9,812 matches
-
întîrziat, tremurasem în camera șefului de gară neîncălzită și apoi tremurasem în vagon, unde țevile de încălzit erau înghețate și geamurile aveau un strat gros de gheață... Tremurasem, pînă'cînd pledurile cu care mă învelisem m-au adus de li tremur la un fel de înțepenire. în vagon cu mine erau tot oameni înghețați. Acesta era singurul lor semn de identitate. Ca niște manechine ne coborâsem în Gara-de-Nord. Eu, totuși, aveam undeva în mine gândul cald că am ajuns în port
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
feministe, dar nu și canibalismul! Dar Nory asupra subiectului arzător nu se mlădia lesne: - Te superi, Mini, dar nu-mi dai argumente. Mini se uită în jur. - Vezi tu! E frig ... și eu port în mine, se vede, amintirea de când tremuram firavă pe plaiurile înghețate ale lumei și Ei au aprins întîiul foc din cremene . . . Vezi, Cetatea vie în jurul nostru cum ne îmbrățișează! Eu port în mine nevoia de a mă adăposti și sentimentul obscur că Ei au zidit Cetățile, cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
era un complot al tăcerei, de la cele mai mici lucruri la cele mai mari. Se umbla ușor, vorbea abia. Ușile erau vătuite, nimic din treburile casei, din întîmplările traiului nu ajungea până la ea. Pianul era închis fiindcă îi făcea rău. Tremura la orice sunet. Nu era un capriciu, era o stare de fapt. Ea însăși nu avea nici o sonoritate. Tot ce-i spuneai o lăsa rece și răspundea abia sau deloc. Primea fără nici un fel de comentariu îngrijirile Elenei, iar ca
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
brutalitate a bărbatului în curs de posesie, abia deghizată sub tonul convenienței, o contrazicea: - înseamnă mult!. Mult mai mult ca toate fleacurile de acum. Și cu un gest nervos peste măsură, făcu circuitul expoziției moderne alăturată cadrelor vechi. Buza îi tremura ușor subt fluturarea unui surâs disprețuitor. Doamna cu ciuta nu avea, desigur, nici o vină în iritabilitatea lui Hallipa; dar Eliza, ofensată în aprecierile ei artistice, se dezinteresa de Doru și își păstră toată curiozitatea pentru portretul doamnei în alb. Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
stele la tine, să pot să ajung cu brațele mele, ce încearcă, să facă un gol de ceruri, în care numai odată putem să fim desfrunzirea încărunțită a undelor. FUGA EULUI MEU Simt, atâta emoție în visul acesta ce-mi tremură-n timp, suspinul adânc al stelelor. Simt, inima cum palpită în focul unei iubiri ce străbate mistuitoarea stăruință a trecutului în care rubinul m-a făcut să pot străluci până la cer, acolo unde un vânt umed mi a vrăjit trupul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pământului și aduna în lacrimi numai ceruri de liniști. Prin demonii urâcioși și bâlbâiți pășeam cu luare aminte împiedicându-mă de multe întrebări. De ce luceferii au picioare de fluturi și se încolăcesc în străfundul vinețiu al depărtărilor? De ce-mi tremură în surdină cerul înroșit al despărțirii? Nici un om nu se mai întoarce din grăbirea necuvântătoare a văzduhului. Între două respirări sufletu mi simțea primejdia aventurii nedorite. Între două respirări pădurile-și odihneau bocetul lor. Toamna parcă-mi vorbea de pe alte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în perdelele visului. Viața, ca o trecătoare de pătrundere, îmi stoarseră lacrimile ce nu mai aveau acea nevoie de mângâiere deoarece în cimitirile răilor am găsit cenușa de emoție așezată în pletele stelelor. Lumea era o rătăcire prin ruinele dragostei tremurând aproape de un destin neînvins ce mai știe a lupta în izvorul cunoașterii unde istoria are scheletul de peisaje și ninsori, obligând să rămână în sufletele sângerânde iubind în taină timpul. Privirea uriașelor sunete înnebunite de respectul tristeții se prelungea în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
astfel o lume de dragoste se combină, Sub un cer de iubire flămândă ciudată Cu trupul de ceți prin rodii aromate Sunt ziua înghețată, sunt lacrima nopții uitată. Și așa o viață mi s-a rupt în iubire Și am tremurat iubind o tăcere de sori, Pâ-n ce anii m-au făcut nemurire, Într-o viață de CARTE,în iubiri ce nu mor. 15-122007, 1330 h RODII DE ZĂRI Domnului Victor și Eremia Am atins iubirea pentru o singură dată Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de iubire ce-n nori se adâncește Și-n brațe de tăcere, O voce îmi îngheață CEAȚA. Și-n valuri de tristețe aud doar o CHEMARE Ce-mi tulbură destinul cel mândru și firesc Pe o orbită a nopții îmi tremură visarea Și-aș vrea să zbor, cu aripi de pescăruș REGESC; Prin Zgura de iubire și nevăzute lumi, Și-n clipele adunate din cioburi milenare Sor troienii în CERURI, albastrele genuni, Și-oi viețuit legende, de dragoste-n VISARE. 25-11-2007
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
prin noapte singur și te aștepți să știu, Că ești sfârșit de iarnă, la cumpăna de ger Ai gânduri despre mine, dar nu te-aștepți să scriu, Poeme de iubire prin tâmpla Cerului, adormită-n seri. Privește înnoptarea, cu glasul tremurat Din ceasuri de tăcere ai devenit străin În propria-ți ființă, demult abandonat Te-ascunzi ca o nălucă și crezi că mi ești VENIN. O jertfă-mi este viața, prin fumuri de minciună Iubirile mă dor în clopote de ger
