7,442 matches
-
Alula și-a repliat trupele cu rapiditate și a cucerit Dogali. La 24 ianuarie 1887 cele două tabere s-au înfruntat în bătălia de la Dogali. Etiopienii avand superioritate numerică (12-20 000 luptători) au încercuit și nimicit apropate în întregime un regiment italian de 512 militari conduși de maiorul Boretti care venise pentru a întări forțele italiene la Dogali. În luptă italienii au avut pierderi grele, pierzându-și viața 400-500 soldați , 22 ofițeri de elită și coordonatorul forțelor italiene, colonelul Tommaso de
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
al armatei austro-ungare și comandant al cetății Timișoara. Scudier a fost fiul unui ofițer și ginerele lui Joseph von Scheda. După ce a absolvit Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt (urmată între 1829-1837) cu gradul de sublocotenent, a fost repartizat la regimentul de infanterie 47 la Bologna. În 1838 a fost avansat locotenent, iar din 1839 a fost alocat serviciului general de intendență din Italia. În 1845 Scudier a fost avansat locotenent-major și mutat la Viena. În aprilie 1848, la izbucnirea Revoluției
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
cu introducerea administrației civile. În 1873 a fost decorat cu Ordinul Coroana de Fier, clasa I. Pentru serviciile sale la dezvoltarea Timișoarei, orașul i-a ridicat o statuie în parcul care-i purta numele. Din 1876 a fost la comanda Regimentului 29 infanterie. Din 1878 a fost Feldzeugmeister onorific în retragere și s-a dedicat unor sarcini științifice și economice. Din 1880 a fost membru al Clubului de Științe din Viena. În 1881 a fost în juriul Congresului internațional de geografie
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
fie distruse. Operațiunea militară s-a încheiat cu evacuarea a aproximativ 2.400 de militari ai Diviziei I aeropurtate, punând capăt „Market Garden” - planul îndrăzneț al aliaților pentru forțarea cursului Rinului în încheierea luptelor războiului până la sfârșitul anului 1944. Supraviețuitorii regimentului de piloți de planoare atașați Diviziei I aeropurtate au primit sarcina montării unei panglici albe prin zona împădurite, de la zona Hotelul Hartenstein, până la malul de nord al Rinului, unde geniștii militari canadieni așteptau cu mici bărci de asalt să evacueze
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
Ruhrului. Parașutiștilor li s-a spus că vor trebui sa reziste doar două zile, după care urmau să fie înlocuiți de militarii Corpului XXX. Dintre militarii care au fost trimiși să lupte la Arnhem, aproximativ 40% erau membrii a două regimente de parașutiști britanici, în sprijinul cărora urmau să vină membrii Brigăzii I de parașutiști polonezi. Restul efectivelor diviziei erau completate cu militari din diferite alte arme - un regiment de infanterie aeropurtată, baterii de artilerie, subunități de intendență și medicale . Toți
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
fost trimiși să lupte la Arnhem, aproximativ 40% erau membrii a două regimente de parașutiști britanici, în sprijinul cărora urmau să vină membrii Brigăzii I de parașutiști polonezi. Restul efectivelor diviziei erau completate cu militari din diferite alte arme - un regiment de infanterie aeropurtată, baterii de artilerie, subunități de intendență și medicale . Toți acești militari au fost parașutați sau transportați cu planoare pilotate de peste 1.200 de membri ai regimentului de piloți de planoare - aproape întregul efectiv al regimentului participând la
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
efectivelor diviziei erau completate cu militari din diferite alte arme - un regiment de infanterie aeropurtată, baterii de artilerie, subunități de intendență și medicale . Toți acești militari au fost parașutați sau transportați cu planoare pilotate de peste 1.200 de membri ai regimentului de piloți de planoare - aproape întregul efectiv al regimentului participând la acțiune. Parașutările și aterizările planoarelor s-au întins pe durata a trei zile începând cu data de 17 septembrie. Militarii aliați au întâlnit o rezistență germană mai puternică decât
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
arme - un regiment de infanterie aeropurtată, baterii de artilerie, subunități de intendență și medicale . Toți acești militari au fost parașutați sau transportați cu planoare pilotate de peste 1.200 de membri ai regimentului de piloți de planoare - aproape întregul efectiv al regimentului participând la acțiune. Parașutările și aterizările planoarelor s-au întins pe durata a trei zile începând cu data de 17 septembrie. Militarii aliați au întâlnit o rezistență germană mai puternică decât așteptaseră planificatorii operațiunii. Printre trupele germane aflate în defensivă
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
