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Și așa, aproape pustii, stau casele bulgărești toată primăvara, vara și toamna. Doar câte-un paznic răzleț, câte-o bătrână uitată, câte-un chiriaș nevoiaș sau câte-un proprietar întors vara în zilele de sărbătoare, se mai vede prin cartierul pustiu ... ! Târziu, după Sf.Dumitru și mai ales chiar după 8 Noemvrie sau chiar după Sf. Neculai, grădinarii se reîntorc pe la casele lor, în care trăiesc doar câteva luni din an. Ba mulți din ei nu se întorc cu anii, fie
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
rudele și prietenii lor nu toți voiau și nu toți puteau să le înțeleagă tragedia. În „colonie” n-au mai rămas în toamna anului 1928 decât 8 - 9 locuitori, care trebuiau să îndeplinească și funcția de paznici ai gospodăriilor rămase pustii. De atunci și până astăzi, numărul lor a tot scăzut mereu, așa că din cele 18 locuințe întemeiate în 1922/23, doar 6 (șase) se mai găseau în stare bună în toamna anului 1946. Bârnele din pereții acestora însă au fost
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
badea Cârțan unui contemporan al său și pleca mai departe din oraș în oraș cu desagii plini de cărți.” George Cârțan 369. „Cartea nu-i lucru rău. Pentru mine a fost mângâierea vieții. M-am însoțit cu ea și cu pustia și am ajuns la liniște și înțelepciune.” Mihail Sadoveanu 370. „Nici un om sau animal sănătos nu se preocupă de dragoste, în orice sens ai lua-o, mai mult decât o extrem de mică fracțiune din timpul pe care îl dedică
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
o hemoragie abstractă. Și le ascunse sub cearșaf. Era seară de-acum. În vreme ce dormea, cea dintâi zi fugise lăsând în calendarul vieții lui o pagină albă ca o groapă pe care nimic nu o va mai putea umple. Plaja era pustie... Numai un copil se bălăcea la malul apei. Peisaj calm și destins. Nimic din confruntările dramatice între valuri și stânci care se pot vedea prin alte părți, apa și pământul se înlănțuiau și se despărțeau încet, ca în vis. Anticul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
începuse și el avea deja un rival, vameșul. Și nu Nastia era femeia ieșită din valuri? Se ridică și-și căută șortul. Când te gândești că, de când sosise, nici măcar nu se gândise să facă o baie! Plaja era și mai pustie, dacă e cu putință așa ceva. Chiar și fetița care aduna pietricele, păzită de câinele negru, lipsea la apel. Apa era călduță, dar veselă. Înotă până acolo de unde, întorcându-se, malul i se păru doar o linie mai clară, trasă cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mâinile în buzunare, a luat-o pe cărarea tivită de acea vegetație săracă, dar rezistentă, pe jumătate îngropată în nisip, care te face să presimți deșertul. După ce a trecut de sanatoriul de tuberculoză osoasă, și-a continuat plimbarea pe cheiul pustiu al portului. Fluviul, care traversase cu violență estuarul, înainta până departe în apele sărate, păstrându-și marginile paralele, ca o amăgire care întârzie să se destrame. Murea încet, pașnic, s-ar spune, în patul lui. Sub cerul lăsat care își
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mulțumite și chiar nerăbdătoare să se reîntâlnească după escapada lor "în oraș", își petreceau serile de duminică făcându-și temele pe care le lăsau anume pentru ultima clipă. Munca laolaltă, în înțelegere și cu voie bună, le scutea de sfârșiturile pustii ale zilelor de sărbătoare. Dorina M. a fost singura ființă din lume căreia Nel i-a încredințat secretul ei. Iar Secretul ei a căpătat astfel o aură de speranță și a fost mai ușor de dus. Blitzkrieg-ul nu putea să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
noaptea asta, a coborât de pe soclu ca să-l urmărească pe un nenorocit ce se târăște pe caldarâm, acolo unde vizibilitatea e mereu proastă și unde se năruie marile proiecte ale Istoriei. Nu-i auzi galopul?" Un suflu sepulcral mătura străzile pustii. Margareta se cutremură, dar, de vreme ce dăduse peste unul mai nebun decât ea, își veni în fire: "Hai, nu suntem într-un poem de Pușkin!" Arcadi își puse mâinile pe umerii ei: "Ba da, auzi cadența copitelor de bronz?! Spune-mi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
