8,384 matches
-
istoriei gay în România) este un fragment de istorie underground a fenomenului homosexualității înainte și după 1989. Paradoxurile cenzurii au funcționat perfect. Deși era interzis, a existat o viață gay în România. Platforma de Teatru Politic 2015 este un proiect teatral și educațional care își propune să arhiveze, să documenteze și să dezbată, prin intermediul unor spectacole de teatru și ateliere, istorii marginalizate și ignorate adesea de sisteme care își produc propriile narațiuni de legitimare, pentru a-și justifica pactul cu „istoria
Comunicat: După Traian și Decebal. (Din filele istoriei gay în România) () [Corola-website/Science/295824_a_297153]
-
obținerea lor constituie o provocare destul de mare. E o reală surpriză să constatăm că doar în câteva zile am strâns o mare parte din acești bani prin campania de crowdfunding. E încurajator și motivant în același timp. „Astfel de practici teatrale nu sunt revoluționare în sine, sunt repetiții ale revoluției” Cum ați ales artiștii străini care vin să țină întâlniri pe teme de artă politică stringente pentru o cultură participativă extinsă? Lorand: Cei de la Reboot the Roots au o vastă experiență
Noi facem ce știm mai bine: desenăm, protestăm, acționăm () [Corola-website/Science/295816_a_297145]
-
iar în prezent se află în Cambodgia, lucrând împreună cu victime ale regimului Pol Pot și foste cadre militare. Kurt Murray și Iulia Benze, originar româncă, sunt performeri și coordonatori de ateliere în Teatru Forum, Teatru Sport și Drama Terapie. Practicile teatrale de felul acesta sunt menite să creeze contextul prin care indivizi și comunități pot să reflecteze la dinamicile sociale în care sunt prinși, la fenomenele care îi dezavantajează si la pozițiile pe care le pot asuma față de aceste fenomene. Parafrazând
Noi facem ce știm mai bine: desenăm, protestăm, acționăm () [Corola-website/Science/295816_a_297145]
-
indivizi și comunități pot să reflecteze la dinamicile sociale în care sunt prinși, la fenomenele care îi dezavantajează si la pozițiile pe care le pot asuma față de aceste fenomene. Parafrazând-ul pe Augusto Boal, pot spune că astfel de practici teatrale nu sunt revoluționare în sine, sunt repetiții ale revoluției. Într-o cultură participativă, individul poate paria pe poziția celorlalți atunci când ia o atitudine. Practici ca Teatru Oprimaților vin înspre a forma această încredere. Și apropo de cultura participativă, am lansat
Noi facem ce știm mai bine: desenăm, protestăm, acționăm () [Corola-website/Science/295816_a_297145]
-
procesul de documentare prin diferite metode: interviuri cu martori, presa scrisă, rapoarte ale diferitelor instituții și organizații, dezbateri, discuții publice, ateliere etc., concentrate în jurul evenimentelor din București, din 13-15 iunie 1990. Platforma de Teatru Politic 2015 este un proiect teatral și educațional care își propune să arhiveze, să documenteze și să dezbată, prin intermediul unor spectacole de teatru și ateliere, istorii marginalizate și ignorate adesea de sisteme care își produc propriile narațiuni de legitimare, pentru a-și justifica pactul cu „istoria
Comunicat: Capete înfierbântate. 13-15 iunie 1990 () [Corola-website/Science/295832_a_297161]
-
elitist-osificate, sexiste, conservatoare. O înțelegere lipsită de resemnare a faptului că, fără conexiunile potrivite, ești condamnată să te deprofesionalizezi sau, cel puțin, să te plafonezi între spectacole și slujbe de MC în care nu te regăsești. Și pentru că aventurile mele teatrale se petreceau în “provincie”, simt că merită interogată și relația dintre proiectele teatrale independente din București și viabilitatea modelului pentru tineri artiști locali, interesați de zone alternative ale teatrului. Dacă pentru un actor este un parcurs puțin complicat spre zona
De ce mai merg la teatru... () [Corola-website/Science/295743_a_297072]