conceperea unui plan de retragere. În acea noapte, încercările de traversare a râului s-au încheiat cu eșecuri de proporții. Pentru traversarea celor două batalioane a fost adus un număr insuficient de bărci. Din acest motiv, doar Batalionul 4 al Regimentului „Dorsetshire” a avut timp să încerce forțarea cursului de apă. Soldații britanici au debarcat din păcate într-o zonă bine apărată de germani, iar dintre cei 315 oameni care au ajuns pe celălalt mal, peste 200 au fost luați prizonieri
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
presupunea ca un mic grup de soldați să formeze o linie defensivă subțire în perimetrul de la Oosterbeek. După aceasta, sub acoperirea întunericului nopții, grosul trupelor trebuia să se retragă de-a lungul unei benzi albe întinse pe pământ de supraviețuitorii regimentului piloților de planoare. Ultimii apărători trebuiau să se retragă încet la sfârșit și să traverseze la rândul lor Rinul. Pentru ca germanii să nu descopere retragerea și să creadă că britanicii erau încă în zonă, s-a hotărât ca traficul radio
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
Dintre cei 10.095 de militari care fuseseră tansportați pe calea aerului la Arnhem, 2.500 mai erau încă valizi în noaptea de 25 septembrie. Dintre aceștia, au fost evacuați în siguranță 2.238 (dintre care 75 de infanteriști ai Regimentului 75 Dorset) de britanici și 160 de parașutiști polonezi. Cea mai mare parte a celor care au fost evacuați de la Arnhem au fost conduși cu bărci de asalt peste râu de către geniștii canadieni din Compania 23. Canadienii au pierdut șapte
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
trupe aeropurtate, care trebuiau să asigure cucerirea și păstrarea controlului asupra podurilor de importanță strategică și a orașelor aflate pe direcția principală de atac a aliaților. În zona cea mai de nord a operațiunii, Divizia I aeropurtată britanică, sprijinită de Regimentul de planoare și Brigada I independentă poloneză de parașutiști a aterizat la Arnhem. Obiectivul parașutiștilor l-a reprezentat cucerirea și apărarea podurilor de peste Nederrijn. Planul lui Montgomery se baza pe supoziția că înaintarea forțelor terestre britanice din Corpul XXX spre
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
sosirea in zonă a trupelor terestre ale Corpului XXX. Urquhart a hotărât să lanseze Brigada I de parașutiști (comandată de generalul Gerald Lathbury) și Brigada I aeropurtată (comandată de generalul Philip Hugh Hicks) în prima zi a operațiunii. Brigada aeropurtată, Regimentul I de infanterie ușoară aeropurtată, artileria, geniștii, unitățile medicale și cartierul general aveau să aterizeze în zonele de aterizare „S” și „Z” și să se deplaseze pentru asigurarea siguranței zonelor de parașutare și aterizare pentru zilele următoare, dat fiind faptul
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
a reîntoarcerii în Germania, iar Harmel se dusese la Berlin încercând să obțină recruți, arme și provizii pentru unitatea sa. El a primit ordinul să se deplaseze rapid la Arnhem și să preia comanda. Între timp, „Obersturmbannführer” Ludwig Spindler, comandantul regimentului de artilerie al diviziei, o organizat rapid un „grup de luptă” - „Kampfgruppe Spindler”. Dacă la început grupul avea doar 120 de oameni, efectivele sale au crescut în timpul luptelor prin cooptarea a 16 unități separate. Acest grup a primit ordinul să
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
ceea ce le-a permis respingerea atacurilor Batalionului 10 SS de recunoaștere și altor unități mai mici, care fuseseră trimise să apere podul. Între timp, militarii Brigăzii aeropurtate au ocupat rapid poziții pentru asigurarea securității zonelor de aterizare. Batalionul 2 al Regimentului „South Staffordshire” s-a deplasat la Wolfheze, Batalionul 1 al Regimentului de grăniceri a asigurat apărarea zonei de parașutare „X”, iar Batalionul 7 al Regimentului regal de grăniceri regali au preluat apărarea zonei de parașutare „Y”. Aici, grănicerii britanici au
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
și altor unități mai mici, care fuseseră trimise să apere podul. Între timp, militarii Brigăzii aeropurtate au ocupat rapid poziții pentru asigurarea securității zonelor de aterizare. Batalionul 2 al Regimentului „South Staffordshire” s-a deplasat la Wolfheze, Batalionul 1 al Regimentului de grăniceri a asigurat apărarea zonei de parașutare „X”, iar Batalionul 7 al Regimentului regal de grăniceri regali au preluat apărarea zonei de parașutare „Y”. Aici, grănicerii britanici au prins în ambuscadă Batalionul SS olandez, care se deplasa de la Ede
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Brigăzii aeropurtate au ocupat rapid poziții pentru asigurarea securității zonelor de aterizare. Batalionul 2 al Regimentului „South Staffordshire” s-a deplasat la Wolfheze, Batalionul 1 al Regimentului de grăniceri a asigurat apărarea zonei de parașutare „X”, iar Batalionul 7 al Regimentului regal de grăniceri regali au preluat apărarea zonei de parașutare „Y”. Aici, grănicerii britanici au prins în ambuscadă Batalionul SS olandez, care se deplasa de la Ede spre Arnhem. Unitățile de artilerie aeropurtată și cartierului general al diviziei s-au deplasat