când îl vede luându-și paltonul: "Unde te duci?" "Mă întorc repede." Și pleacă, dus de vântul care învârtejește zăpada moale. În fața lui, chipul sfrijit al lunii aleargă printre nori, cu expresia înțepată a soacră-sii; în spate, pe străduța pustie, răsună imediat niște pași grăbiți. "Așteaptă-mă!", strigă nevastă-sa. Împins de vânt, nu-și încetinește mersul. Ea ajunge totuși la un pas în urma lui, și începe să-i vorbească, voce fără chip, adusă de vânt din adâncurile unui univers
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
portretul acestui mult îmbunătățit călugăr se realizează nu prin descrierea sa ca persoană; el nu este nici înalt, nici scund, nici gras, nici slab, nici brunet, nici blond, ci este acea persoană „care trăise o vreme în străinătate și în pustie și avea la el și unele cărți ale Părinților”<footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.93. footnote>. Așadar, călugărul Pahomie se legitimează nu prin trăsături fizice sau morale
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
purtându-și singur de grijă și îndeletnicindu-se doar cu rugăciunea, citirea Cărților Sfinte și cu rucodelia întreaga zi, impunându-și tăcerea desăvârșită și odată cu ea regimul celei mai aspre asceze, este de altfel, un model de import, pornit din pustia Egiptului în veacul al treilea și ajuns până la noi pe ruta Sinai, Anatolia, Athos, Bulgaria. Este probabil și motivul pentru care, înțelegînd prin discuțiile cu ceilalți monahi și stareți întâlniți în Vrancea, originile și sensul acestui mod de viețuire eremită
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
poate doar credința că ar putea să îl egaleze în sfințenie pe Iisus numai prin mijloace proprii? Întâlnirea cu Pașenka ne amintește de un alt sfânt, de astă dată de Cuviosul ALEXIE, Omul lui Dumnezeu, care, petrecându-și viața în pustie, ca rugător necontenit către Domnul, se întoarce acasă după treizeci de ani și, tratat ca pelerin fiind, nu este recunoscut de nimeni până nu își declină singur identitatea. Paisie Velicikovski și părintele Serghi își desăvârșesc înduhovnicirea prin pelerinaj. Autobiografia Sfântului
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în 1240. Din acest moment, fluviul istoriei se desparte din nou „înainte” și „după”. „Înainte”, un tânăr stat creștin, aliat al Bizanțului, cu promisiunea prosperității și a progresului cultural, „după”, retragerea centrului său politic și cultural spre nord, colonizarea întinderilor pustii prin mănăstiri, devenite ultime bastioane de viață culturală și spirituală, în fața mareei barbare. „Înainte”, promisiunea civilizației și culturii introdusă de scrierile bisericești și limba slavonă, „după”, tributul plătit Hoardei de Aur și toate relele morale și sociale aduse de aceasta
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
care mișcă leagănul (The Hand That Rocks the Cradle), Fiorul (Shiver), The Temp și The Body of Evidence pot fi puse în contrast cu filme mai feministe precum Prietenele (Girlfriends), Căutînd-o pe Susan (Desperatelly Seeking Susan), Fete muncitoare (Working Girls) și Inimi pustii (Desert Hearts), care prezintă femei luptînd pentru independență și egalitate. Filmele apărute ulterior promovează diferite poziții feministe, în timp ce filmele menționate în primul set fac parte din reacția împotriva feminismului analizată de Faludi (1991). Societatea americană pare să fi fost puternic
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
evaporare a sensului". "America" este, așadar, alegoria unei țări care pentru el este un pur joc al semnelor, golite de sens, scop sau valoare. Reducția semiologică operată de Baudrillard în care America este redusă la un deșert, la un spațiu pustiu, la lipsă de sens, la eveniment prezentat pur și simplu; aceasta este parțial rezultatul opțiunii sale metodologice de a favoriza viteza și acțiunea de a conduce ca moduri de a accede și a cunoaște obiectul; se poate remarca în același
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
sufletesc și așa precar, să se confeseze jurnalului ca unui prieten răbdător. De aici pagina crudă, aparent fără pretenții literare, cultivând o autenticitate atroce. Credem, însă că această ipostază este studiată. Diaristul descrie ca într un proces verbal banalitățile zilelor pustii, menționează injecțiile și pastilele, face mici portrete de asistente sau de medici. Devine, pe neobservate, captiv și, în loc să fie bântuit de gândul evadării, trăiește o voluptate stranie a captivității. Diaristul doar în aparență este în spital, în realitate el este
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]