8,562 matches
-
eram toate șase Într-o cameră... Și fiind mai izolat, că acolo nu venea numa’ să-ți aducă mămăliga și apa, ne-am jucat baba-oarba, să fugim... Eram toate tinere, asta-i adevărat... De fapt, nu mai eram așa de tinere, dar nici bătrâne... la 32-33 de ani. Și așa am putut sta cele șapte zile câte ne-o dat. Și În cele șapte zile n-am mâncat numa’ o dată mâncare caldă. Da’ fetele de sus, săracele, ne-o așteptat și-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la crearea și dezvoltarea unei burghezii naționale relativ puternice și, totodată, într-o măsură, la consolidarea economică a țării - poate fi urmărită pas cu pas în filele dense ale Bucureștilor de altădată. Părăsit, treptat, după 1876, de o parte a tinere tului intelectual entuziast, atras acum de ideile mai generoase ale socialis mului, Partidul Liberal a cunoscut totuși ani în care autoritatea sa a fost incontestabilă, sub conducerea fermă a lui I.C. Brătianu, deși în toată această perioadă numeroase disidențe de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
urmează între Vidin și Calafat, cât și între Bechet și Rahova. Aceste lupte între români și turci sunt întreținute din partea noas tră spre a deprinde pe soldați ca și pe ofițeri cu zgomotul și acțiunea războinică.90 Trupele noastre, cele mai multe tinere, fără experiența războiului, iar ma joritatea compusă din trupe de țărani luați de curând de la ocupațiile câmpului, aveau nevoie de această deprindere. Prințul Carol și guvernul român voiau ca între ruși și români să se menție o alianță formală pentru ca
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
au nevoie de concursul ei, de altfel destul de neînsemnată ca număr.91 364 bucureștii de altădată 88. „Eruditul și distinsul profesor și filolog, membru al Academiei Române, I.C. Maxim [1825-1877] a fost răpit ieri numeroasei lui familii și unui șir de tinere genera țiuni pentru a căror instruire zelosul și patriotul profesor își consacrase întreaga viață“ (ROM., an. XXI, 4 iunie 1877, p. 493). 89. Armata rusă de est, aflată sub comanda marelui duce Alexandru, a început să treacă Dunărea pe la Măcin
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
n-au ezitat, nici nu s-au dat înapoi dinaintea pericolului. Ei au dat prin aceasta o dezmințire prognosticurilor nedrepte de cari a fost plină presa austro-ungară și germană în aceste din urmă luni [și] cari aruncau calomnii asupra acestei tinere armate. Românii s-au bătut și încă s-au bătut cu bravură... În ziua de Sf. Alexandru [fără îndoială că] ei au ținut postul lor cu onoare, căci aveau să se lupte la postul cel mai periculos.“157 Ziarul Le
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
s-a întîlnit în cimitir cu o prietenă care ținea în buzunar varză tocată, pe care o mînca, „așa cum ar mînca cineva semințe”. A încheiat cu o recomandare în formă de zicală: „Cine mîncă varză crudă multă sănătate are!” Cea tînără din nou despre lucrurile ei: „Vezi inelul ăsta, l-am cumpărat din Turcia...” Cît am stat la masă, n-am scos nici o singură vorbă. Le-am părăsit, salutînd totuși, în momentul în care au trecut să facă schimb de tranchilizante
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ani, am auzit o fată spunîndu-i rivalei sale mai emancipate următoarea frază, prin care voia s-o minimalizeze: „Eu sînt frumoasă naturală, tu ești frumoasă din borcan”. Pe atunci nu citisem încă Paradisurile artificiale de Baudelaire și eram, ca și tînăra de care am amintit, pentru naturalețe. între timp, numărul „frumoaselor din borcan” nu numai că a crescut, dar a devenit dominant. „Noile promoții de femei” nu mai au nici o reticență în fața machiajului. Practicat însă fără o noțiune estetică, acesta produce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se va tipări pentru vânzare, ne vom bucura să poată ceti toată lumea, o așa de prețioasă scriere, atât de exemplificatoare! Observând spații goale, cari cer o complectare de fotografii, am Îndrăznit să ocup locul meu cu 2 fotografii: una ca tânără muncitoare pe tărâm obștesc și alta În situația anilor obosiți ai bătrâneții. Mai anexez Încă 2; una a mea la 78 ani și (...) a profesorului Roman, la etatea de 61 ani când a murit, În anul 1939 În București. Distribuția
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
