9,918 matches
-
pasajului din baladă prin care pruncul este menit balaurului și coerența imaginilor poetice ce transcend genurile folclorice semnalează faptul că ne aflăm în fața unui imaginar mitic bine definit. Protecția astrului diurn continuă inclusiv în momentul pășirii pe tărâmul sacru, potrivirea temporală dintre răsărit și ajungerea în planul mitic asigurând izbânda inițiatică: „La Vidros că mi-ș pornea;/ Toată noaptea că mergea,/ Mare cale că făcea,/ La Vidros cân' ajungea/ La vărsatu zorolui,/ Răsăritu soarelui,/ Când îi toana peștelui” (Ciuperceni - Teleorman). Ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
spațiul social conferă „gospodarului” statutul superior al civilizatorului și redă comunității puterile nestăvilite ale începutului. Căutarea fiarei ce întrupează neantul se derulează în același sincronism cu aștrii. În Leul III A, dominația solară a acțiunilor eroice este marcată cu imagini temporale: „În codri ce n-au d-umblat./ Codrii-s mari și codrii-s rari./ Tăt umblară cât umblară/ O ziuă mare di vară./ Când fu colea lângă sară/ Dedi-n urma leului” (Almaș - Hunedoara). Descoperirea pare amânată, ca asfințitul soarelui să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
auspicii: timpul profan devenit fecund prin uniunea flăcăului cu aleasa și timpul sacru al cosmosului, reîncărcat acum cu energie fertilă. Portrete de eroi în mișcare Actualizarea modelului eroic cu valențe cosmogonice asigură stabilitatea universului profan, ale cărui dimensiuni spațiale și temporale sunt marcate la intervale bine delimitate de revărsarea sacrului. Protagoniștii „domesticirii” neantului păstrează trăsăturile arhetipale cerute de victoria asupra monstrului etern și cele mai multe date asupra lor le descoperim în baladele fantastice. Dacă în colindele de fecior este pe larg dezvoltată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-l trezească nu se-ndură,/ Să-l deștepte nu să-ncrede,/ Cal din nară strănuta,/ Pe voinicel mi-l trezea”. Somnul similar fiarei haosului este curmat în același mod de calul voinicului. Strănutul lui provoacă „o ruptură în linia continuului temporal” și face planul sacru sensibil la intruziunile mirenilor. Șederea pe muntele sacru constituie o formă alegorică a morții inițiatice, pentru că tânărul este pierdut pentru familie. „Smulgerea” din sânul familiei este resimțită ca o moarte, ritualul inițiatic provoacă, la civilizațiile primitive
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care pătrund în perimetru sacru se comportă ca niște nou-născuți: ei se prefac a nu ști nimic, a ignora la ce slujesc ustensilele, a se afla pentru prima dată în fața alimentelor ce li se dau de mâncare”. Întoarcerea pe axa temporală accentuează drumul invers, absența umanului implicat de lumina focului putând fi datorată și faptului că Mistricean se află acum într-un moment anterior antropogenezei. Voinicul nu are posibilitatea să facă focul, el fiind deposedat de orice plantă utilă social, simbol
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
rata integrarea în „lumea fără dor”: „Cî noi am vinit,/ Cî am auzit,/ Că ești călător,/ Cu roua-n picior;/ Și noi te rugăm,/ Cu rugari mari,/ Cu strigari tari,/ Sama tu sî-ți iei,/ Sama drumului”. Esențială apare la nivel temporal simultaneitatea perfectului compus cu prezentul mitic al plecării către lumea strămoșilor. Avem aici o suprapunere a planurilor profan și sacru, venirea bocitoarelor făcându-se în timpul măsurabil și irevocabil al Istoriei, pe când călătoria defunctului se desfășoară într-o zonă temporală fără
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nivel temporal simultaneitatea perfectului compus cu prezentul mitic al plecării către lumea strămoșilor. Avem aici o suprapunere a planurilor profan și sacru, venirea bocitoarelor făcându-se în timpul măsurabil și irevocabil al Istoriei, pe când călătoria defunctului se desfășoară într-o zonă temporală fără durată, a Timpului însuși. „Călător prin ceea lume” este, așadar, atât inițiatul, care moare temporar și numai din ipostaza depășită a copilului înscris în profan, cât și mortul care merge către cealaltă jumătate a neamului. „Rupere de nivel prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prezentul indicativ, a cărui putere „cinema¬tografică” de evocare face retina receptorului să se dilate. Timpul mitic instaurat este dilatat apoi de patru verbe la gerunziu care prelungesc venirea infernală în percepția magică; formele arhaice predominante adâncesc întoarcerea în matca temporală la nivelul logos-ului, în timp ce dinamica acțiunilor înfățișate atinge paroxismul. Vidra este o întrupare a haosului comună colindelor și baladelor. Animal sacru și în credința egiptenilor, ființa amfibie este asociată la noi cu trecerea dintre lumi, „ca paznic al acestei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
