10,656 matches
-
aici e ceva deosebit. Ele sunt înfrumusețate de verdeața pomilor alături de stâncile netede ca spălate de ploi, pământii și dure. O îmbinare surprinzătoare dintre o priveliște obișnuită și una sălbatică, nelipsită de spectaculos. La prima vedere a pădurii de stânci, îți pui întrebarea cum vei ajunge acolo sus unde sunt mănăstirile. Nedumerirea scade. Lăsând în urmă satul Kastraki, se merge pe un drum în pantă. Drumul seamănă cu un șarpe uriaș ce se târăște printre râpe, se cațără sus pe
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
scade. Lăsând în urmă satul Kastraki, se merge pe un drum în pantă. Drumul seamănă cu un șarpe uriaș ce se târăște printre râpe, se cațără sus pe dealurile cultivate, puține la număr, se învârte ca-ntr-un dans în jurul stâncilor prăpăstioase galben-verzui și ajunge până în vârf. Urcând pe serpentine, uitându-ne când spre înălțimea mănăstirilor care apăreau după cotituri una câte una, când spre abisul prăpăstiilor amenințătoare, am ajuns la mănăstirea Sfântul Ștefan, prima pe care am întâlnit-o în stânga
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
spre abisul prăpăstiilor amenințătoare, am ajuns la mănăstirea Sfântul Ștefan, prima pe care am întâlnit-o în stânga drumului nostru. Am coborât ca să dăm piept în piept cu priveliștea care demonstra măreția naturii, imensitatea spațiului terestru cu prăpăstiile adânci și cu stâncile înalte, că te cuprindea teama admirându-le. Cât de mici suntem în fața naturii!exclamă fiică- mea. ─ Și cât de neputincioși! Dar omul nu și-a neglijat inventivitatea, uite, ce grădină frumoasă au realizat călugării pe acest colțișor de stâncă. Chiar
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
cu stâncile înalte, că te cuprindea teama admirându-le. Cât de mici suntem în fața naturii!exclamă fiică- mea. ─ Și cât de neputincioși! Dar omul nu și-a neglijat inventivitatea, uite, ce grădină frumoasă au realizat călugării pe acest colțișor de stâncă. Chiar la intrarea în mănăstire, pe un spațiu foarte îngust, între zidul mănăstirii și prăpastia adâncă era o grădină de toată frumusețea. Nu era mare că nu permitea spațiul, dar era minunată. Am zăbovit pe podețul din fața ei gândindu-ne
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
de jur-împrejur în aer, în timp de funia trasă de troliu scârția amenințând din clipă în clipă să-l trimită în abis. Îmi închipui prin ce treceau bieții călugări. ─ Simțeau acea transpirație rece dinaintea morții. Am văzut parcă agățate pe stâncă asemenea plase. Nu se mai folosesc decât pentru transportul proviziilor și a altor lucruri care sunt necesare pentru mănăstire. La intrarea în mănăstire ne-am îndreptat spre grota ctitorului ei Athanosios și am lăsat câțiva euro, după obicei, pentru împlinirea
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
pentru apă. Oare câți litri are un asemnea butoi? ─ Dumnezeu știe! Câțeva mii de litri, îmi dădeam eu cu părerea. Atât. Cum nu? Pentru întreaga mănăstire nu este multă. Pe aici izvoare n-or fi? Cum să fie în vârful stâncii. Am văzut și niște putineie vechi, nefolosite. Probabil cândva vor fi având capre și în aceste vase de lemn băteau laptele ca să se aleagă untul. De asemnea erau niște coșuri împletite, tot vechi, care vor fi folosit la căratul anumitor
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
până acum în stațiunea noastră sau prin Platamonas, ne încântau cu parfumul lor și cu culorile vii.Același farmec aveau și florile mai mărunte, nu atât de maiestoase dar tot atât de atrăgătoare. Jos, în vale, se vedeau casele așezării de la poalele stâncii pe care era suspendată mănăstirea și noi împreună cu ea.Le priveam ca dintr-un avion părându-ni-se ca niște jucării împrăștiate, de diferite culori în care predomina albul pereților și roșul acoperișurilor. Călugării nu s-au ivit. Erau la
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
la alte ocupații?! Nu știu. Chiar dacă turiștii se foiau de colo până colo, liniștea a pătruns în sufletele noastre. Aerul curat și proaspăt ne înviora. Ne-am simțit atât de bine pe acea băncuță, în acea minunată grădină din vârful stâncii, încât nu ne mai venea să plecăm, în special Janetei. Aș sta aici atât de mult!.. Nu ai cum, că nu ne lasă programul. Hai să mergem, că au plecat toți turiștii cu care am venit. Ah!oh!ah!s-
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
