7,755 matches
-
aprindere prin compresie, conform prescripțiilor de pct. 4.3.1.1. și 4.3.2. din anexa III trebuie să se folosească aparatele adiționale încadrate în figura III 5.3.2. cu o linie punctată. Fh - filtru pentru încălzitor S - sondă de prelevare în apropierea camerei de amestec Vh - vană încălzită cu mai multe canale Q - racord rapid, permițând analizarea eșantionului de aer ambiant BA cu detectorul HFID HFID - analizor cu ionizare prin flacără de încălzire IR - aparate de integrare și
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86908_a_87695]
-
reglare a temperaturii (TC) având caracteristicile specificate la pct. 2.2.3. pentru a garanta constanța debitului de-a lungul tubului Venturi (MV) și astfel proporționalitatea debitului care trece prin S. Sistem de prelevare a eșantioanelor pentru măsurarea particulelor - S1 - sondă de prelevare în tunelul de diluție - F - unitate de filtrare compusă din două filtre legate în serie; dispozitiv de comutare pentru alte grupuri de două filtre dispuse paralel - conductă de prelevare - pompe, regulatori de debit, debitmetre 3.3. Sistem de
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86908_a_87695]
-
este necesar, se echipează cu un dispozitiv de reglare a temperaturii (TC) pentru a încălzi dinainte schimbătorul de căldură înaintea verificării, pentru a-și menține temperatura pe durata verificării la 6 K din temperatura prevăzută. 3.3.1.5. Două sonde (S și S) car permit adunarea eșantioanelor prin intermediul pompelor, al debitmetrelor (FL) și, dacă este necesar, al filtrelor (F) pentru a extrage particulele solide din gazele folosite pentru analiză. 3.3.1.6. O pompă pentru aerul de diluție și
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86908_a_87695]
-
precizie de 0,4 KPa), montat astfel încât să permită înregistrarea diferenței de presiune dintre intrarea și ieșirea organului deprimogen. 3.3.1.11. Regulatori de debit (N) servind la menținerea constantă a debitului de prelevare a gazului în timpul verificării prin sondele de prelevare (S și S). acest debit trebuie să fie astfel încât la sfârșitul fiecărei verificări să se poată dispune de eșantioane într-o cantitate suficientă pentru analiză ( 10 l min). 3.3.1.12. Debitmetre (FL) pentru reglarea și controlul
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86908_a_87695]
-
de reglare incompatibile cu funcționarea corectă a motorului nu trebuie reținute ca puncte de măsură. În special, atunci când motorul este echipat cu mai multe carburatoare, toate carburatoarele trebuie să fie în aceeași poziție de reglare. 3. PRELEVAREA GAZELOR 3.1. Sonda de prelevare este fixată pe țeava care racordează eșapamentul vehiculului la sac și cât mai aproape posibil de eșapament. 3.2. Concentrația de CO (CCO) și de CO2 (CCO2) este determinată în funcție de valorile afișate sau înregistrate de aparatul de măsură
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86908_a_87695]
-
Pregătirea probei 5.1.1. Vehiculul este pregătit înainte de testare după cum urmează: - sistemul de eșapament al vehiculului nu trebuie să prezinte nici o scăpare. Vehiculul poate fi curățat cu aburi înainte de testare. - rezervorul de carburant al vehiculului trebuie echipat cu o sondă de temperatură care să permită măsurarea temperaturii în punctul central al volumului de carburant aflat în rezervoare, atunci când acestea sunt umplute la 40 % din capacitate. - trebuie să se instaleze racorduri complementare și adaptoare de aparatură, care să permită o golire
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86908_a_87695]
-
mod, așa cum este indicat în continuare. Temperaturile rezervoarelor trebuie să fie indicate la 1,5 K. 5.2.6. Vehiculul de testare este adus în incinta de testare cu motorul oprit și cu ferestrele, precum și cu cutia deschise. Se branșează sondele rezervorului / rezervoarelor de carburant precum și dispozitivul de încălzire a rezervorului / rezervoarelor, dacă este necesar. Se începe imediat înregistrarea temperaturii carburantului și a temperaturii aerului din incintă. Dacă ventilatorul de purgație mai funcționează, el este oprit. 5.2.7. Carburantul poate
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86908_a_87695]
-
176 K. Dacă temperatura ar fi sub această valoare, atunci oceanul este înghețat. Înghețarea apei a dus la dilatarea interiorului, care ar fi putut fi răspunzătoare pentru formarea canioanelor. Deocamdată, singurele imagini de aproape cu Titania sunt cele provenite de la sonda "Voyager 2", care a fotografiat acest satelit în timp ce trecea pe lângă Uranus în ianuarie 1986. Întrucât cea mai mică distanță dintre Voyager 2 și Titania a fost de doar , cele mai bune imagini cu acest satelit au rezoluția spațială de aproximativ
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
dar doar pentru 24% din suprafață sunt de calitate suficientă încât să permită extragerea de informații geologice. La momentul trecerii, emisfera sudică a Titaniei era îndreptată spre Soare, astfel că emisfera nordică (întunecată) nu a putut fi studiată. Nicio altă sondă sau navă nu a mai vizitat Uranus (și Titania), și nu este planificată nicio misiune în viitorul apropiat.
