11,011 matches
-
limbi slave. În astfel de situații, se apelează la criteriul răspândirii geografice. Cuvintele răspândite pe tot (sau aproape tot) teritoriul dacoromân (unele dintre ele regăsindu se și în dialectele sud-dunărene), de felul lui babă sau lopată, pot fi considerate vechi slave sau vechi bulgare. Faptul că un cuvânt slav se găsește în sudul teritoriului dacoromân este un indiciu că termenul respectiv provine din bulgară sau sârbă; dacă însă este un cuvânt răspândit numai în nordul domeniului dacoromân, este mai probabil să
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Faptul că un cuvânt slav se găsește în sudul teritoriului dacoromân este un indiciu că termenul respectiv provine din bulgară sau sârbă; dacă însă este un cuvânt răspândit numai în nordul domeniului dacoromân, este mai probabil să fie din limbile slave vecine (ucraineană, polonă, rusă). La fel trebuie procedat și pentru separarea cuvintelor bulgare de cele sârbești (ultimele se găsesc în Banat și, parțial, în vestul Olteniei, sudul Crișanei și sud-vestul Transilvaniei): paviț „viță-de-vie“ din sud vestul Olteniei indică originea sârbească
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
originea ucraineană a unui cuvânt: lui g inițial din cuvintele sud-slave îi corespunde h în regiunile cu influență ucraineană (hreabăn pentru greabăn este exemplul cel mai des citat, alături de horodiște pentru grădiște). Foarte important de observat este că, uneori, cuvintele slave invocate există numai în dialecte și, de aceea, nu se găsesc în dicționarele curente ale limbilor slave avute în vedere. Absența unui cuvânt din aceste dicționare nu infirmă posibilitatea unei explicații pornind de la o variantă a sa dialectală. În fond
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
influență ucraineană (hreabăn pentru greabăn este exemplul cel mai des citat, alături de horodiște pentru grădiște). Foarte important de observat este că, uneori, cuvintele slave invocate există numai în dialecte și, de aceea, nu se găsesc în dicționarele curente ale limbilor slave avute în vedere. Absența unui cuvânt din aceste dicționare nu infirmă posibilitatea unei explicații pornind de la o variantă a sa dialectală. În fond, vorbitorii unor graiuri românești au intrat în contact cu persoane care vorbeau dialecte slave. Unele cuvinte slave
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
curente ale limbilor slave avute în vedere. Absența unui cuvânt din aceste dicționare nu infirmă posibilitatea unei explicații pornind de la o variantă a sa dialectală. În fond, vorbitorii unor graiuri românești au intrat în contact cu persoane care vorbeau dialecte slave. Unele cuvinte slave moderne au pătruns în vocabularul reprezentativ al limbii române. Cele mai multe (treizeci și patru) sunt bulgărești (bolnav, ciudat, a cloci, crac, grijă, grozav etc.); urmează (în număr de șapte) cele rusești (cavaler, mojic, poliție, poștă etc.) și (câte două) cele
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
slave avute în vedere. Absența unui cuvânt din aceste dicționare nu infirmă posibilitatea unei explicații pornind de la o variantă a sa dialectală. În fond, vorbitorii unor graiuri românești au intrat în contact cu persoane care vorbeau dialecte slave. Unele cuvinte slave moderne au pătruns în vocabularul reprezentativ al limbii române. Cele mai multe (treizeci și patru) sunt bulgărești (bolnav, ciudat, a cloci, crac, grijă, grozav etc.); urmează (în număr de șapte) cele rusești (cavaler, mojic, poliție, poștă etc.) și (câte două) cele ucrainene (calic, a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
reprezentativ crește la șaizeci și nouă, cel al cuvintelor rusești la două zeci și nouă, iar cel al ucrainismelor la șase; în cazul acceptării etimologiei multiple, numărul cuvintelor sârbești din română crește de la două la douăzeci și patru. Există și false împrumuturi slave: cută „îndoitură într-un obiect de îmbrăcăminte; urmă, dungă“ nu este din bulgară (cum se indică în DEX), pentru că este puțin răspândit în acestă limbă (apare numai în regiunea Vrața, apropiată de regiunea în care se vorbesc graiuri românești, și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
neînvecinate, împrumuturile românești sunt culte și livrești, au caracterul unor exotisme, folosite pentru a crea culoarea locală, uneori și istorică: este vorba despre cuvinte ca securitate, care a intrat în limbile occidentale. Româna a exportat cuvinte aproape în toate limbile slave (mai ales în bulgară, macedoneană, polonă, sârbă, slovacă, ucraineană, dar și în cehă, croată, slovacă, rusă și belarusă), în maghiară, neogreacă, turcă, albaneză și în limba țiganilor, numită romaní. Interesante sunt cuvintele pătrunse în idiomurile vorbite pe teritoriul României: dialectele
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