cu care am venit. Ah!oh!ah!s-a ridicat cu greu și am ieșit din incinta mănăstirii coborând pe scările pe care venisem, cu atâta pace în suflet ce ne stimula la admirarea panoramei care se afla în fața noastră: Stâncile apropiate cu prăpăstiile lor, șirurile de munți mai îndepărtate, drumul șerpuind până la autocarele care de sus păreau atât de mici ca și turiștii ce se îndreptau spre ele, toate sub albastrul cerului acelei zile senine, pătat doar de vreun nor
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
mai îndepărtate, drumul șerpuind până la autocarele care de sus păreau atât de mici ca și turiștii ce se îndreptau spre ele, toate sub albastrul cerului acelei zile senine, pătat doar de vreun nor ce mângâia în trecrea lui vârful vreunei stânci din pădurea de piatră atât de impunătoare. ─ E mai frumos la coborâre, i-am spus Janetei. Că nu facem atâta efort. Și putem privi în voie tot ce ne-nconjoară. Ne-a dispărut și teama de amețeală. Fiindcă ne obișnuim
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
formă de relief și altă climă. Până la autocar am mai mers o bucată de drum pe jos, așa că am continuat să privim și să admirăm în același timp, locurile acelea deosebite. Coborând cu autocarul am zărit mănăstirea Russanu pe o stâncă înaltă și abruptă. Se crede că numele îi vine de la primul locuitor, pe nume Russanu, deoarece era originar din satul Rosana. Se spune că ar fi fost clădită prin anul 1288 de către călugării Nicodim și Benedict. O bătrână Eusebia din
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
de tombolă pe care le-am folosit în autocar, în drum spre casă. Ne-au făcut și reduceri de prețuri la produsele cumpărate. Cu suvenirurile cumpărate am coborât cu autocarul spre pitorescul sat Kastraki. Am văzut pe partea stângă o stâncă având o formă curioasă. Era înaltă, nu la fel ca cele din jur și subțire părând ca un deget printre celelalte. Ni s-a spus că se numește Degetul lui Iisus. Tot pe partea stângă se afla schitul Sfântului Georgios
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
în semn de jertfă și recunoștință aduc eșarfe viu colorate pe care le ridică cu ajutorul scripeților până la grotă, loc în care sunt înălțate de o singură persoană care are grijă de acest schit. Schitul este ascuns în acea grotă din stâncă. Tot în legătură cu acest schit ni s-a mai spus că în fiecare an, pe 23 aprilie, în ziua de Sfântul Gheorghe, tinerii din zonă urcă la schit cu eșarfe viu colorate primite de la iubitele lor. Pentru faptul că schitul se
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
se află la o înălțime apreciabilă, vântul ce bate cu putere, dezleagă multe eșarfe legate, legenda spunând că acelea ce vor rezista intemperiilor vor aduce noroc și multă dragoste perechilor de îndrăgostiți. Am văzut și noi eșarfe zdrențuite fluturând pe stâncă. Ai crede că acolo se sărbătorește ceva și pentru acest motiv locul este împodobit astfel, gândește Janeta. De fapt se sărbătorește; omagiu înălțat Sfântului Mandillas, omagiu înălțat iubirii. Am aflat că an de an escaladează stânca tinerii îndrăgostiți și curajoși
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
eșarfe zdrențuite fluturând pe stâncă. Ai crede că acolo se sărbătorește ceva și pentru acest motiv locul este împodobit astfel, gândește Janeta. De fapt se sărbătorește; omagiu înălțat Sfântului Mandillas, omagiu înălțat iubirii. Am aflat că an de an escaladează stânca tinerii îndrăgostiți și curajoși ca să agațe eșarfele și cu toate că această escaladare este foarte periculoasă, în niciun an n-a fost vreun accident. Trebuie să aibă mult curaj tinerii care urcă. Uite!cât de abruptă este stânca! Cu efortul lor dat
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
an de an escaladează stânca tinerii îndrăgostiți și curajoși ca să agațe eșarfele și cu toate că această escaladare este foarte periculoasă, în niciun an n-a fost vreun accident. Trebuie să aibă mult curaj tinerii care urcă. Uite!cât de abruptă este stânca! Cu efortul lor dat de dragostea pentru ființa iubită, cu tinerețea care le dă forță, reușesc. Așa este și în viață. Cei cu elan, cei puternici reușesc. Cei fricoși, cei slabi pierd în lupta spre mai bine. Ieșisem din serpentinele
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
care m-au încântat și chiar m-au fascinat răspunzându-mi la curiozitățile mele. Ar putea ca cineva să nu se sensibilizeze, ascultând o melodie grecească, făcând o plimbare cu vaporul pe Marea Egee, ajungând la cetatea mănăstirească din pădurea de stânci de la Meteora? Nu cred că ar exista om care în fața acestor frumuseți, unele de-a dreptul specatculoase, n-ar fi mai mult sau mai puțin impresionat. Pentru toate aspectele lui frumoase mi-a plăcut acest colț de lume. Am citit