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
respins corpurile cerești care s-au apropiat de el. Titan are un diametru de 5.152 km. Spre comparație, planeta Mercur are un diametru de 4.879 km, Luna are 3.474 km, iar Pământul 12.742 km. Înainte de sosirea sondei spațiale "Voyager 1" în 1980, se credea că Titan este puțin mai mare decât Ganymede (diametru 5.262 km) și prin urmare cel mai mare satelit din Sistemul Solar; această supraestimare a fost cauzată de atmosfera densă și opacă a
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
presiunea mare a formelor de gheață. Prezența amoniacului permite apei să rămân în stare lichidă chiar și la temperaturi scăzute de 176 K (-97,15 °C) (amestec eutectic cu apă). Existența unui astfel de ocean a fost recent dovedită de sonda "Cassini" pe baza existenței unor unde radio naturale de frecvență extrem de joasă în atmosfera lui Titan. Suprafața lui Titan este considerată a fi un reflector slab al acestor unde radio, astfel încât acestea ar putea fi reflectate de către gheața lichidă dintr-
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
joasă în atmosfera lui Titan. Suprafața lui Titan este considerată a fi un reflector slab al acestor unde radio, astfel încât acestea ar putea fi reflectate de către gheața lichidă dintr-un ocean subteran. Caracteristicile de suprafață au fost observate sistematic de către sonda Cassini care a trecut la 30 km în perioada octombrie 2005 și mai 2007, ceea ce sugerează că scoarța (crusta) este decuplată de interior, oferind dovezi suplimentare pentru existența unui strat interior de lichid. Un studiu de la începutul anului 2000 realizat
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
2000 realizat de către Institutul de Cercetări Planetare DLR de la Berlin-Adlershof a plasat Titan într-un grup de „sateliți mari de gheață” alături de Callisto și Ganymede. Titan este singurul satelit cunoscut care are mai mult decât o urmă de atmosferă. Observațiile sondelor spațiale "Voyager" au arătat că atmosfera este mai densă decât a Pământului, cu o presiune la suprafață de aproximativ 1,45 ori mai mare decât cea a Pământului. Atmosfera satelitului Titan este de aproximativ 1,19 de ori mai masivă
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
scăzută încât oamenii ar putea zbura prin ea prin bătaia unor „aripi” atașate la brațele lor. Gravitația mică a Titanului face ca atmosfera să fie mult mai extinsă decât cea a Pământului, chiar și la o distanță de 975 km, sonda Cassini a trebuit să facă ajustări pentru a menține o orbită stabilă împotriva forțelor de frecare atmosferice. Atmosfera Titanului este opacă la numeroase lungimi de undă și un spectru de reflexie complet al suprafeței este imposibil să fie realizat din
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
numeroase lungimi de undă și un spectru de reflexie complet al suprafeței este imposibil să fie realizat din exterior. Nu a fost realizat până la sosirea misiunii "Cassini-Huygens" în 2004, când s-au obținut primele imagini directe ale suprafeței lui Titan. Sonda "Huygens" a fost în imposibilitatea de a detecta direcția Soarelui în timpul coborârii sale, și, deși a fost în măsură să ia imagini de la suprafață, echipa tehnică a sondei Huygens a comparat procesul cu cel de „a face fotografii într-o
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
2004, când s-au obținut primele imagini directe ale suprafeței lui Titan. Sonda "Huygens" a fost în imposibilitatea de a detecta direcția Soarelui în timpul coborârii sale, și, deși a fost în măsură să ia imagini de la suprafață, echipa tehnică a sondei Huygens a comparat procesul cu cel de „a face fotografii într-o parcare la asfințit”. Prezența unei atmosfere semnificative a fost suspectată de către astronomul spaniol Josep Comas Sola, care a observat un limb întunecat distinct pe Titan în 1903 și
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
Norii lui Titan, probabil compuși din metan, etan sau alte substanțe organice simple, sunt împrăștiați și variabili, presărați prin ceața înconjurătoare. Acest metan atmosferic creează un efect de seră la suprafață, fără de care Titan ar fi mult mai rece. Descoperirile sondei Huygens indică prezența unor ploi periodice de metan lichid și alți compuși organici care udă suprafața satelitului. În octombrie 2007, observatorii au constatat o creștere a opacității aparente a norilor, deasupra regiunii ecuatoriale Xanadu, un fel de „burniță de metan
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
