8,296 matches
-
oastei otomane, Kemal-Pașa-Zade scria: „Pe drum, oastea prădătoare a fost surprinsă de vremea de iarnă, care, aruncând din arcuri asupra lor săgeți de ploaie, a dat cea dintâi semnul înfrângerii în inimile ostașilor ocrotitori de țări [turcilor]. Așa s-au stricat podoabele lor, asemenea unor grădini; s-a dus prospețimea lor... Torentul de ploaie udându-i de tot pe acei călăreți și slujitori, toți șoimii care zburau în lupte au devenit ca niște găini jumulite... În partea aceea, serdarul cel răufăcător
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cei cu credință nenorocită, trăgând la rândul lor din tunuri și puști, au făcut să cadă asupra lor (turcilor) o adevărată ploaie de piatră, iar din arcuri și zenberecuri au tras (românii) de parcă ploua”. Asalturile turcilor n-au putut „să strice ceata celor cu credință nenorocită, nu au putut-o urni din loc”. Românii se luptau bine, mai spune Kemal-Pașa-Zade. Din descrierea lui Sa’adeddin, primele ghiulele trase asupra turcilor nu și-au atins ținta. Tabăra fiind bine închisă, „pe dinăuntru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
îi este baștină dreapta”. Domnul îi îndeamnă pe munteni să vină fiecare pe unde au șezut înainte fără nici o teamă. Răspunsul boierilor munteni este de o rară violență: „Este în tine omenie, ai tu minte, ai tu creieri de-ți strici cerneala și hârtia pentru un copil de curvă, fiul Călțunei, și zici că-ți este fiu ? De-ți este fiu și vrei să-i faci bine, ci tu orânduiește să fie după moartea ta domn în locul tău, și pe mă-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să le părăsească, înseamnă că istoricul polon are dreptate. Fr. Papée considera că în mâinile moldovenilor n-au căzut decât câteva tunuri mici, afirmație contrazisă de Gheorghe Duzinchevici. Dar și în Kronika polska se scrie că pe „unde drumul era stricat, moldovenii s-au năpustit asupra carelor noastre, le-au prădat și le-au luat alor noștri tunurile”. Polonii aveau să le recupereze la Obertyn, în 1531. Nu se poate da crezare afirmației din Analele rutene, potrivit cărora regele a scăpat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
le-a cerut să aibă cai, lănci, arcuri, săgeți, scuturi, iar celor pedeștri le-a cerut să aibă lănci și scuturi; în două săptămâni, trebuie să i se înfățișeze”. Domnul a pus vameși și cămărași la ocnele de sare, a stricat instalația portuară de la Coropyecz, a tăiat bărcile, a strâns impozitele și a făcut alt port la Nyesnow (Nizniow), pe Nistru, pe malul dinspre Pocuția, a făcut bucătari la Colomeea ca și la Halici, și ceea ce era primejdios, era faptul că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
tot neamul lor să nu mai pârască și nici să nu mai pomenească de aici înainte de aceste sate mai sus-scrise... în veci, pentru că Cernu și Romănel și Drăgoi au pierdut cu privilegiile lor, deoarece au fost false și le-am stricat.” La 8 octombrie întărea unui boier un sat, deoarece vechiul privilegiu arsese. Am insistat asupra acestor amănunte, deoarece ele ne dovedesc că Ștefan cel Mare a fost de la începutul domniei un domn autoritar, bun și drept. Dacă boierii ar fi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mai ales, afirmația potrivit căreia Moldova și Țara Românească „au stat întotdeauna și stau și acum la hotarele turcilor și sunt acum 100 de ani de când turcii se bat cu acea țară (Țara Românească) și până acum nu i-au stricat deloc (nu i-au învins) și numai Dunărea îi desparte”. Formula „războiul nostru de o sută de ani”, folosită de P. P. Panaitescu, a fost rostită de Matei Corvin, în ianuarie 1476. În scrisoarea trimisă principilor creștini, la 25 ianuarie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din satul Orțești au plătit o amendă pentru că în hotarul satului lor a fost ucis un episcop din suita lui Matei Corvin, când încerca să se salveze după lupta de la Baia. Deoarece Malic din Copancea, unul dintre marii boieri moldoveni, stricase niște iezere ale mânăstirii Neamț, marele vatag al ținutului Lăpușna primește poruncă să astupe bălțile săpate de Malic și să îi ia șase boi. Dacă ținem seama că satele scutite de dări și munci față de domnie reprezintă după o evaluare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Cu aripile înoată, iar cu limba, cu focul lui zboară în nouri»”. Într-un număr magic ce sugerează totalitatea, ei agresează mediul ordonat în Trei frați cu nouă zmei I(9), precum fac bourul ori cerbul coborât din munte să strice „fălos” viile, în colindele de flăcău. Miza zmeilor este însă alta: „Ce război în sa’ la noi?