am nici un merit decât că le-am dat o carte bine gândită și bine scrisă, care nu trebuie să intre În uitare, restul a fost problema redacției. M-am bucurat de nivelul la care a fost Înțeleasă cartea, de o tânără. I-am mulțumit. Cum v-am spus, lucrez, mă gândesc și mai Îndrept unele lucruri, unde Îmi dau seama că n-ar fi prea bine alcătuite. și s-au adunat atâtea de nu știu cine va avea cândva puterea de a se
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
lansarea cărții Marinei Spalas „Întâlniri cu oamenii secolului XX”, În care, și ea și eu avem câte un capitol despre noi. Mi-am terminat piesa de teatru „Punga cu nuci” În noua formă și, ca modernitate apare eroina și ca tânără, care-și Începe viața și ca vârstnică, nu bătrână, ieșită din „căminul de bătrâni alienați”, Încearcă să-și refacă viața și să-și rescrie din memorie poemele religioase. Versurile ei din „Orașul muzelor” sunt incluse. Transformările făcute a trebuit să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mele urări de bine doamnei, precum și mulțumirile mele pentru Îngăduirea absenței tale, al cărei principal vinovat sunt, te Îmbrățișez prietenește, Georgel P.S. 1. - Într-o seară la un post de radio, (cred Chișinău) am ascultat o emisiune despre generația poeziei tinere moldovenești; am 1028 remarcat o limbă și un stil moderne exigent literare și pe alocuri o poezie valoroasă 702. G. 2. - Cu ocazia mandatului, voi mai comite o depeșă. G. 12 Carte de vizită (Cluj-Napoca, 29.4 .78) „Sărbători fericite
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
destulă putere pentru a-mi curma viața, care pentru mine nu mai are niciun rost. Dvs. nu știți și probabil nici nu vă interesează câte crime, câte nenorociri se întâmplă de când s-a pus în aplicare acest decret. Dacă o tânără sau o femeie își riscă viața pentru o întrerupere de sarcină, probabil are motive întemeiate. De ce astfel de cazuri sunt urmărite cu patimă de către organele miliției și procuratură și, când o astfel de nenorocită ajunge la spital, nu i se
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
aceste evadări, pentru că altfel n-ar trece nici pasărea în zbor pe acolo. Atunci când m-am referit la riscuri, m-am gândit la o întâmplare semnificativă pentru starea de încordare din zona de graniță petrecută ceva mai în urmă. Două tinere plecate să-și viziteze niște rude călătoreau cu taximetrul dinspre Oravița spre Moldova Nouă. La un moment dat, una dintre ele l-a rugat pe șofer să oprească, pentru un minut, și a coborât din mașină. Grănicerii au deschis focul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
un cufăr pașnic,/ de treabă, prăfuit și maron./ Peste douăzeci de ani eu Îmi doresc/ să fiu un gâtlej În ștreangul de colo’colo”. Anemona Latzina, poeta germană din România care, cum spune confratele ei Ernest Wichner, „avea ceva din tânăra Jeanne Moreau” și „Întruchipa lumea mare, liberă, conștientă de sine: frumusețe, pasiune, poezie și inteligență”, fusese și ea „unul dintre punctele nodale ale unei plase de prieteni și ei morți ca și ea Înainte de vreme”. „Fără prietenii mei - tinerii poeți
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mutată de colo-colo și de nicăieri spre nicăieri. „Nu m-am gândit niciodată/ că tot acolo va trebui să așez Într-o zi/ și creierul lui Rolf Bossert/ făcut țăndări/ peste tinerețea mea căreia i-a pus punct”, mărturisea mereu tânăra poetă. Rolf Bossert, „băiatul roșcovan care a văzut lumina zilei pe pământul deluros al Banatului, mai bine zis, În micul «Eisenhuttemstatt», orașul Reșița, Întemeiat de coloniștii germani veniți din Boemia”, scrie Ernest Wichner, emigrase În Germania În 1985, la 33
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
camerei era pentru el o importantă ceremonie, la care nu uita niciodată să asiste, urmărind cu un amestec de teamă și fior voluptuos toate mișcările Adelei, cărora le atribuia un sens profund, simbolic.” Când prozaicul cotidian Își reclamă supremația și tânăra menajeră exercită nevinovata operație de igienă, spectacolul ritualizat al măturatului devine, pentru lunatecul Artist, insuportabil: „Din ochi i se scurgeau lacrimi, chipul i se transfigura de un râs liniștit, iar trupul Îi tresărea scuturat de spasmul voluptuos al orgasmului”. Contactul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai însemna și faptul că am ajuns la destinație. Mi-am întrerupt mișcarea degetelor din buzunare și mi-am concentrat atenția asupra a ceea ce se întâmpla afară. Dincolo de ușile liftului era un coridor și pe coridor stătea o femeie. O tânără durdulie îmbrăcată într-un costum roz și cu pantofi roz cu toc. Costumul avea o croială superbă și era dintr-un material puțin lucios. Îi venea foarte bine. Tânăra m-a privit de parcă dorea să-mi confirme prezența ei acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
