9,583 matches
-
pe miniștrii provinciali, dacă aceștia nu reușeau să se achite de taxele și darurile impuse de el... și îi ținea sub toiagul său prin mijloace atât de dure, încât se temeau de el, precum papura lovită de apă, sau cum tremură ciocârlia atunci când șoimul o urmărește și vrea să o înhațe. Nu trebuie să ne mirăm, fiindcă, așa cum este scris în Cartea întâi a regilor, 25: el era fiul lui Belial, astfel încât nimeni nu putea să-i vorbească (1Sam 25,17
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
om spiritual în cel mai mare grad, așa încât puteai să crezi că vezi un alt Paul, sau un alt Elizeu. Ceea ce Ecleziastul a spus despre Elizeu, la capitolul 48, se poate afirma și despre el: El în timpul vieții nu a tremurat în fața principilor și nimeni nu a putut vreodată să-l întreacă în putere, și niciun cuvânt nu a fost prea mare pentru el (Sir 48,13-14Vg). Într-adevăr, vorbea cu aceeași dezinvoltură atât în consistoriu, în fața papei și a cardinalilor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
vorbea cu aceeași dezinvoltură atât în consistoriu, în fața papei și a cardinalilor, cât și copiilor adunați să se joace, iar acest lucru s-a întâmplat fie la Lyon, fie mai înainte, când Curia era la Roma. Când îl auzeau predicând, tremurau cu toții precum trestia în apă... (p. 324-325). 46. Îmi amintesc că atunci când eram tânăr și locuiam în conventul din Siena, în Toscana, fratele Ugo, ce se reîntorsese de la Curia Romană, spunea lucruri minunate despre măreția paradisului și vorbea despre disprețuirea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
roade îmbelșugate, a zburat la cer, iar lui i-a urmat Ioan Parenti.... 4. Fratele Pellegrino de Bologna PEREGRINI DE BONONIA, Chronicon abbreviatum de successione ministrorum generalium: acesta este titlul dat scrisorii pe care fratele Pellegrino din Bologna, cu mâinile tremurând din cauza vârstei înaintate, a scris-o în 1305 ministrului general, fratele Gonsalvo de Valboa (1304-1313), în urma cererii acestuia, cu privire la succesiunea miniștrilor generali. Text în A.G. LITTLE, Eccleston, op. cit., Apendice II, p. 141-145. 1. Merită să transmitem ceea ce fratele Pellegrino din
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
dusese din porunca fratelui Filip la acea mănăstire. Atunci Sfântul l-a certat cu asprime și i-a poruncit, ca penitență, să se arunce așa îmbrăcat cum era în râul pe lângă care mergeau. Era luna decembrie. Ud până la piele și tremurând din cauza frigului, a trebuit să-l însoțească două mile lungi pe Fericitul Francisc până la locuința fraților. 5. Același frate Ștefan povestea că locuise timp de mai multe luni într-un schit împreună cu Fericitul Francisc și alți frați, el fiind însărcinat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pentru această instituție, garantă a tradiției. Rețelele familiale funcționează și ele: cutare doamnă, istoric, susținătoare înflăcărată a național-comunismului din anii 1980, în continuare prezentă cu aceleași discursuri scrise conștiincios și citite la colocviile internaționale din ultimii ani ai comunismului, a tremurat poate câteva săptămâni pentru poziția ei, fiind apoi repede plasată pe un post analog într-un institut vecin. Fusese studenta unui profesor stimat și respectabil, al cărui fiu avea încă pentru ea oarecare simpatie... Eliberată de neliniști, doi, trei ani
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
doi se deteriorează progresiv, fantoma răzbunătoare a istoricului afectând în mod negativ, și de-a dreptul absurd, destinul criticului rămas în conștiința contemporanilor ca marele nedreptățit sau, după vorba nimerită a unui apropiat, "învinsul situațiilor oficiale"9. Orice debutant așteaptă tremurând sentința unui critic cu autoritate. Și, dacă se întâmplă ca verdictul să fie negativ, după speranță urmează, firesc, îndoiala de sine, accentuarea neîncrederii în propria valoare, sau chiar abandonul. Dar nu era Lovinescu omul care să se descurajeze de la primul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mai toate operele de imaginație ale criticului 42. Nici pe slujba religioasă la care participă nu pune preț, în pofida faptului că descrie acribios ritualul (e drept, la modul decorativ, neutru, fără umbră de sentiment religios) și găsește amuzantă înflăcărarea predicatorului "tremurând din tot corpul ca apucat de spasmul iubirei (s.n.)"43. Memoria culturală a Italiei, topos prin excelență estetic, joacă rolul unui afrodisiac care-l trezește la viață pe indiferentul turist. Nu însă pentru mult timp: când nu-i mai iese
