7,852 matches
-
că dreptul de autor constituie un monopol și, ca atare, are un efect negativ asupra societății În alegerile din 1847 Macaulay și-a pierdut mandatul de deputat de Edinburgh, în principal pentrucă neglijase problemele locale. In 1849 a fost ales rector al Universității din Glasgow (University of Glasgow). Partidul liberal a revenit la putere în 1852 și i s-a oferit să candideze pentru un nou mandat. El nu a acceptat propunerea, deoarece suferise un atac de cord care îl slăbise
Thomas Babington Macaulay () [Corola-website/Science/307734_a_309063]
-
rege și martir" în Anglia, Canada, Australia și Statele Unite. În 1894 a fost instituită o societate în memoria lui Carol I "Society of King Charles Martyr" (Societatea Regelui Carol Martirul) la inițiativa doamnei Greville-Negent în colaborare cu Fr. James Fish rector al bisericii St. Margaret Pattens. Obiectivele societății erau restabilirea cultului lui Carol I, reintroducerea în "Book of Common Prayer" a zilei de 30 ianuarie în memoria regelui, ca zi de sărbătoare a Bisericii Anglicane. Carol este considerat de mulți un
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
cărui reintrare sub administrația românească era refuzată de Stalin, să fie dată Ucrainei. După 1944 deține funcții importante: responsabil al Comisiei de Propagandă din Direcția de Propagandă și Agitație a CC al PCR (1948-1952), șeful Direcției Politice a Armatei (1948-1950); rector al Institutului de Științe Sociale de pe lângă CC al PMR (din 1956); director adjunct al Institului de Istorie al CC al PCR (1958-1970) etc., iar pentru scurtă vreme director la fabrica de încălțăminte „Janos Herbák” din Cluj. Nicolae Goldberger a făcut
Nicolae Goldberger () [Corola-website/Science/306488_a_307817]
-
recunoscătoare ingratitudinii țărăniștilor. La întoarcere se stabilește la Iași unde-și face studiile la Facultatea de drept. În 1897 susține teza de licență, în 1901 începe cariera de pedagog de la gradul de profesor suplinitor iar în 1913 a fost ales rector. În 1916 își dă demisia și pleacă la București. Timp de 40 ani a desfășurat activitate publicistică remarcabilă fiind fondatorul și conducătorul revistei "Viața românească", apărută la 1 martie 1906. A fost al doilea președinte al Sfatului Țării (2 aprilie
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
catedra de drept administrativ și constituțional a facultății de drept din Iași, iar în 1903 a devenit profesor titular. La 1897 susține teza de licență, la 1901 începe cariera de pedagog de la profesor suplinitor ca la 1913 să fie ales rector. La 1916 își dă demisia și pleacă la București. Timp de 40 ani a desfășurat activitate publicistică remarcabilă find fondatorul și conducătorul revistei "Viața românească", apărută la 1 martie 1906. A făcut parte din partidul liberal, a înființat partidul țărănesc
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
revenit la Liceul Național. Între anii 1950-1954 a urmat cursurile Facultății de Electrotehnică din cadrul Institutului Politehnic din Iași. După examenul de stat din februarie 1955, a fost repartizat ca inginer la Ministerul Energiei Electrice, dar spre stupoarea profesorului Cristofor Simionescu, rectorul de atunci al Institutului Politehnic din Iași, a refuzat repartiția și s-a angajat ca inginer electrician la EACS - Vaslui, pentru a putea electrifica satul natal. A lucrat, astfel, la Uzina Electrică din Vaslui, ocupându-se cu iluminarea unor cartiere
Ion Mitican () [Corola-website/Science/306569_a_307898]
-
() este un jurist român, judecător la Curtea Constituțională a României din 2006. A fost numit în această funcție la propunerea Camerei Deputaților. În februarie 2016 a fost ales în funcția de rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. De la data de 23 februarie 2017, este Ministru al justiției. s-a născut la data de 25 martie 1960 în com. Vulturu (județul Vrancea). A urmat între anii 1982-1986 cursurile Facultății de Drept