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
ispitele erau mari, și, în dorul singurătății, mai trecea o dată pe lângă lac, apoi își schimba gândul și pornea de-a dreptul, tot prin pădure, pe la pârâul Murelor, în sus, către izvorul cu teiul sfânt. După ce zăbovea și acolo, cobora la stânca stearpă; aici, o imagine panoramică încântătoare: Cucorănii în stânga, Ipoteștii drept la vale, Cătămărăștii și Stânceștii mult la dreapta. Sus, pe dealul din fața Stânceștilor, zărea castelul singuratic 36, ascunzând la distanța aceasta cine știe ce taine care trezeau din nou imaginația copilului. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o zbughește la Ipotești. Cernăuții erau în țară străină și pentru el nu erau un mediu preferat. Lui îi era dor de lac și de pădurea misterioasă a Baisei, de câmpul înverzit și de salcâmii în floare de acasă, de stânca stearpă și de izvorul cu teiul sfânt. Și n-a pornit oricum, ci pe jos, peste 100 de kilometri. Când a ajuns la Ipotești, n-a venit acasă, ci se tot învârtea pe lângă un păr cu pere a lui Nicolai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu care intrăm în comunicare/comuniune, începând cu fabulosul univers al copilăriei starea cea mai deschisă spre lumea-nchipuirii, dar și spre cea reală. (Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite/ Te încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci;/ Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur,/ Alta unde cerci viața s-o-ntocmești precum un faur/ Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci13.) Când nu mai suntem copii, am murit de mult spunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dacă el nu există, nici copilăria nu mai există. Dar semnele prezenței și actele existenței sale sunt simple și umile 32, ca și acelea ale copilăriei. Copilul este cel căruia îi este teamă de întuneric, cel care vorbește animalelor, arborilor, stâncilor, norilor, stelelor; cel care, la moartea ființelor iubite, reușește să exprime stări sincere de consolare și tot el este acela care mângâie și consolează fetița care se află în femeie [...], micșorează pentru a putea vedea, mărește pentru a putea admira
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Ah! În curând pasul spre tine grăbește 185), într-o viziune mai târzie, iubita va lua un vag contur de Crist feminin, apărându-i cu părul neîmpletit și prins într-o cunună de spini. Aceasta se strecoară, aidoma zânelor, Printre stâncele de cremeni,/ Lângă lacul de smarald,/ Ca să-și scalde sânii gemeni/ Unde zânele se scald !186 În nuditatea ei abisală, ea nu apare decât în ipostaze cu totul fantomatice, cețoase, lunare și, desigur, numai în deplină singurătate: El din trestii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cel plin de inspirațiune, preot durerilor și bucuriilor, bardul lor258. Freudian, visul lui Eminescu, descris amănunțit în aceeași proză, are rădăcini adânci în teritoriul sufletesc al poetului, dar și în relațiile familiale ale perioadei ipoteștene: De sus, sus, din acele stânci mișcătoare ce lumea li zice nori, vedeam o rază coborându-se tocmai asupra mea. Și pe rază se scobora o femeie îmbrăcată într-o haină lungă și albă ... Ea mă discântă și din pieptul meu am văzut ieșind o turturică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mult înainte de o catastrofă 264. Toma Nour, confruntat și cufundat în sine însuși are spre final atitudinea Hyperion-ului, de care nu se va putea despărți tot restul vieții sale tumultoase: Aș vrea să mă prefac și eu într-o stâncă de gheață, să privesc etern răsăritul stelei polare 265. Caracterizări cu totul imprevizibile apar în Avatarii faraonului Tla: I se părea că e un greier amărât suspendat în nemărginire 266... Geniul eminescian, însă răzbate în tot ceea ce poetul cugetă: În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
acoperindu-l, tot cu țundra mea, ca și când m-aș fi temut să nu-l doară bulgării, începui a împlea mormântul cu țărână. În intervale îmi venea să mă culc și eu cu el alăturea și să lăs să cadă o stâncă de pe marginea groapei peste mine, or gândeam să mă-mpușc și eu și să sfârșesc cu mizeria ce se numește viață 283. Dar portretul portretului, făcut complet și descris în toată atmosfera sa ambientală este surprins în Aur, mărire și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]