La un moment dat, o păsărică foarte frumoasă - nu văzusă-n viața lui așa ceva, frumoasă de pasăre - el cu mâna s-o prindă, ea zbura... după ea, a-nceput să-l tragă în capcană. Capcana era un bordei” (Chilii - Olt). Planurile temporale dispuse în acest fragment revelează un joc rafinat cu dimensiunile existențiale. Timpul profan, marcat de curgere și de dispunere cronologică, apare în text de două ori, dar nu aparține aceleiași receptări a evenimentelor. Primul perfect compus indicativ denotă instalarea sentimentului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
poate pătrunde în mitic, glisând ușor, mai întâi prin reluarea acțiunii desfășurate, corectată prin folosirea timpului imperfect al nedeterminării exacte, și apoi prin redarea eliptică a asiduității cu care neofitul își urmează drumul: „azi vânătoare, mâni vânătoare...”. O altă trimitere temporală către profan subliniază, prin perfectul simplu al existenței infantile depășite, că ceea ce se desfășoară sub ochii receptorilor este cu totul ieșit din ordinea obișnuită. Ruptura de nivel și saltul în timpul privilegiat sunt marcate stilistic de locuțiunea adverbială de timp ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în special în a patra zi a săptămânii. „Vână joi și sâmbătă,/ Până în sfânta duminică” - flăcăul parcurge un ciclu de trei zile, număr predestinat, care, asemeni probelor din basme, îi asigură reușita. Confruntarea cu răul vine la încheierea acestui spațiu temporal pregătitor, „când fu soarele-n deseară”, deci în preziua odihnei Cosmocratorului. Fiind un moment de tranziție, înserarea simbolică devine atât un interludiu al vulnerabilității, cât și unul al hierofaniilor, când stihiile prind formă și pot fi învinse. Bourul reprezintă o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se tulburau,/ Atunci Ion îi săgelva”. Săgetarea este simultană creației, căci ieșirea din amorțire a bourilor smulge lumea din genuni. Tulburarea apelor, surparea solului și clocotirea codrului au loc într-un timp imemorial instaurat de imperfect. Arcașul arhetipal surprinde falia temporală și valorifică accesul în sacru. Densitatea predicatelor, mai numeroase decât numărul de versuri, formează un tablou cataclismic, ochiul receptor părând a nu putea urma rapiditatea cu care focalizarea se mută și ia proporții universale. În basme bourul htonian apare cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sacru, aleargă acasă pentru a se înarma potrivit vânătorii arhetipale (arc și săgeată) și începe o perioadă cathartică: „La vânat să-mi iasă/ Pe munții Nistrului/ Și ai pustiului”. Peregrinarea prin geografia specific inițiatică este încheiată în mijlocul săptămânii, ca echivalent temporal al centrului cosmogonic și are aceleași semnale meteorologice: nori și ceață. Abia acum flăcăul regăsește urma animalului sacru, traseul lui condu- cându-l prin locuri inaccesibile, până la apa vie: „La râu, la pârâu,/ De-unde-i apa lină,/ Pietrele răsună”. Muzica lumii provocată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
codrului. Cadrul în care are loc împărtășirea din trupul animalului diferă însă. În primul caz eroul pătrunde pe tărâmul sacru și este forțat de contactul prea intens să bea într-un mod care sugerează involuția civilizației, drumul înapoi pe axa temporală. În cea de-a doua cuminecare, cerbul este smuls spațiului specific (așa cum neofitul se desparte brusc de familie) și adus în universul uman, unde ordinea îi transformă trupul în mod aproape „instituțional”. Paharul este, așadar, o marcă a planului social
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și cheie cât veriga” (Găița - Ialomița). Prin intermediul acestora și al strănutului, trezirea fiarei se face fără pericol. Ea este neutralizată, căci „strănutul simbolizează o manifestare a sacrului care aprobă sau pedepsește, neașteptatul manifestării sale marcând o ruptură în linia continuumului temporal”. Timpul nefast a fost întrerupt iar eroul și alter-ego-ul totemic se află într-o falie temporală, marcată de cele trei zile fatidice ale luptei. Atributele calului nu trebuie însă privite separat de flăcău, calul și călărețul formează de fapt o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pericol. Ea este neutralizată, căci „strănutul simbolizează o manifestare a sacrului care aprobă sau pedepsește, neașteptatul manifestării sale marcând o ruptură în linia continuumului temporal”. Timpul nefast a fost întrerupt iar eroul și alter-ego-ul totemic se află într-o falie temporală, marcată de cele trei zile fatidice ale luptei. Atributele calului nu trebuie însă privite separat de flăcău, calul și călărețul formează de fapt o singură entitate, al cărei cumul de forțe reprezintă cheia trecerii cu bine a probei. Mai mult