Tudorel Toader () [Corola-website/Science/306623_a_307952]
-
meșteșugului pe care îl practicau. Bazându-se pe aceste date istoricii estimează o populație a Clujului acelei perioade de 5.500 de locuitori. Din această perioadă (1409) avem și prima atestare documentară a învățământului public în Cluj - ""Caspar notarius et rector scholarum"". În cetatea Clujului exista și o școală confesională catolică, ambele instituții fiind însă mai vechi (app. sec. XIV). În 1446 este înființată la Cluj o monetărie Cluj, iar producătorii de argint și aur vor furniza materialul necesar pentru a
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
bucura de o poziție solidă și de numeroși susținători. Alături de Iosif Chișinevschi, Constantinescu a fost exclus din conducerea partidului în 1957. Este readus în viața politică de Nicolae Ceaușescu, devenind ministru al învățământului (1969-1970), vicepreședinte al Consiliului de Stat (1972-1974), rector al Academiei „Ștefan Gheorghiu” (1970-1972), președinte al Marii Adunări Naționale.
Miron Constantinescu () [Corola-website/Science/306660_a_307989]
-
să fie numit director general al Institutului Central de Statistică, funcție pe care a ocupat-o până în 1951. Între 1951 - 1960 a fost decan al Facultății de matematică-fizică. A fost prorector pentru 3 ani, după care, în 1963, a ajuns rector al Universității din București. A deținut această funcție până în 1968. Din 1955 a fost membru corespondent al Academiei Române și a devenit membru titular în 1963. A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 20 decembrie 1938
Gheorghe Mihoc () [Corola-website/Science/306670_a_307999]
-
de Medicină și Farmacie din Cluj, între 1956-1961 este profesor clinicii de ftiziologie la Institutul de Medicină și Farmacie din Timișoara, ulterior și în cadrul IMF București. Primește titlul de doctor docent în științe în anul 1964. Între 1972-1976, Anastasatu este rector al Institutlui de medicină și farmacie din București. În anul 1973 primește titlul de medic emerit. a fost membru corespondent al Academiei Române (1974), membru titular al Academiei de Științe medicale (1969) și președinte al Societății de Pneumologie și Ftiziologie (1974
Constantin Anastasatu () [Corola-website/Science/306683_a_308012]
-
obținut titlul științific de doctor inginer cu distincție "magna cum laude", care i-a fost echivalat în 1963 de Ministerul Învățământului cu titlul de doctor docent. În perioada 1964-1967 a fost prorector al Institutului Politehnic București, iar în perioada 1972-1981 rectorul institutului. În perioada 1967-1974 a îndeplinit funcția de secretar general al Academiei Române, în 1984 funcția de președinte al Secției de științe tehnice a Academiei. În perioada 1984-1990 a fost președintele Academiei Române. Activitatea științifică se concretizează în lucrări care poti fi
Radu Voinea () [Corola-website/Science/306700_a_308029]
-
noiembrie 1962, București) a fost un istoric și militant unionist bucovinean, membru al comitetului de organizare a Adunării Naționale de la Cernăuți, care a hotărât unirea cu România, în cadrul căruia a redactat „Actul Unirii”. Profesor la Universitățile din Viena și Cernăuți, rector al Universității din Cernăuți, profesor universitar la București, membru al Academiei Române (1911), director al Bibliotecii Academiei Române, fruntaș al Partidului Național Liberal, fost ministru de stat, reprezentând Bucovina, apoi, succesiv, ministru al lucrărilor publice, al muncii și, în final, al cultelor
Ion Nistor () [Corola-website/Science/306711_a_308040]