/ Sân bătăi de noauă zmei/ Cu-ăi trei fecioraj ’ de domnî/ Pentr-o sor’ care-o au iei,/ Că zmeii vor ca s-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pământ se mișcă pentru a restabili starea de conștientă întemeietoare, fiindcă Terra Genetrix însăși resimte nevoia regenerării arhetipale. Un text din colecția basmelor ardelenești culese de Ion Pop-Reteganul conține imaginea artistică a cornutei nimicitoare în ipostaza unui taur sălbatic care strică recoltele: „E un taur mare, (...) e cu părul sur, cu două coarne de câte o jumătate de stânjen de lungi și de largi și cu un ochi în frunte și cu dinții ca la porcii cei sălbateci, așa spun cei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
șarpele reprezintă „hierofania invizibilului stihial în vizibilul primordial” și încă o încercare pentru flăcăul care îi este destinat prin „blestem” de mamă: „Să-ți mănânce șerpii carnea/ Cum mi-ai mâncat tu viața;/ Să-ți sugă șerpii sângele,/ Cum îmi strici tu zilele”(Ostrov - Tulcea). În alte variante, flăcăul este „promis” șarpelui tutelar imediat după naștere printr-o inversare simbolică a suptului: „Că maică-sa mi l-a dat/ C’un picior l-a legănat,/ Cu gura l-a blăstămat:/ Mânce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tonaj mic: „- Bour negru, ’noată lin,/ Nu bea apă și bea vin/ Și mergi cu caicul lin/ Și-nțeleje din cuvinte/ Și ține cârma-nainte;/ Și-nțeleje din cuvânt/ Și ține caicu-n vânt,/ Că apele mi-ai tulburat/ Și vadurile mi-ai stricat” (Tudora - Suvorov). Porunca adresată indică și o ofrandă prin închinarea vinului. Puterea „genezico-taurină” (Mircea Eliade) trebuie strunită magic de fata nubilă, fiindcă forțele pluviale sunt distructive, rup vaduri și inundă spațiul ordonat. Tot în colindele tip Leagăn de mătase IV
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care fata de măritat o face în leagăn: „Lin, mai lin cu ’notătura,/ Că mi-ș sminti cusătura” (Limanscoe - Odesa). Descântecul fetei a fost decodat ca „poruncă directă cu amenințări și îngrozire”: „.Mai lin, mai lin, bour negru/ Că-mi strici cusăturile./ Am frați la slujbă dați:/ Veri primari, oameni mari./ Boure din cornița ta/ Îmi fac cupe și pahare;/ Boure din genunchii tăi/ Îmi fac dalbe sfeșnicioare;/ Boure din unghiile tale/ Îmi fac dalbe tălgioare/ Ca să fac nuntă cu ele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fata de măritat, a cărei distrugere constituie o provocare și o revendicare: „... intră călare în grădină și începu a-și încura calul printre flori. Nevasta zmeului, fata împăratului a mai mare va să zică, când l-a văzut alergând prin grădină și stricând florile a deschis fereastra și i-a strigat” (ChirculeștiVâlcea). Fata aflată în leagănul mitic este tulburată din izolare de gestul brutal ce modifică mesajul floral: „.fata iera adormită; îi rupe cu potcoavili cîteva buchete din rontu iei dă flori și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
galbenă exteriorizează forța masculină de stăpânire și dominare a lumii, așezându-se într-o complementaritate magică cu femininul diafan. Colinda tip IV, 98, Cetatea fetei, face din episodul miresei-pasăre o recompensă pentru tânărul capabil să surmonteze obstacolul cetății invincibile: „- Nu strica, voinic, cetatea,/ Că noi bini te-om dărui:/ Fată dalbă din cetate,/ Potârnichea soarelui,/ Soarelui și-a lunii ei,/ Nu ți-o dăm roabă să-ți fie,/ Și ți-o dăm doamnă să-ți fie” (Bratovești - Vâlcea). Păsărica gălbioară este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
arboricol, feciorul din basmul Nucu d’e aur tânjește după mama sa și vrea să concilieze principii antagonice: statutul său de fiu cu cel de inițiat, fenomenalul cu sacrul, umanul cu divinul. Prevenit de soția zână că mama sa va strica echilibrul de pe celălalt tărâm, el insistă să suprapună cele două planuri existențiale; o explicație pentru tendința sa paseistă poate fi găsită în chiar apelativul cu care apare în textul popular: ficioru cel d ’i vădană. Absența figurii paterne și a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