-
potrivite, ești condamnată să te deprofesionalizezi sau, cel puțin, să te plafonezi între spectacole și slujbe de MC în care nu te regăsești. Și pentru că aventurile mele teatrale se petreceau în “provincie”, simt că merită interogată și relația dintre proiectele teatrale independente din București și viabilitatea modelului pentru tineri artiști locali, interesați de zone alternative ale teatrului. Dacă pentru un actor este un parcurs puțin complicat spre zona de teatru social (poate și mai complicat “în provincie”), pentru lucrătorii din zonele
De ce mai merg la teatru... () [Corola-website/Science/295743_a_297072]
-
așa că nu m-am implicat în teatru că terapie. E un concept nou în Kenya, dar cred că va avea impact în viitor. Cum ți-a influențat muncă viață și cariera? Trăiești exclusiv din teatru? Care e situația lucrătorului cultural/teatral în Kenya? În țara asta e greu să fii plătit că lucrător în teatru. Eu sunt profesoară, dramaturg, director artistic și consilier. De obicei țin cursuri, fac training-uri și consiliere la școli, biserici și alte organizații. Mă folosesc de
„Comunitățile ar trebui să se ajute reciproc și să se dezvolte împreună” () [Corola-website/Science/295740_a_297069]
-
de Panna Adorjáni Situația Poate să fie teatrul pentru toată lumea, și dacă da, in ce formă? Are teatrul subvenționat (din taxele tuturor) capacitatea de a-i atrage pe toți? Faptul că tinerii nu mai sunt interesați de artă teatrală sau că nu există spectacole pentru copii, faptul că teatrul e prea elitist sau că nivelul artistic scade drastic - toate aceste observații, de altfel arzătoare, au devenit clișee des folosite de candidații la diverse poziții de conducere, care promit că
Facem sau nu teatru pentru toți? Despre proiectul Noul spectator (Új néző) () [Corola-website/Science/295741_a_297070]
-
parte, daca ne uitam atent la acest fenomen, vom vedea că sunt cu totul neglijate anumite straturi sociale: angajații firmelor multinaționale, muncitorii, pensionarii sau grupurile marginalizate, precum locuitorii din mediul rural, comunitățile de romi etc. În Ungaria există câteva grupuri teatrale care, într-un fel sau altul, se ocupă de una dintre comunitățile mai sus menționate. „Káva - Atelier Cultural (Káva Kulturális Műhely)” realizează de 18 ani proiecte de educație teatrală la un nivel extrem de avansat. Spectacolele lor sunt dedicate unor grupuri
Facem sau nu teatru pentru toți? Despre proiectul Noul spectator (Új néző) () [Corola-website/Science/295741_a_297070]
-
mediul rural, comunitățile de romi etc. În Ungaria există câteva grupuri teatrale care, într-un fel sau altul, se ocupă de una dintre comunitățile mai sus menționate. „Káva - Atelier Cultural (Káva Kulturális Műhely)” realizează de 18 ani proiecte de educație teatrală la un nivel extrem de avansat. Spectacolele lor sunt dedicate unor grupuri mici (de exemplu, o clasă de tineri având vârstă de 14-15 ani) și urmăresc direcțiile programelor Theatre în Education (ȚIE). Acest grup a fost inițiatorul proiectului Noul spectator (Új
Facem sau nu teatru pentru toți? Despre proiectul Noul spectator (Új néző) () [Corola-website/Science/295741_a_297070]
-
1995, care a devenit ulterior unul dintre cele mai importante centre ale teatrului maghiar. Acest ansamblu a sistat producerea spectacolelor tradiționale în anul 2008 și s-a transformat într-un centru de artă contemporană și într-o agenție de producții teatrale care, „bazându-se pe experiențele științelor sociale, realizează jocuri sociale creative”. Experimentul Proiectul Noul spectator (Új néző) a fost coprodus de aceste trei instituții menționate mai sus, si a fost o inițiativă amplă, care avea scopul de „a prezenta un
Facem sau nu teatru pentru toți? Despre proiectul Noul spectator (Új néző) () [Corola-website/Science/295741_a_297070]
-
