9,252 matches
-
știe precis că evreii au trecut de la viață la moarte și n-a mai urmat nimic: învierea e un șiretlic narativ, o ironie amară. Naratorul vrea să vorbească într-un fel numai al lui despre cruzimea Holocaustului și descrie comic tragedia, răsturnată, pentru a părea bunătate. Because I am a healer, everything I do heals (Fiindcă știu să vindec, tot ce fac eu vindecă) e tot o fereastră spre Holocaust. Încă nu cunoaștem trecutul eroului. Habar n-avem că a fost
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
intelectuală imaginează un viitor surprinzător pentru omenire. Umorul îl ferește de melodramă. În loc să-și impresioneze lectorul cu sentimente sumbre (v. Orwell), Huxley inspectează psihologia unei lumi de roboți, o viitoare existență lipsită de gândire. El ne învață să evadăm din tragedie în comedie. Râdem, ne desolidarizăm de coșmar și lăsăm în urmă o cale spre dezastru. Cu Orwell suferim, cu Huxley zâmbim și ne retragem. Destinul strivește personajele lui Orwell. Eroii lui Huxley nu simt că ar fi pierdut ceva din
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
servitori într-o societate în care demnitatea personajului e valoarea esențială? Rămâne de adăugat că singurul personaj demn cu disperare din roman este majordomul Stevens, o mască perfectă de teatru japonez pentru o lume interioară ce colcăie de frustrări și tragedii insulare. A Pale View of Hills (Ștearsă imagine a dealurilor) se petrece jumătate în Japonia de după bomba atomică și jumătate (chiar mai puțin decât atât) în Anglia. Prăpastia dintre cele două lumi e atât de adâncă încât romanul nici măcar n-
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a nepotului lui în ce privește vechea Japonie, Masuji Ono e neputincios. Tot ce poate face e să-și amintească lumea plutitoare a tinereții, să viseze trecutul și faima apusă, toate pierdute și disprețuite de prezent. Nu mărturisește, însă el trăiește o tragedie, adânc ancorată în tragedia țării lui, dar și a propriei îmbătrâniri în același timp. Intriga romanului se concentrează asupra căsătoriei fetei mai mici a lui Ono. Noriko are douăzeci și șase de ani și a fost deja respinsă de familia
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vechea Japonie, Masuji Ono e neputincios. Tot ce poate face e să-și amintească lumea plutitoare a tinereții, să viseze trecutul și faima apusă, toate pierdute și disprețuite de prezent. Nu mărturisește, însă el trăiește o tragedie, adânc ancorată în tragedia țării lui, dar și a propriei îmbătrâniri în același timp. Intriga romanului se concentrează asupra căsătoriei fetei mai mici a lui Ono. Noriko are douăzeci și șase de ani și a fost deja respinsă de familia unui tânăr. Deducem că
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în zori. Ideea de a surprinde plăcerile nopții, de a preamări lumea plutitoare, implică putința de a spune la capăt: N-am irosit timpul. Din păcate, lumea plutitoare, oricare și oriunde ar fi ea, orice ar reprezenta, nu poate stinge tragedia că îmbătrânim și suntem lent deposedați de viitor. Așa a pățit Mori-san, așa a pățit Ono, o să pățească și Kuroda la fel, ba chiar și Ichiro, care e deocamdată un băiețel de opt ani. Tragedia pierderii viitorului e la fel de necruțătoare
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ar reprezenta, nu poate stinge tragedia că îmbătrânim și suntem lent deposedați de viitor. Așa a pățit Mori-san, așa a pățit Ono, o să pățească și Kuroda la fel, ba chiar și Ichiro, care e deocamdată un băiețel de opt ani. Tragedia pierderii viitorului e la fel de necruțătoare pentru Ono cum era pentru Lordul Darlington ori majordomul lui: este ascuțită, dureroasă și fără leac. Războiul, militarismul nazist al Japoniei sunt momentele cheie în preschimbarea lui Ono dintr-un pictor reputat într-un individ
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bătrân, aproape uitat de lume, dar romanul crește și avem revelația amară a turnătorului, a criminalului. Abia acum înțelegem revenirea obsesivă a poveștilor cu bătrâni care se sinucid, ca unică formă de căință.Ono știe întreg adevărul, fără nicio îndoială. Tragedia lui este că nu-l poate accepta. Ca o consecință directă, din victimă el devine de fapt agresor. Cartea debutează cu o descriere inofensivă a casei lui Ono, cu istoria ei de dinainte de război, dar se încheie cu mânie și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