năzdrăvane, iar Pătru își continuă drumul ce îl conduce într-o împărăție înghețată, asemănătoare celei din basme. Simetria gesturilor simbolice se păstrează și în această baladă; furtul merelor e răscumpărat de Ardiu cu furtul obiectelor magice și Pătru reface echilibrul stricat de împietrirea dracilor prin readucerea la viață a orașului stăpânit de „împăratul păsărilor”. Reprezentare universală a sufletelor, păsările recunosc căile de acces între lumi, acționând ca animale psihopompe. Împăratul lor este suveranul peste lumea sufletelor, aflată ea însăși într-un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
zoi până la gât. Noroc că n-a fost ferbinte, că mă opăream tot, biata mamă m-a scos, m-a spălat și mi-o dat altă cămeșă și nu m-a bătut. Odată am făcut o șura mică și am stricat multe cue. Și mama o spus: Când a veni tatătu, am să-i spun lui să te bată". A venit tata și ea nu m-a spus și numai nu cădeam de somn. Și mama m-a întrebat: "de ce nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Aceasta a trăit, dar a fost fără noroc. A logodit întâi cu Gheorghe Constantinescu, un flăcău cum nu se putea mai voinic, mai frumos și mai cuminte; era din Râșca. Dar se vede că n-a avut noroc că a stricat logodna cu Constantineseu și s-a dus după Dumitru Ungureanu, pădurar și cu patru copii. Și a trăit ca vai de capul ei. Și un ficior a lui Dumitru, Nicolai a bătut-o, a călcat-o în picioare și i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
eu crescând mai mare. Și 20 de ani a trăit mama ca tata foarte bine. Nu se sfădeau nici de feli și se înțelegeau minunat. Dar oameni din comuna Sasca l-au ales, primar și de atunci tata s-a stricat. Nu mai venea acasă când trebuia. Și când venea făcea huit și s-o bată pe mama și ea fugea la bunicu. Și așa a trăit mama alți 20 de ani cât a fost el primar. Și era și foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Șandru mi-a spus că tatăsu a tăiat brazi de pe loc și a făcut casa în care locuia el acum și am văzut-o și cunoscut și eu. Era o casă mare și frumoasă. Și făcea să fie păstrată, nu stricată de niște nătărăi. Și Vasile Șandru bătrânu s-a dus în Baea la popa Ghiorghițanu și a cerut să-i dea un ficior să-l facă popă. Și popa era foarte năcăjit și avea copii mulți. Și în loc să-i dea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
teze și am luat chiar note bune și am trecut în clasa a II-a. Băieții lui Iorgu Vasiliu, erau foarte obraznici și ghidusoși. Aveau o căruță foarte mică și la ea erau înhămați 2 țapi. Cine-i vedea se strica de râs. Odată de Bobotează au pus și pe bunică-sa mama mamei lor în sanie și au venit unde făcea preotul Vasile Mihăilescu Iordanu și au răsturnat baba cu tălpile în sus. Și cum pe atunci nu erau chiloți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a dat bani stolerului Batcu de pe strada Sărăriei și mi-a făcut un stup cu 5 rame și lucrat foarte bine, care stup îl am și acum, dar în timpul refugiului, 1944-1945 un om ticălos, hoț și mare spurcăciune, i-a stricat acoperișul luându-i scândurile. Dar l-am acoperit din nou cu dranița; și în primăvara lui 1908, am comandat de la Pepiniera prințu Barbu Știrbei, 30 de varietăți de măr și 15 de păr. Și m-a costat plata lor 60
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mama la cireșe la Grigore Șandru, cu o cană de lut. Ea culegea cireșe și o cireașă o punea în cană și 3 în gură. Și amețind a căzut jos cu cana la brâu ca un tăbultuc. Și s-a stricat și cana, dar nu s-a pălit rău că a căzut peste niște târșuri 45 de pomi mai mici. Cireșul făcea cireșe amare, pe o parte erau albe și pe o parte roză. Și erau f. mari și f. frumoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
neam în neamul nostru. Dăm aici o schiță foarte sumară de forma ce o are pământul nostru, luată după planul amănunțit ridicat de inginerul Drăghicescu la 1899, și din care se vede că noi suntem vechi și cu nimic nu stricăm interesele nimănui, iar dacă alții, care au venit peste noi de 3-4 ani, nu se simt bine în apropierea noastră, n-au decât să plece ei a căror vechime de ani îi pre de ajuns să se poată număra după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]