ar putea forma curcubeul. Cu toate acestea, având în vedere opacitatea extremă a atmosferei la lumina vizibilă, marea majoritate a curcubeielor ar fi vizibile doar în infraroșu. Simulări ale modelelor vântului global, bazate pe informații privind viteza vântului luate de sonda Huygens au sugerat că atmosfera lui Titan circulă într-o singură celulă Hadley enormă. Aerul cald se ridică în emisfera sudică - ceea ce a dus la experiementrea unei „veri” atunci când Huygens a coborât. Aerul cald se scufundă în emisfera nordică, ceea ce
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
la aceste altitudini. În decembrie, "Cassini" a observat din nou norul acoperitor și a detectat metan, etan și alți compuși organici. Norul avea peste 2400 km în diametru și era încă vizibil peste o lună la o nouă trecere a sondei spațiale. Una dintre ipoteze este aceea că în prezent plouă (sau, dacă este suficient de rece, ninge) la polul nord; căderile de la latitudinile nordice polare fiind suficient de puternice pentru a duce particule organice spre suprafață. Aceasta a fost cea
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
se numără Xanadu, o uriașă zonă ecuatorială extrem de reflectorizantă care are o suprafață aproximativ de mărimea Australiei. A fost prima oară identificată în imaginile în infraroșu obținute de Telescopul Spațial Hubble în 1994, și mai târziu a fost observată de sonda "Cassini". Regiunea este plină de dealuri și tăiată de văi și de prăpăstii. Este străbătută în mai multe locuri de caracteristici topografice întunecate: aliniamente sinuoase care seamănă cu creste sau cu fisuri. Acestea pot indica o activitate tectonică, dovada că
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
de la Hubble și alte observații au sugerat existența metanului lichid pe Titan, fie în buzunare deconectate sau la scară generală sub forma unor oceanele similare celor de apă de pe Pământ. Misunea "Cassini" a confirmat această ipoteză, deși nu imediat. Atunci când sonda a ajuns în sistemul saturnian în 2004, s-a sperat că lacuri de hidrocarburi sau oceane ar putea fi detectabile prin reflexia luminii de la suprafața unor corpuri lichide, dar nicio reflexie speculară nu a fost inițial observată. Lângă polul sud
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
infraroșu de pe "Cassini" a confirmat prezența etanului lichid dincolo de orice îndoială în Ontario Lacus. La 21 decembrie 2008, "Cassini" a trecut direct pe deasupra lui Ontario Lacus și a observat o reflecție în oglinda radar care, fiind puternică, a saturat receptorul sondei, indicând faptul că nivelul lacului nu variază cu mai mult de 3 mm (ceea ce presupune fie că vânturile de la suprafață au fost minime sau lichidul de hidrocarburi din lac este vâscos. Reflexiile speculare sunt indicatori ai unei suprafețe netede ca
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
mareică cauzată de apropierea planetei Saturn. În primele imagini de la începutul anilor 2000 ale suprafeței lui Titan luate de telescoapele aflate pe Pământ s-au observat regiuni mari de teren întunecat întinzându-se de-a lungul ecuatorului Titanului. Înainte de sosirea sondei "Cassini" s-a considerat că aceste regiuni ar conține mări de materii organice, cum ar fi gudron sau hidrocarburi lichide. Imaginile radar captate de sonda "Cassini" au arătat că aceste regiuni sunt câmpii întinse acoperite de dune de nisip longitudinale
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
observat regiuni mari de teren întunecat întinzându-se de-a lungul ecuatorului Titanului. Înainte de sosirea sondei "Cassini" s-a considerat că aceste regiuni ar conține mări de materii organice, cum ar fi gudron sau hidrocarburi lichide. Imaginile radar captate de sonda "Cassini" au arătat că aceste regiuni sunt câmpii întinse acoperite de dune de nisip longitudinale, de până la 330 de metri înălțime, de cca. un kilometru lărgime și cu de la zeci la sute de kilometri lungime. Se crede că dunele longitudinale
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
s-ar putea să nu existe pe Titan, condițiile prebiotice ale mediului și chimia organică asociată rămân de mare interes pentru înțelegerea istoriei timpurii a biosferei terestre. Utilizarea lui Titan ca pe un experiment prebiotic implică nu doar observații ale sondelor spațiale, dar și experimente de laborator și modelări chimice și fotochimice ale Pământului. A fost propusă de asemenea o explicație alternativă privind ipotetica existență a vieții pe Titan: dacă viața va fi găsită pe Titan, ar fi statistic mult mai
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]