o inițiativă amplă, care avea scopul de „a prezenta un forum care să faciliteze comunicarea dintre locuitorii de etnie romă și etnie maghiară - membrii minoritari, respectiv majoritari ai societății - din două sate (Szomolya și Ároktő) din nord-estul Ungariei, prin intermediul educației teatrale, al teatrului forum și al artei contemporane”. Într-un interviu acordat revistei Magyar Narancs, Gábor Takács se referă la un program de televiziune din Africa de Sud (de dupa desființerea apartheid-ului), </i>ca punct de inspirație pentru proiect. Acest show era compus
Facem sau nu teatru pentru toți? Despre proiectul Noul spectator (Új néző) () [Corola-website/Science/295741_a_297070]
-
și al conducătorului jocului, participanții încearcă să găsească diferite modalități de a-l face pe cel umilit să se simtă mai bine. Cei prezenți ajung foarte usor la concluzia că ignorarea celuilalt are loc din motive rasiale. Aproape toate jocurile teatrale sunt bazate pe problemele arzătoare ale societății din Ungaria de azi: rasismul, discriminarea, sărăcia, inegalitatea socială etc. În cele trei interviuri făcute cu tinerii din satele Ároktő și Szomolya, ei spun că ar prefera să lase în urmă casă și
Facem sau nu teatru pentru toți? Despre proiectul Noul spectator (Új néző) () [Corola-website/Science/295741_a_297070]
-
cu tinerii din satele Ároktő și Szomolya, ei spun că ar prefera să lase în urmă casă și satul lor pentru a putea munci și a învăța în altă parte. Experimentul Noul spectator este în general bine primit de presă (teatrală) maghiară, în ciuda faptului că activitățile atelierelor de tip Káva sunt în mod regretabil ignorate, nu numai de celelalte teatre „normale”, dar și de critici. Într-un articol despre acest experiment publicat în revista Színház Nyulassy Attila, organizatorii acestor ateliere fac
Facem sau nu teatru pentru toți? Despre proiectul Noul spectator (Új néző) () [Corola-website/Science/295741_a_297070]
-
b> în prim-planul discuțiilor despre artă în medii marginalizate. Mi-am adus aminte, în timp ce făceam interviul, de reprezentația pe care am văzut-o la Păușești Măglași, de bucuria oamenilor care participau la spectacol fără să țină cont de convenții teatrale prestabilite, de intervențiile lor legate de ce s-ar putea face și ce și-ar dori să se întâmple în căminul în care, după cum spuneau, aproape că nu mai itrau. Timp de o oră și jumătate, la Păușești-Măglași, teatrul a coborât
În teatrul comunitar „nu poți să o ții langa în lumea ta!” () [Corola-website/Science/295738_a_297067]
-
ore când ai o clasă greu de stăpânit. Andreea Eșanu: De obicei, în teatru, când faci un moment interactiv, publicul, când simte că urmează asta, nu știe pe unde să se ascundă, pentru că percepe interactivitatea tot ca pe o convenție teatrală. Pe când în căminele culturale, oamenii de-abia așteptau să intervină. Era „în sfârșit, suntem și noi băgați în seamă”. Eu aveam în spectacol un cântecel pe care îl învățam cu publicul și apoi îl cântam împreună. Inițial am crezut că
În teatrul comunitar „nu poți să o ții langa în lumea ta!” () [Corola-website/Science/295738_a_297067]
-
timpului, își găsesc locul și în discursurile pedagogice. Spun „odată cu trecerea timpului”, pentru că deocamdată un astfel de text nu ar fi acceptat în multe școli de teatru din România, tocmai pentru că sfidează toate principiile care stau la baza unei educații teatrale „cuviincioase”. Deja văd cum mi se va replica: „dar vai, cum poți spune așa ceva? Zholdak a fost tratat ca un mare regizor, a fost premiat de oamenii de teatru din România și talentul lui a fost recunoscut”. Adevărat, dar dacă
Scrisoare către Andriy Zholdak () [Corola-website/Science/295749_a_297078]
-
în urma contactului cu spectacolele tale. Ba chiar am auzit pe cineva spunând „bine că a plecat Zholdak din România, măcar e mai liniște acum.” Acea „liniște” pe care o descrie foarte bine scriitoarea Miruna Runcan, care constată (în cartea Modelul teatral românesc) că „noi nu știm să luăm parte la un dialog intercultural și că nu asimilăm influențele externe: nu-i deloc lipsit de importanță faptul că un secol și jumătate de teatru românesc are curgerea lină a unui râu bine