narativă e trei sferturi din roman. Narațiunea e lentă dar zbuciumată, amestecând în ea nenumărate forme de comunicare, povești zilnice de toate felurile: ziare, știri, filme, vise, jurnale, Fluxul conștiinței, politică, partide (cel comunist), iubiri, sex, mici bucurii și mari tragedii. Predomină lipsa umorului și o mare nevoie de patos. Acest patos a făcut ca The Golden Notebook să fie transformat într-o biblie a feminismului pe toate continentele, spre disperarea romancierei, care suportă orice în afară de uniformizare. Dacă sunetm toți de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
muzician. Divorțul lui Pinter de Vivien (care a murit, alcoolică, în 1982) l-a îndepărtat și de fiul lui, cu care în prezent nu mai are nici un fel de comunicare. Copilul l-a pus pe Pinter în contact direct cu tragedia existenței, care e tema centrală a tuturor pieselor lui: "Am un fiu, Daniel, care e și el bărbat acum. Când era foarte mic, m-am trezit într-o noapte asta era acum 40 de ani dar nu pot uita, și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care o transmit piesele lui Pinter vine din imposibilitatea de a comunica pe care o resimt violent atât personajele cât mai ales spectatorul/cititorul. Unii critici numesc piesele lui Pinter "comedii ale amenințării", mulți discută însă vulnerabilitatea personajelor, a căror tragedie stă tocmai în aparenta lor putere ori neputință. Cert este că în textele lui Pinter frica și râsul merg mână în mână, iar vechea teorie a genurilor, care separă drama de roman și poezie, ori comicul de tragic, e dinamitată
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a crea sensuri noi. Nu se încalcă nicio regulă lexicală sau sintactică, în afară de combinarea copilărească de cuvinte într-unul singur. E ca și cum gravitația lui Eliot s-ar fi retras pentru un moment și, iată, imprecizia cuvintelor nu mai e o tragedie. E de remarcat în aceste poeme despre pisici (animale pe care se pare că Eliot le-a iubit cu patimă) că rima tradițională e de fapt floare la ureche pentru Eliot. Această pricepere de a rima se întrezărește greu în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Mai devreme ori mai târziu va trebui să aleg între a fi cheală sau căruntă. Yeats spumega de furie, Eliot jelea, Fainlight surâde. Trist dar inteligent, accentul ei cade pe gând, iar inteligența nu are vârstă. De la Modernism la Desperado, tragedia a părăsit poemul și spaima surdă a devenit o tovarășă de fiecare clipă: Fiindcă moartea a fost întotdeauna ca o mamă sau bunică, una din ele, cineva familiar acum, că mă apropii de vremea părului cărunt, mă tem de mască
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să înțeleg aceste texte, dar le-am scris, chiar le-am scris cât am putut de bine, așa că trebuie să aibă un înțeles pentru mine. LV. Întocmai ca în tablourile lui Chagall, deși nu scrii despre asta în mod explicit, tragedia evreului rătăcitor e o temă centrală a sensibilității tale. Un vers spune, " Crematoriul așteaptă, cuptorul arde". Spaimele tale depășesc pogromurile pictate de Chagall. Dacă pictorul rus zbura peste un sat de coșmar, tu ai un întreg Holocaust peste care dai
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
umbra operei. Inginerul intră în scena lumii pe un drum mai complicat, plin de capcane și concurențe, adesea neloiale. Acestea cu rare excepții îl privează de celebritate sau chiar de un insignifiant succes. Există în această chimie a succesului, al tragediilor secrete și al împlinirilor fulminante, câte un punct critic, în care viața lumii se preschimbă dintr-o stare în alta, o epocă ce își înlocuiește hainele și culoarea. În aceste momente nu s-au descoperit, ci au fost create : transformatorul
MESAJ DE FELICITARE. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Gheorghe Todoran () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1001]
-
reguli. Așa se întîmplă în politică cu eforturile lui Richelieu și ale lui Mazarin pentru a face să triumfe ordinea monarhică față de toate forțele centrifuge. La fel în literatură cu crearea în 1635 a Academiei Franceze și cu succesul primelor tragedii ale lui Corneille, care pregătesc triumful idealului clasic. La fel în domeniul gîndirii cu publicarea în 1637 a Discursului asupra metodei al lui Descartes, care pune bazele unei adevărate revoluții intelectuale predicînd îndoiala metodică, primatul rațiunii și al experienței, necesitatea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
1811-1812 îl găsesc cu sorți nesiguri. Dar, Napoleon, neliniștit de alianța incertă cu țarul, a vrut să-l aducă pe acesta cu forța în tabăra sa. Iar campania din Rusia, prevăzută ca un război fulger, sfîrșește prin a deveni o tragedie în iarna lui 1812: din 675.000 de oameni care trec fluviul Niemen în iunie 1812, 18.000 revin (alții vor urma mai tîrziu) în decembrie. După Rusia, sînt pierdute în 1813, Germania, Olanda, Italia, Spania. Campania din Franța (1814