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tu ce vrei?/ Din lupte să ne luptăm/ Din sabii să ne tăiem?/ - Ba în lupte că-s mai direpte/ Și-s mai dragi lui Dumnezeu” (Valea Lupului - Hunedoara). Putem identifica în lupta egală între cei doi preopinenți o coborâre temporală a flăcăului. Numai așa transferul magic se poate îndeplini, iar victoria flăcăului este desăvârșită, căci el supune nu numai haosul, ci se învinge și pe sine, dominându-și aspectul instinctual. Arhaicitatea confruntării elimină armele sofisticate, care dau omului o superioritate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dat,/ Din gură l-a blăstămat:/ - « Iu, iu, muică, iu, iu-te/ Pui de șarpe sugă-te!»”. Înghițirea parțială a revigorat deja puterea de rod a lumii, căci arborele mitic care veghează scena este înflorit. Cele trei timpuri verbale stratifică temporal discur¬sul, prezentul eroic, fără durată, a fost deschis prin acțiunea mamei prinsă în curgerea timpului trecut, dar vorbele ei au modelat destinul pruncului prin puterea de instaurare a imperativului, cu o formă rară. Explicat ca „temă universală a geloziei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
femeii ce va regreta desigur pierderea propriului copil, traseul mitic poate fi împlinit de Mistricean. Mama vorbește atât viitorului voinic, cât și șarpelui de sub casă, ea se află în contact cu ambele planuri ale lumii, fapt susținut și de situarea temporală a hybris-ului comis involuntar de copil în colinde: de Rusalii. Blestemul în această zi o apropie pe mamă de zânele cvasimalefice cunoscute și ca Iele. În colinde motivul acesta nu este dezvoltat, singura explicație a blestemului putând veni doar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-ului comis involuntar de copil în colinde: de Rusalii. Blestemul în această zi o apropie pe mamă de zânele cvasimalefice cunoscute și ca Iele. În colinde motivul acesta nu este dezvoltat, singura explicație a blestemului putând veni doar prin localizarea temporală a perechii șarpe-flăcău, redate numai în balade, iar acesta este motivul pentru care inițierea apare într-un mod diminuat în colinde: „Voinic crește, șarpe crește:/ Cân’ voinicel dă trei luni,/ Mă făcui de noo luni;/ Cân’ voinicel în virtute/ Io
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ale Vidrosului. Călătoria pare una regresivă în timp, dată fiind deplasarea nocturnă finalizată în momentul inițial al creației: „Toată noaptea că mergea,/ Mare cale că făcea,/ La Vidros cân’ miajungea/ In vărsatu zorolui,/ Răsăritu soarelui,/ Când îi toana peștelui”. Întoarcerea temporală vizează esența lumii, marea reprezentând materia primordială a imaginii materne, în interpretarea lui G. Durand. In acest fel scena pescuirii și a scufundării se revelă a fi un tipar pur inițiatic. Antofiță prinde, ca și în colinde, la a noua
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al indicativului verbelor prin care se exprimă toate predicatele din fragmentul citat, mai puțin unul, aflat la conjunctiv prezent. Odată încheiată procesiunea, apariția fetei se va resimți nu în prezentul fulgurant, ci în viitorul sperat de comunitate și ieșirea din temporal este redată tocmai de timpul conjunctiv, care întrerupe contemplația uimită. Ce se întâmplă în hiatus-ul temporal dintre perfectul compus și conjun¬ctivul prezent ne-o explică alte colinde și specii folclorice. Tot interogativ și cu aceeași situare temporală este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
conjunctiv prezent. Odată încheiată procesiunea, apariția fetei se va resimți nu în prezentul fulgurant, ci în viitorul sperat de comunitate și ieșirea din temporal este redată tocmai de timpul conjunctiv, care întrerupe contemplația uimită. Ce se întâmplă în hiatus-ul temporal dintre perfectul compus și conjun¬ctivul prezent ne-o explică alte colinde și specii folclorice. Tot interogativ și cu aceeași situare temporală este construită o colindă de fată mare din colecția Petru Caraman: „Sunt în flori, de toate flori,/ Dar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din temporal este redată tocmai de timpul conjunctiv, care întrerupe contemplația uimită. Ce se întâmplă în hiatus-ul temporal dintre perfectul compus și conjun¬ctivul prezent ne-o explică alte colinde și specii folclorice. Tot interogativ și cu aceeași situare temporală este construită o colindă de fată mare din colecția Petru Caraman: „Sunt în flori, de toate flori,/ Dar ca una, nu-i nici una,/ Ca ... (cutare), fată bună;/ - Dar pe tine, fată hăi,/ Cine mi te-a-mpodobit/ Cu argint până-n pământ/ Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vânăce, mohorce” (Dobra). Timpul imperfect al relatării poetice și insistența pe gesturile aparent prozaice de dinaintea plecării pe câmpul cu flori, marcate de culoarea spectrală a trecerii (albul), construiesc clar un ceremonial mitic, care nu este cuprins în durată. Schimbarea perspectivei temporale, de la imperfectul durativ la prezentul mitic, marchează cu precizie ruptura de nivel ontologic, provocată de gestul ritual al culegerii. Metafora florală pentru fata de măritat, întâlnită în orațiile de nuntă integrează tânăra până la identitate în lumea inflorescențelor: „Grele ploi că
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]