Scrisoare către Andriy Zholdak () [Corola-website/Science/295749_a_297078]
-
eșecuri, abateri de la calea unică. Dar să revin la cazul tău, care e mult mai ambiguu. Pe de o parte, erai elevul lui Anatoly Vasiliev și aveai imaginea de guru și de regizor-preot, pe de altă parte, foloseai un limbaj teatral insolit (articulat cu ajutorul noilor tehnologii media) și aruncai în aer texte clasice. Nu le dădeai timp spectatorilor să respire, se simțeau copleșiți de acea curgere neîntreruptă de imagini și tablouri și de acea senzație că, vorba lui George Banu, spectacolele
Scrisoare către Andriy Zholdak () [Corola-website/Science/295749_a_297078]
-
criticii de teatru, prin urmare o sugestie firească din partea asociației de breaslă este cooptarea în viitor a membrilor AICT - secția română în comisiile de evaluare a managerilor instituțiilor de spectacol. Cu speranța că veți acționa conform legii, spre binele instituțiilor teatrale,
Cine și cum controlează teatrele? () [Corola-website/Science/296033_a_297362]
-
altor profesioniști în domeniu. Atelierul lui George Wielgus, <i>Teatru forum & Teatru invizibil</i>, îi va deprinde pe participanți cu arsenalul de tehnici folosit în Teatrul Oprimaților.</p> Secțiunea Dezbatere propune o serie de patru dezbateri, complementarea atelierelor: Pedagogia teatrală. Teatrul copiilor și adolescenților; Egalitate de gen. Unde ne situăm?</i>; <i>Pedagogie și egalitate socială</i>; <i>Crize și alternative educaționale</i>.</p> TROC - rețea de teatru educativ are ca principal scop crearea unei rețele de teatru pentru spectatorii
Focus Atelier - campanie de crowdfunding () [Corola-website/Science/296069_a_297398]
-
gen. Unde ne situăm?</i>; <i>Pedagogie și egalitate socială</i>; <i>Crize și alternative educaționale</i>.</p> TROC - rețea de teatru educativ are ca principal scop crearea unei rețele de teatru pentru spectatorii tineri, acordând o importanță deosebită pedagogiei teatrale și temelor specifice acestui gen de public. Cinci spectacole de teatru educațional vor fi prezentate, sub umbrela TROC, la Cluj, București și Sibiu. Secțiunea Schimb s-a născut din nevoia unei platforme care să le ofere persoanelor cu abilități practice
Focus Atelier - campanie de crowdfunding () [Corola-website/Science/296069_a_297398]
-
Pe Vodă l-am văzut în 2001 la Teatrul Creangă în spectacolul Acasă (text: Ludmila Razumovskaia, regia: Radu Apostol), care a revoluționat teatrul românesc prin abordarea social-comunitară și prin construcția poetica solidă. Acasă a fost un spectacol deschizător de practici teatrale și reflecții estetice și politice profunde, asupra unor realități extrem vulnerabile, asupra lumii fragililor indezirabili pe care arta consacrată îi fentează de cele mai multe ori la nivelul autoreprezentării. Spectacolul <b>Acasă</b> a fost creat de regizorul Radu Apostol cu un
„Orice om pe lumea asta trebuie să aibă un loc unde să doarmă, să mănânce și să se spele” () [Corola-website/Science/296060_a_297389]
-
au determinat modificarea radicală și, parțial, chiar năruirea acestui univers spiritual. Aceste forțe au venit din două direcții: dinspre literatură și dinspre proletariat. La întretăierea celor două direcții a luat naștere un nou concept artistic: naturalismul, și o nouă formă teatrală: scena populară (Volksbühne). E surprinzător cât de târziu stabilește muncitorimea organizată un contact activ cu teatrul. Ea se servește de toate posibilitățile de exprimare existente în societatea burgheză, își creează - ce-i drept în proporții relativ modeste - o presă proprie
Erwin Piscator - Teatrul Politic (fragmente) () [Corola-website/Science/295621_a_296950]