liftului era un coridor și pe coridor stătea o femeie. O tânără durdulie îmbrăcată într-un costum roz și cu pantofi roz cu toc. Costumul avea o croială superbă și era dintr-un material puțin lucios. Îi venea foarte bine. Tânăra m-a privit de parcă dorea să-mi confirme prezența ei acolo și apoi mi-a făcut un semn cu capul, ca și când ar fi vrut să-mi spună: „Vă rog să poftiți după mine“. Am renunțat la număratul banilor, am scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dejun. De ambele părți ale coridorului se vedeau uși masive de lemn, cu plăcuțe din metal pe care era scris numărul încăperii. Numai că numerele erau alandala: lângă 936 se afla 1213, apoi urma 26. Ciudat, chiar anormal, aș zice. Tânăra nu vorbea. Se întorcea din când în când spre mine și părea că spune: „Poftiți, vă rog“. Am dedus cuvintele de pe buzele ei. Nu s-a auzit nici un sunet articulat. Noroc că înainte de a accepta slujba de-aici am urmat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și fredonatul răsunaseră atât de ciudat. Am tușit ușor ca să văd ce se întâmplă. A sunat destul de normal, nu ca în lift. Deci nu aveam probleme cu urechile, așa că mi-am recăpătat încrederea. Auzul meu era perfect. Se pare că tânăra avea probleme cu vorbitul. Mergeam în urma ei. Tocurile înalte și ascuțite răsunau strident pe coridorul gol. Parcă ne aflam într-o carieră de piatră în toiul zilei. Purta dresuri, iar gambele i se reflectau în marmura sclipitoare. Era durdulie, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se mai întâmplă ca lucrurile să nu stea așa. Uneori, problema sexului este foarte delicată și nu poate fi asemuită cu mersul la cumpărături, duminica. Nu te duci la magazin să-ți iei pur și simplu un termos. Cu unele tinere grase și frumoase mă simt bine, altele mă lasă într-o ceață de nedescris. Depinde de modul în care s-au îngrășat. Partidele de sex cu femei grase sunt adevărate provocări. Fiecare se îngrașă în felul lui, așa cum fiecare moare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe marmură, nu-mi dădeam seama dacă sunetul respectiv era normal sau nu. Ascultând atent, am ajuns la concluzia că parțial sunau normal, iar parțial, anormal. Asta pentru că mi-am dat seama că aici totul era calculat să fie așa. Tânăra s-a oprit brusc. Pentru că eram preocupat de sunetul pe care-l scoteau tenișii mei, nu i-am observat gestul și am intrat cu pieptul în spatele ei. Senzația pe care mi-a lăsat-o coliziunea a fost plăcută. Spatele ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
presupuneam că lumina care pătrundea în încăpere era totuși lumina soarelui. Ceea ce însemna că nu ne aflam într-o cameră subterană. Deci liftul a urcat, nu a coborât. M-am liniștit oarecum. Să fi fost doar imaginația mea de vină? Tânăra a făcut un gest din care am dedus că trebuia să mă așez. În mijlocul încăperii era o canapea din piele. M-am conformat și m-am așezat picior peste picior. Ea a ieșit din cameră pe altă ușă decât cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sau cană cu apă. Nici măcar un raft sau vreun suport pentru scrisori. Nu-mi puteam imagina care era scopul sau funcționalitatea unei asemenea încăperi. M-am întors la canapea, m-am așezat picior peste picior și am căscat în voie. Tânăra a apărut după vreo zece minute. S-a dus direct la unul dintre fișete, fără să-mi arunce măcar o privire. A scos un pachet negru și lucios și l-a adus pe măsuța din fața canapelei. Când l-a desfăcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
obiecțiile nu și-ar fi găsit rostul. Mi-am scos tenișii și am încălțat cizmele de cauciuc. Am îmbrăcat mantaua peste tricou. Era cam grea, iar cizmele cu vreo două numere mai mari, dar am decis să nu mă plâng. Tânăra a venit în fața mea și mi-a încheiat nasturii. Când mi-a tras gluga pe cap, nasul meu s-a atins de fruntea ei netedă. Ce parfum plăcut! Se pare că i-a făcut plăcere complimentul. „Mulțumesc mult.“ Mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]