-
Brătianu în 1922-1926; senator de drept, între 1928-1933; ministru secretar de stat pentru minorități etnice în 1933; ministru al muncii în guvernul condus de Gheorghe Tătărăscu; ministru al cultelor și artelor în guvernul Gheorghe Tătărăscu. În perioada interbelică, profesorul și rectorul universității cernăuțene a editat volumul "Corespondență diplomatică și rapoarte consulare austriece", în colecția Hurmuzachi, a editat revista "Junimea literară", a publicat "Istoria Basarabiei", a susținut Buletinul "Codrul Cozminului". Lucrarea sa cea mai reprezentativă este "Problema ucrainiană în lumina istoriei", iar
Ion Nistor () [Corola-website/Science/306711_a_308040]
-
Facultatea de Medicină din București și la sediul LSM sau se poate obține prin poștă pe baza unui abonament. Începând cu anul 1999 cuprinsul și abstractele sunt disponibile on-line. Forumul Ligii Studenților în Medicină București Prof. Univ. Dr. Florian Popa Rector, Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila”- București Catedra de la Spitalul Clinic de Urgență „Sf.Pantelimon” Prof. Univ. Dr. Dan Tulbure Catedra de Anestezie și Terapie Intensivă Spitalul Clinic „Fundeni” Prof. Univ. Dr. Mircea Diculescu Catedra de Gastroenterologie Spitalul Clinic
Spitalul () [Corola-website/Science/306734_a_308063]
-
avut o serie de funcții administrative în învățământ: Prodecan la Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1951-1953), Secretar științific la Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1953-1961), decan - Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1961-1963), prorector - Institutul Politehnic Timișoara (1963-1966), rector - Institutul Politehnic Timișoara (1971-1981), rector - Institutul Politehnic Timișoara, (1989), membru în Comisia Superioară de Diplome MEI, (1969-1990), membru în Consiliul Învățământului Superior (1968-1972), membru în Consiliul de conducere MSI (1972-1976). În 1951 a contribuit substanțial la înființarea Bazei de Cercetări
Ioan Anton () [Corola-website/Science/306760_a_308089]
-
administrative în învățământ: Prodecan la Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1951-1953), Secretar științific la Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1953-1961), decan - Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1961-1963), prorector - Institutul Politehnic Timișoara (1963-1966), rector - Institutul Politehnic Timișoara (1971-1981), rector - Institutul Politehnic Timișoara, (1989), membru în Comisia Superioară de Diplome MEI, (1969-1990), membru în Consiliul Învățământului Superior (1968-1972), membru în Consiliul de conducere MSI (1972-1976). În 1951 a contribuit substanțial la înființarea Bazei de Cercetări Științifice din Timișoara a Academiei
Ioan Anton () [Corola-website/Science/306760_a_308089]
-
și electricitate, pe care o va conduce timp de 40 de ani. Aici înființează și primul laborator de tehnică a tensiunilor înalte din țară (1927). A făcut parte din primul birou de conducere a Comitetului Electrotehnic Român. A fost și rectorul Politehnicii în perioada războiului (1941-1944). Pe lângă activitatea didactică desfășoară o bogată activitate și pe plan practic. Între 1925-1929 a fost director tehnic la fabrica "Energia", prima fabrică de mașini electrice din România. Între 1929-1931 a fost director al Poștei Telegraf
Plautius Andronescu () [Corola-website/Science/306755_a_308084]
-
iar ulterior a preluat numele de familie Dávid. s-a născut la Cluj în jurul anului 1520, tatăl său fiind un meșter sas, mama lui o unguroaică din Cluj. După terminarea studiilor la Wittenberg în anul 1551, a fost mai întâi rectorul gimnaziului catolic din Bistrița. După convertirea sa la credința lutherană a activat în 1554 ca pastor evanghelic la Petriș. Un an mai târziu s-a mutat la Cluj ca rector evanghelic și a devenit superintendentul lutheranilor din oraș. În 1564