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
adunat la biserică nu atât din respect pentru cele sfinte, cât de dragul unui preot frumușel, devenit faimos prin predicile sale patetice și extrem de însuflețite. Prin urmare, nici refugiul în credința religioasă nu-i sigur, cât timp predicatorul însuși ajunge să tremure la un moment dat din tot corpul "de fiorul iubirii". Nereușind nici în biserică să se reculeagă, bărbatul mai încearcă o dată să-și găsească liniștea, de data aceasta în sânul călduros al naturii-mamă, ca tot omul modern, alienat de civilizație
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
altă doamnă. Neîncrezător, soțul ține să afle morțiș numele respectivei, până când, strâns cu ușa, amantul scoate la iveală un bilețel care stinge bănuiala acuzatorului, dar stârnește gelozia femeii (distribuită aici în rolul comic al păcălitorului păcălit) astfel încât, de unde la început tremura de frică să nu fie descoperită, adulterina se trădează mai abitir la sfârșit prin mânia de a se ști, la rândul ei, înșelată. Edificat asupra doveditei viclenii a femeii, bănuitorul soț își previne mincinoasa consoartă de inutilitatea dezvinovățirilor tardive: "Să
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
din nou în ochii lui "ca într-o apă liniștită". În sfârșit, bărbatul "se regăsea pe sine: acel Andrei duios, icoană (sic!) a neamului său de ciobani și de țărani, al căror suflet picură în lacrimile doinei a căror jale tremură în notele fluierului și ale buciumului". Psihologia rasei își spune așadar cuvântul (exact ca în teoriile criticului Lovinescu), îmblânzind sufletul și așa molcom al moldoveanului școlit la Paris, spre satisfacția voluntarei "franțuzoaice", care se vede din nou stăpână pe situație
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
femeie. Fără să fie tulburat de larma sălii ("nu se auzeau decât pe dânșii"), Andrei își mărturisește emoția resimțită cu prilejul revederii acelui colț de stradă "în care avusese prima zguduire în fața frumuseții feminine" și a geamurilor memorabile "înaintea cărora tremurase o iarnă întreagă", pentru ca, subsecvent, să dezvăluie lucidei partenere de dialog (Lulù nu uită o clipă unde se află și nu are senzația "singurătății biblice"!) resorturile secrete ale mecanismului său sufletesc. Febrilitatea amoroasă de odinioară ("tremuram ca o frunză când
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
geamurilor memorabile "înaintea cărora tremurase o iarnă întreagă", pentru ca, subsecvent, să dezvăluie lucidei partenere de dialog (Lulù nu uită o clipă unde se află și nu are senzația "singurătății biblice"!) resorturile secrete ale mecanismului său sufletesc. Febrilitatea amoroasă de odinioară ("tremuram ca o frunză când o vedeam") își găsește de-abia acum, în lumina experiențelor acumulate, explicația cuvenită: "Mă impresiona chipul ei serios până la severitate, ovalul brun încadrat de un păr luminos, ochii mari, negri și gravi; mă impresiona viața ei
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
spiritul de aventură. Mulți ca noi au rămas schilozi de mâini, de picioare, orbi, unii chiar au murit, alții mai târziu, mă mir că pentru acești copii n-a scris nimeni nimic până acum, și mie îmi vine greu, îmi tremură mâna, poate pentru faptul că am scăpat teafăr. Dacă astăzi ai privi un fost copil de pe Socola, ai observa la el unele, ai spune, ciudățenii. Ai observa că mestecă o bucățică de pastramă îndelung și rar, fără grabă, parcă gânditor
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
petrecere, încercăm să ne distrăm cât mai bine, nu s-o facem pe artiștii. Cântam pe două și trei voci. Afonii tăceau și ascultau, sper, cu plăcere. Al meu prieten cânta și el. Avea un glas bunișor, și în timpul cântecului tremura din cap și din mărul lui Adam, înroșindu-se de atâta efort depus. Mă întreba mereu: "Tu pe care-o ții?" Adică ce voce vreau să cânt, prima, a doua, a treia. I-am spus întâi că țin vocea a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ar fi pensia pentru loaza lui, aceasta tot va veni o dată, și atunci ea trebuie să fie aidoma postului pe care-și va cocoța minunea de odraslă. Opus acestui vierme uriaș de mai sus, să ne gândim la măruntul-cenușiu, care tremură pentru scăunașul pe care-l ocupă undeva, și care poate fi dat în șomaj oricând, chiar dacă are soția șomeră, mama bolnavă la pat și o droaie de copii dezbrăcați și flămânzi; care are datorii incredibil de mari la întreținere și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și trece nedumerită mai departe. Ceva mai încolo, o altă firmă: "Nedam Kisam", "aha, aici trebuie să fie fitil de lampă", își zice băbuța și intră. Înăuntru totul e așa de lustruit și de modern încât, băbuța, intimidată, cu glasul tremurând, întreabă: Dar ce se dă aici, maică?" " Nu se dă nimic, mătușă, aici e agenție imobiliară. Dar ce cauți?" "Fitil de lampă, că la noi în sat n-a adus de câțiva ani." "Apăi, mătușă, nu-i aici!" Fără s-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