croată, slovacă, rusă și belarusă), în maghiară, neogreacă, turcă, albaneză și în limba țiganilor, numită romaní. Interesante sunt cuvintele pătrunse în idiomurile vorbite pe teritoriul României: dialectele germane sas și șvăbesc, idiș, iudeospaniola, friulana, armeana, la care se adaugă dialectele slave, maghiare, turcești și tătărești. Există, de asemenea, numeroase informații despre influența românei asupra slavonei, vechea limbă liturgică a cultului ortodox în Țara Românească, Moldova și Transilvania, precum și limbă de administrație internă în Țara Românească și Moldova. Multe cuvinte românești apar
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Originalitatea limbii române impune reconsiderarea aprecierii conform căreia ea ar conține o cincime de cuvinte latine, împreună cu câteva zeci de cuvinte autohtone latinizate în antichitate și confirmate ca atare de limba albaneză, și patru cincimi împrumutate mult mai târziu din slavă (2/5), maghiară (1/5) și turcică (1/5). Iluzia că româna ar fi doar latina adusă de romani în est a fost generată de faptul că există o latină clasică larg atestată documentar, pe când limba autohtonilor, neatestată în scris
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
despre traci? Dacă latina nu ar fi fost scrisă, mărturie despre ea ar oferi trăsăturile comune ale limbilor romanice. În mod similar, despre existența în trecut a limbii tracilor mărturisesc cele patru cincimi de elemente nelatine ale limbii române - aparent slave, albaneze, maghiare, turcice. Toate aceste serii de aparențe converg, împreună cu aparențele latine, la baza traco latină din jumătatea de est a Europei. Limba română este un fenomen istoric născut și evoluat pe acest vast spațiu în întrepătrundere cu alte fenomene
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
l-a constituit formarea în estul Europei a bazei comunicative traco-latine care va marca evoluția etnolingvistică a întregului spațiu est european. 2) Latura tracică a bazei comunicative motivează apropierile lexicale ale limbii române cu limbile turcice, cu albaneza, cu limbile slave și cu maghiara, în timp ce prin latura latină sunt motivate apropierile cu latina și cu limbile romanice. 3) Toate limbile așa-zise indoeuropene s-au constituit în principal prin reducerea sintagmelor aglutinante preindoeuropene la forme lexicale flexionare: aportul materialului lexical al
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
făcut în manieră proprie care distanțează limba română atât de latină cât și de celelalte limbi romanice. 6) Constituirea locală a limbilor indoeuropene pe baza materialului aglutinant continuu în spațiul euro-afro-asiatic a creat impresia familiilor de limbi (indo-iraniene, germanice, romanice, slave) descendente din câte o limbă comună, iar pentru toate limbile comune s-a imaginat un început comun, o protolimbă. Această construcție se risipește dacă punem în locul ei continuitatea originii naturale a limbajului în formula silabică de limbă, a formulei silabice
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în spațiul preindoeuropean euro-afro-asiatic. În consecință, limba română este instrumentul verbal de exprimare a spiritului românesc. Emanații ale acestui spirit, cuvintele românești nu pot fi analizate etimologic ca piese izolate împrumutate din latină, din tracă sau din alte limbi precum slava, albaneza, maghiara, turcica etc. Raportarea lor la aceste limbi se face nu pentru a indica sursa împrumutului, ci pentru a contura specificul limbii române în contextul general de evoluție a limbajului uman și de constituire a limbilor. Perceperea limbii române
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ar fi următoarea cerință: comparând sunetele și formele limbilor înrudite trebuie să le reduci pe acestea la stadiul inițial, ceea ce înseamnă reconstituirea a câte o limbă de bază pentru familiile de dialecte și de limbi, cum ar fi româna comună, slava comună, germana comună etc. Cerința este nefirească întrucât asemenea reconstituiri duc la imaginarea în stil hegelian a unor limbi de bază ireale, încărcate cu sisteme stufoase de sunete și forme care nu au existat nicicând. Însușire nativă a speței umane
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și rasială a constituirii prototipului de limbă flexionară întărește ideea de limbă mamă și afirmă constituirea spațiului lingvistic indoeuropean prin migrația dialectelor ariene. Astfel, arată Bréal, „au ieșit din limba mamă i.-e. sanscrita, zenda, greaca, latina, celtica, germanica și slava”. Dar tocmai derivarea acestor limbi dintr-o sursă comună este punctul de rătăcire a etimologiei tradiționale, care nu vede în „înrudirea” limbilor continuitatea materialului aglutinant în spațiul euro-afroasiatic. Astfel vgr. kardia, lat. cor, cordis, sl. serdțe, germ. Herz etc. nu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
evoluat doar în sine și prin sine. La conceperea acestui mod de evoluție a limbii a contribuit decisiv lipsa atestărilor în scris pentru limbile din spațiile unde au apărut limbile fiice. De aceea pentru fenomene imaginare precum româna comună și slava comună se caută locuri restrânse pentru constituire, de unde apoi să poată fi dedusă răspândirea dialectelor lor; în aceeași idee maghiara este adusă, ca ramură ugro-finică, din zona golfului Finic, iar pentru elementele turcice din română sunt invocate dialecte turcice din