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
secvență verbală care formează o unitate de comunicare completă, care aparține unui gen discursiv determinat: un buletin meteorologic, un roman, un articol de ziar etc. sînt tot atîtea enunțuri. Există enunțuri foarte scurte (graffiti, proverbe etc.), altele foarte lungi (o tragedie, o conferință etc.). Un enunț este raportat la intenția comunicativă a genului său discursiv (un jurnal televizat are ca scop să informeze despre actualitate, o publicitate, să convingă un consumator etc.). Aici "enunț" are o valoare apropiată de cea de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
cei doi termeni. 5 TIPURI ȘI GENURI DISCURSIVE Orice text aparține unei categorii de discurs, unui gen discursiv. Locutorii dispun de o mulțime de termeni pentru a desemna imensa varietate de texte care sînt produse de societate: "conversație", "manual", "ziar", "tragedie", "reality-show", "roman sentimental", "descriere", "polemică", "sonet", "povestire", "maximă", "săptămînal", "raport de stagiu", "mit", "felicitare" etc. Observăm că denumirea acestor genuri se bazează pe criterii foarte eterogene: "roman sentimental" trimite la un tip de conținut (sentimental), "povestire" la un mod de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
puțin timp. Acest transfer are riscurile sale pentru că operele literare nu aparțin categoriei de gen în același mod ca o broșură publicitară sau ca un curs de matematică. Cînd, de exemplu, un dramaturg din secolul al XVII-lea își intitula "tragedie" una din operele sale, el o înscria în ceea ce Jean-Marie Schaeffer numește "clasă genealogică"14 pentru că ea făcea referire la operele anterioare, grecești în acest caz, pe care le relua într-o manieră mai mult sau mai puțin fidelă. De
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Pentru cine nu admite că lumea e opera lui Dumnezeu, sensul ei întreg va rămâne de-a pururea o taină, fiindcă lumea în sine nu are unul, ci mii de sensuri după mintea care vrea s-o tălmăcească. Există o tragedie a cunoașterii omenești și ea stă în varietatea religiilor naturale și a sistemelor filosofice. Dar pentru cine admite principiul relevat al creației, lumea apare în dependență de Dumnezeu și sensul ei strălucește dincolo de marginile ei în dumnezeiescul artist care l-
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
putem descoperi cel mult un stil personal, ca expresie a personalității creatoare. în această privință, filosofia ne servește exemplul cel mai izbitor. Așezată pe baze autonome, o filosofie nu există, ci atâtea sisteme contradictorii câți cugetători le alcătuiesc. Există o tragedie în istoria filosofici și ea ne apare din sforțările individuale, ce se anulează unele pe altele, de a explica esența vieții sau unitatea existenței. Pornind de la acest nobil gând, fiecare filosof ajunge la o concluzie, care e în divergență cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
între doi soți de suburbie, scandată solemn în hexametri. E o artă care imită pe cât se poate natura, fiindcă zeii înșiși erau concepuți după chipul și asemănarea omului. Cele mai aberante patimi ale omului capătă prestigiul olimpic și justificarea practicii. Tragedia sângeră de incesturi monstruoase, sculptura glorifică pe efeb, obiectul celui mai scabros amor, poezia lirică exaltă același viciu sub numele safismului. Amorul monosexual e zeificat în mitul răpirii lui Ganymed și mânjește cu trivialitate imensă însăși sublimele concepții despre frumos
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
-i timbrul unitar al personalității sale rusești. Puterea de creație a geniului se aseamănă în această privință cu aceea a unui actor. Un mare actor joacă cu o egală strălucire cele mai felurite personaje de comedie, de dramă și de tragedie. Un geniu se poate transpune în nenumărate moduri ale vieții, trăindu-le imaginativ și creindule în opere. Aceasta dovedește libertatea lui de spirit, însușirea lui de cosmos condensat într-un singur individ, sau, sub alt aspect, capacitatea lui de a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sau nu înveșmântat în mantia artei. Când arta izbutește să-l facă obiect estetic, impresia înălțătoare pe care o aprinde în suflete e cu atât mai puternică. Clasicismul francez, prin Corneille și Racine îndeosebi, a îmbrățișat eroii istoriei și ai tragediei grecești. Creștini și unul și altul, pe cât de francezi, piesele lor de teatru au ceva în ele artificial și hibrid. Lanson le găsește specific franceze sub togă antică; alții le găsesc profund creștine sub pseudonime păgâne. Guyau zice că „Grecii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]