casei ei și o priveam; căzuse pe gânduri, probabil cugeta la vremea când era o gâgâlice de fetiță și striga înfricoșată “Noaptea-n amurg”, uitându-se înapoi îngrozită, ca la nu știu ce balaur. Prietenie Când am scris acest titlu mi-a tremurat mâna, știind cât de sfânt este acest cuvânt: prietenie. Sau cât de mult îl iau unii în derâdere, sau, pur și simplu, îl ignoră prin trădare, invidie, batjocură, sfidare, minciună. Apoi m-am gândit că în noțiunea de prietenie poate
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Căci eu aveam de-a face cu o haită. E suficient să atace unul, deobicei lupoaica, după care se reped și ceilalți. Speram că nu vor îndrăzni să încerce să se înfrupte și din carnea mea. Oare de ce-mi tremură așa de tare genunchii? Mi-e frică? S-ar putea. Dar de ce să-mi fie frică dacă n-am mai trăit niciodată o asemenea experiență? Hai, omule, fii bărbat, m-am încurajat și am făcut câțiva pași spre cei doi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
masă i-am sărutat pe amândoi pe obraji, lui i-am strâns mâna, i-am mai mulțumit o dată pentru toate și am plecat spre primărie. De acolo am venit la Iași cu o “Salvare”. Și de atunci dragi oameni, îmi tremură mâna când scriu cuvântul “prietenie”, pentru că am întâlnit un om cu sufletul mare, cum rar întâlnești. Am rămas prieteni, merg destul de des pe la ei, nu acceptă cadouri, au primit totuși unul, pe care nu-l puteau refuza: este vorba de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
coviltir. Plecăm spre Potlogi! Huietul mulțimii crescuse afară. Din casă se auzea văicăreală de femei. Papa lăsă argații în bătătură și intră grăbit în casă; femeile amuțiră dominate de glasul stăpânului, care ordonă scurt: — Zăvorâți obloanele la ferestre! Iute. Apăru tremurând Stanca, palidă, cu ochii negri implorând ajutor de la cel pe care părinții i-l aleseseră soț. Nu împlinise încă nouăsprezece ani și acum spaima o făcea să-și piardă prestanța dobândită în cei aproape cinci ani cât trecuseră de la nuntă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu tata și-n loc s-o ia pe tanti Sofula la ei a venit el în casa cea mare și veche a celor din neamul Marincioglu. Ea avea vreo șase ani. „Ia să văd cum ți se clatină dintele.” Tremura toată de frică. O lua pe după umeri cu mâna stângă și-i sprijinea spatele de pieptul lui, ea deschidea gura, iar el, pe rând, încerca dințișor după dințișor, până când, scârț, cel cu pricina se rupea de gingie și rămânea alb
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
băgă de seamă și tăcu. Tanti Sofula oftă obidită, iar mama începu să recomande cu glas tare șerbeturile pe care le adusese feciorul de la prăvălie. Lăsase lingurița de argint cu șerbetul minunat colorat în paharul cu apă și mâna îi tremura într-atât că zăngănitul devenise de nesuportat. Suna cumva a cobe, așa că tata reluă firul conversației. Conversație - vine vorba, era de fapt o litanie, un monolog pe teme străine de gândurile celorlalți de față. Mirele se uita la mireasa lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
frământă, măria ta, ai o neliniște în suflet. De ce ți-e frică, măria ta? E o spaimă care te cuprinde ca o apă vâscoasă și te împiedică să-l simți pe Dumnezeu. În muntele acesta totul a rămas ca atunci. Tremură și acum ca în urmă cu multe mii de ani, când Dumnezeu i-a vorbit lui Moise. Cuvintele se aud aici mai bine de la depărtare decât de aproape. Aici, doar o clipă să vrei cu toată puterea să te unești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ochi de la fețele bisericești ce se aflau de față. — Stai, ordonă vodă, să vină un grămătic să scrie mărturia. — Măria ta, scrisoarea o am scrisă chiar de mâna mea, și egumenul scoase de sub rasă, de la piept, un sul subțirel. Îi tremurau mâinile și se auzeau cum îi clănțăne dinții în gură. Vodă zâmbi sigur pe el, în timp ce încordarea îi încremenise pe cei din sală. Doar Brâncoveanul își număra nodurile șnurului negru cu ciucuri împletiți. S-auzim! — Fericita doamna Ilinca, postelniceasa, fiind
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]