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
care se afla în zona apărată a zonelor de aterizare, a fost informat că în lipsa lui Urquhart și a lui Lathbury, trebuia să preia comanda diviziei. Lui i s-a ordonat să trimită una dintre unitățile pe care le comanda, Regimentul „ South Staffordshire”, (care avea efective incomplete, restul unității urmând să ajungă în zonă cu al doilea val de transport), la Arnhem, să participe la luptele pentru podul rutier. Regimentul a plecat în dimineața zilei de 18 septembrie și a făcut
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
a ordonat să trimită una dintre unitățile pe care le comanda, Regimentul „ South Staffordshire”, (care avea efective incomplete, restul unității urmând să ajungă în zonă cu al doilea val de transport), la Arnhem, să participe la luptele pentru podul rutier. Regimentul a plecat în dimineața zilei de 18 septembrie și a făcut joncțiunea în seara aceleiași zile cu Batalionul I de parașutiști. Germanii au început atacurile împotriva liniilor defensive stabilite Brigăzii I aeropurtate încă din timpul dimineții. Unități ale Kampfgruppe „Von
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
fost alungați, iar unele grupuri s-au predat. În ciuda oricăror greutăți, unitățile aliate s-au regrupat cu pierderi minime, dar situația în continuă schimbare din Arnhem a presupus schimbarea din mers a planurilor. Parașutiștii Batalionului al 11-lea și restul Regimentului South Staffords au fost trimiși imediat spre podul din Arnhem pentru ca să sprijine atacurile pentru cucerirea și traversarea podului. Ei s-au alăturat după căderea serii Batalioanelor 1 și 3. Decizia lui Hick de trimitere a parașutiștilor Batalionului 11 la Arnhem
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
zonă de parașutare se afla sub controlul britanic. Calitatea proastă a comunicațiilor radio a făcut imposibilă avertizarea piloților RAF, iar lipsa controlului complet asupra zonelor de parașutare avea să fie o problemă majoră de-a lungul întregii perioade. După sosirea Regimentului South Stafford și a Batalionului al 11 de parașutiști pe pozițiile de la vest de Arnhem, britanicii au sperat că au suficiente trupe pentru străpungerea liniilor germane până la pozițiile lui Frost de pe pod. Locotenent-colonelul Dobie din cadrul Batalionului I de parașutiști a
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
au retras spre vest în direcția forțelor principale aliate, aflate la 5 km depărtare la Oosterbeek. În timp ce se deplasau spre Oosterbeek, acești militari au fost opriți și organizați într-o linie defensivă sub comanda maiorului Robert Henry Cain de către comandantul Regimentului I de artilerie aeropurtată, locotenent-colonelul Sheriff Thompson. Aceste poziții defensive erau la cam 5 km în fața bateriilor de artilerie. Acesta a fost momentul în care Urquhart a reușit să părăsească poziția în care fusese blocat și să se reîntoarcă la
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
înainte și care fuseseră țintele atacurilor foarte puternice de-a lungul drumului de retragere spre Oosterbeek. Aceste sector a fost ceva mai târziu numit „Forța Lonsdale” și avea să rămână în continuare principala linie defensivă la sud-estul perimetrului de apărare. Regimentul de grăniceri apăra cea mai mare parte a laturii de vest a orașului, cu subunități mici deplasate în apărarea breșelor din nord. Cum spre oraș se retrăgeau tot mai multe unități, britanicii și-au reorganizat efectivele într-o zonă defensivă
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
men of 156th Parachute battalion—led by Hackett himself—became pinned down and took cover in a hollow some west of the Oosterbeek perimeter. The men broke out in the late afternoon, with 90 men making it to the Border Regiment’s positions. Parașutările de provizii din după-amiaza acestei zile au avut rezultate mai bune decât cele din ziua precedentă. Cu toate că Londra a recepționat un mesaj prin care se cerea ca noile parașutări de provizii să fie făcute într-o zonă
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
multe ore în care s-a lucrat la eliberarea de dărâmături și resturi, tancurile germane au reușit să traverseze podul pentru întărirea forțelor din Nijmegen. Britanicii reușiseră să păstreze controlul asupra podului din Arnhem suficient de mult pentru ca parașutiștii din Regimentul 82 și din cadrul diviziei blindate să cucerească podul din Nijmegen După ce au înfrânt rezistența britanicilor la Arnhem, germanii au avut mai mulți soldați disponibili pentru operațiuni la Oosterbeek. În cursul serii, germanii și-au schimbat prioritățile. Două zile mai târziu
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]