Francisc David () [Corola-website/Science/306849_a_308178]
-
studiilor la Wittenberg în anul 1551, a fost mai întâi rectorul gimnaziului catolic din Bistrița. După convertirea sa la credința lutherană a activat în 1554 ca pastor evanghelic la Petriș. Un an mai târziu s-a mutat la Cluj ca rector evanghelic și a devenit superintendentul lutheranilor din oraș. În 1564, după separarea definitivă a calvinilor maghiari de evanghelicii lutherani (sași), a fost ales episcop calvinist al bisericilor maghiare din Transilvania și numit pastor la curtea principelui transilvan Ioan al II
Francisc David () [Corola-website/Science/306849_a_308178]
-
De teama de a nu fi suspectat la rândul său de simpatizare cu noile idei ale lui David, Blandrata (el însuși unitarian) l-a denunțat pe David pentru erezie, păstrând astfel privilegiile pentru unitarienii moderați. Sub influența lui Johannes Sommer, rector la gimnaziul din Cluj, David (aproximativ în 1572) a abandonat cariera teologică, ceea ce nu a oprit procesul împotriva sa. Judecat și condamnat, David a murit în închisoarea cetății de la Deva în 1579. Pe ruinele locului în care a fost închis
Francisc David () [Corola-website/Science/306849_a_308178]
-
membru al PCUS. În anul 1963 a fost angajat în cadrul KGB-ului din RSS Moldovenească, încadrat în structurile serviciilor de contraspionaj, iar din anul 1966 - în serviciile de informații externe. A ajuns colonel. (Apropo, între anii 1978-1982, a fost consilierul rectorului Universității de Stat din Chișinău). Între anii În calitate de ofițer de informații externe, el a avut acoperire diplomatică a Uniunii Sovietice, lucrând la ambasadele URSS din România și Franța. În cadrul KGB-ului din RSS Moldovenească, el a îndeplinit pe rând funcția
Tudor Botnaru () [Corola-website/Science/307784_a_309113]
-
va parafa, la summit-ul de la Vilnius, Acordul de asociere cu Uniunea Europeană, Transnistria va cere răspicat recunoașterea independenței sale pe plan internațional. Originar din Rîbnița, Evgheni Șevciuk este văr de-al doilea cu Oleg Babenco, deputat în Parlamentul Republicii Moldova și rector al Universității Slavone din Chișinău. Pe 31 august 2015, în cadrul unei conferințe dedicată celei de-a 25-a aniversări de la formarea Republicii Nistrene, Evgheni Șevciuk a anunțat că se va căsători cu Nina Ștanski și a declarat că aceasta în
Evgheni Șevciuk () [Corola-website/Science/307837_a_309166]
-
influențată în mod pregnant de cancelarul său Otto von Bismarck. Wilhelm a fost al doilea regelui a Prusiei Frederic Wilhelm al III-lea (1770-1840) și al reginei Luise, fiica ducelui Carol al II-lea de Mecklenburg-Strelitz (1741-1816), fiind educat de rectorul Pedagogiumului din Magdeburg.La data de 1 ianuarie 1807 Prusia suferă o înfrângere grea în fața trupelor militare ale lui Napoleon Bonaparte, timp în care Wilhelm avea vârsta de zece ani fiind numit ofțer de tatăl său. Cu toate că a început la
Wilhelm I al Germaniei () [Corola-website/Science/307860_a_309189]
-
Lajos (Ludovic) Takács (n. 1908; d. 1982) a fost un jurist și om politic comunist din România, membru al Partidul Comunist Român din 1945. A fost absolvent al facultății de drept, profesor la Universitatea „Bolyai” din Cluj (unde a fost rector între 1947-1952) și la cea din București (rector între 1956-1959), specialist în dreptul internațional. Din 1945 a îndeplinit funcția de secretar general al Uniunii Populare Maghiare, ministru subsecretar la Subsecretariatul de Stat al Naționalităților (1947), ministru adjunct la Președinția Consiliului de
Lajos Takács () [Corola-website/Science/308325_a_309654]