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
3000 - 2000 î. Hr. eram încă parte integrantă a așa-numitei comunități ariene (indoeuropene, indogermanice); din acel leagăn comun, continuă el, s-au răspândit toate popoarele-limbi înrudite: în Asia vechii indieni și iranieni (limba avestă): în Europa greaca, latina, celtica, germanica, slava.” Autorul consideră că strămoșii slavilor și ai lituanienilor formau în patria inițială o unitate care a continuat să existe ca atare și în zona Niprului, Niemenului, Vistulei, unde ar fi venit pe la 1500. Abia pe la anul 1000 î. Hr. această unitate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Cehești strămoșii slavilor lusacieni, ai cehilor și slovacilor, în timp ce polonezii au rămas pe locurile vechi”, unde s-au individualizat ca limbă și obiceiuri, precum și ca nume, constituind un singur neam, „cu un mileniu și jumătate în urmă”. Astfel, în entitatea slavă popor-limbă Brückner identifică patru perioade: ariană, lituaniano slavă, slavă și poloneză. Înainte de separarea triburilor, el îi supune pe toți slavii unei puternice influențe germanice. Pentru perioada poloneză de după anul 1000 d. Hr. autorul marchează următoarele influențe: 1) ceho-latină prin creștinism
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în timp ce polonezii au rămas pe locurile vechi”, unde s-au individualizat ca limbă și obiceiuri, precum și ca nume, constituind un singur neam, „cu un mileniu și jumătate în urmă”. Astfel, în entitatea slavă popor-limbă Brückner identifică patru perioade: ariană, lituaniano slavă, slavă și poloneză. Înainte de separarea triburilor, el îi supune pe toți slavii unei puternice influențe germanice. Pentru perioada poloneză de după anul 1000 d. Hr. autorul marchează următoarele influențe: 1) ceho-latină prin creștinism; 2) mic-burgheză prin nemți; 3) maghiară, după anul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
polonezii au rămas pe locurile vechi”, unde s-au individualizat ca limbă și obiceiuri, precum și ca nume, constituind un singur neam, „cu un mileniu și jumătate în urmă”. Astfel, în entitatea slavă popor-limbă Brückner identifică patru perioade: ariană, lituaniano slavă, slavă și poloneză. Înainte de separarea triburilor, el îi supune pe toți slavii unei puternice influențe germanice. Pentru perioada poloneză de după anul 1000 d. Hr. autorul marchează următoarele influențe: 1) ceho-latină prin creștinism; 2) mic-burgheză prin nemți; 3) maghiară, după anul 1500
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
flexionară la cea aglutinantă este imposibilă. Actualul peisaj etnolingvistic din jumătatea de est a Europei, de la Marea Tracică până la Marea Baltică, este relativ nou și unitar în profunzimea sa. Unitatea profundă a acestui spațiu, constatabilă la nivel lexical între română, albaneză, slavă, maghiară, dialectele turco-tătare și ugro-finice, este dată în primul rând de continuitatea pe întreg acest spațiu a materialului lingvistic autohton prelatin de factură aglutinantă. În al doilea rând, pentru înțelegerea globală a fenomenului trebuie avută în vedere continuitatea străveche a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ca manieră flexionară, paradigmatică, de sintetizare a acestuia. În acest sens se poate vorbi de „împrumuturi” latine în lexicul limbii române, la fel cum se vorbește de împrumuturi grecești în latină și cum putem vorbi de împrumuturi lexicale autohtone (nu slave, albaneze, maghiare, turcice) în limba română. Științific însă, lexicul de bază al limbii române reprezintă prelucrarea fonetică și gramaticală specifică a tot ce experiența lingvistică autohtonă și latină aducea în simbioza celor două popoare. Eliberați de copleșitoarea încărcătură fonematică, morfematică
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cămin, focar”, engl. earth „pământ, țărână”, hearth „vatră, cămin, casă, patrie”, magh. ter „câmp, teren, loc, spațiu” și în compusul tüz-ter „vatra cuptorului”, prima parte însemnând „foc”; tăt., bașk. utar „ocol pentru vite”, cazah. otar „pășune, turmă”, rom. hotar etc. Slava a pierdut miezul lichid în zem, iar vgr. în gaia, ge, pe care îl păstrează lat. villa „câmp, așezare, sălaș”, rom. glie, magh. föld „pământ”, apoi lat. ille „acela”, rom. ăla, la, lat. illa „pe acolo”, olla „oală (de lut
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
poate rezulta nici felul cum acest cuvânt s-a integrat în limba română și nici preistoria lui în continuitatea prelatină a materialului lingvistic, aceasta cu atât mai mult cu cât derivate românești precum a meni, a pomeni sunt aduse din slavă, a mântui din maghiară, a menține din franceză, mănunchi din latină etc. Cuvântul este analizabil etimologic: m-ân-ă. Prima parte, m-, are echivalente în vgr. mao „a dori, a tinde, a intenționa”, lat. emo „a lua, a apuca, a primi”, sl.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]