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cu un suflet de dor, Pe sub ochelarii tăcerilor ochi-ți adormeau printre rânduri Dar te-am privit IUBIRE, ca pe-un RĂCNET UȘOR Și ți-am sărutat trupul dintr-o infinitate de gânduri. Ai privit CERUL, îndelung cu un glas tremurând Întinerită de dragoste, pe o priveliște calmă, Ca o nălucă de vremi pe o noapte alergând Să fiu o jertfă de ani pe-o imensitate prea albă, Dar tu știi drumul, de vrei urmează-mă acum Și lasă țărâna de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Și-n mâhnirea arsă-n zile, dar o lacrimă s-a stins. Ca un fulger în iubire, cu un trup ca de fantasmă Ochii lui de nopți rebele ce-au rămas în fior de sânge Sărutând un CER DE STELE, tremurând ca o mireasmă Și prin lumi de pribegie, doar un chip ușor se stinge. Lăsând zarea ca să-mbrace straie de lumini prin nopți Unde amintirile-s uitate prin pământuri legendare Întunericul din umbre se destramă printre sorți, Lăsând sufletul de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ale vieții, în care te bucuri cu adevărat" atât timp cât am început cu "e cumplit să nu ai cu ci să împărți bucuriile vieții". Este exact ca în raționamentul bețivului care zice așa: cu cât beau mai mult, cu atât îmi tremură rnîna mai tare, cu cât îmi tremură mâna mai tare, cu atât vărs mai mult, cu cât vărs mai mult, cu atât îmi rămâne mai puțin în pahar, cu cât îmi rămâne mai puțin în pahar, cu atât beau mai
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
adevărat" atât timp cât am început cu "e cumplit să nu ai cu ci să împărți bucuriile vieții". Este exact ca în raționamentul bețivului care zice așa: cu cât beau mai mult, cu atât îmi tremură rnîna mai tare, cu cât îmi tremură mâna mai tare, cu atât vărs mai mult, cu cât vărs mai mult, cu atât îmi rămâne mai puțin în pahar, cu cât îmi rămâne mai puțin în pahar, cu atât beau mai puțin, deci cu cât beau mai mult
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
întorc într-o săptămână. M-a așteptat ca Penelopa. Degeaba. Părinții au sperat ca eu să nu mă descurc și să apelez din nou la ei. Nu i-am mai văzut niciodată. Acum o țin pe ea în brațe, goală, tremurând de frig sau de frică, speriată de uimirea mea. A vrut să rămână la mine peste noapte, dar m-am opus. Am inventat ceva și am condus-o până în stradă. I-am promis că o sun a doua zi, știind
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ceas și constat că a trecut ceva timp de când ne urmărim prin lifturi. Mă întreb cât o să dureze până când va apărea depanatorul, ca să calculez dacă voi mai fi sau nu în viață când vom fi scoși de acolo. Omul meu tremura, sau tușea. Era întors cu spatele la mine, într-un colț al liftului. Nu-i vedeam decât spinarea tremurândă. Sau poate plângea. Mi s-a făcut milă de el. Ce vină avea săracul că se rătăcise acolo, sărman clochard cu părul încîlctt
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
deschis ușa, pe lângă picioarele lui de cocostârc a țâșnit un puști colorat. Nu avea nici 12 ani. Apucasem să-i spun că nu am costum sau măcar pantaloni lungi când mi-a căzut cerul în cap. A început să-mi tremure bărbia. Omul care ne ajuta era pedofil. Nu se potrivea cu capacitatea mea de înțelegere. S-a prins că nu mi-a picat bine ce am văzut, pentru că am amuțit. Mă uitam când în lungul holului, când la el și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
să văd ce reacție are la chestia asta. "Aveți buzele vinete, să vă dau o bluză", am mai îngînat timid. "E de la ruj, îmi răspunde, și se vede cu ochiul liber că tu ai nevoie de ceva de frig pentru că tremuri tot." Avea dreptate, eu ieșisem din apă și aveam pielea zburlită de frig ca găina jumulită proaspăt. Nu puteam să o încolțesc deloc, așa că m-am hotărât să plec să mă schimb, pentru că într-adevăr mi-era frig. Când am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
o țigara la mine fuge", mi l-a întins. Maximum de umilință pentru un sergent, să-l servească pe pifan. Era gestul suprem pentru el. A rămas cu el întins. Îl ignoram. La un moment dat a început să-i tremure mâna. îi tremura și buza de jos. Era în mare căcat. "Vă rog", a bâiguit la un moment dat. Am întins mâna și cu tupeu i-am desfăcut buzunarul de la piept unde ținea biletul meu de voie. L-am scos
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mine fuge", mi l-a întins. Maximum de umilință pentru un sergent, să-l servească pe pifan. Era gestul suprem pentru el. A rămas cu el întins. Îl ignoram. La un moment dat a început să-i tremure mâna. îi tremura și buza de jos. Era în mare căcat. "Vă rog", a bâiguit la un moment dat. Am întins mâna și cu tupeu i-am desfăcut buzunarul de la piept unde ținea biletul meu de voie. L-am scos fără ca momâia să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
păr și nu aude decît pîrîitul pietrelor care cădeau din tavanul peșterii. Pe Nuțu lui Răstoacă l-a exclus definitiv din gîndurile sale. Phii, ce momîie! zise Bărzăunul cînd își aminti de făptura lui Nuțu, plină toată de noroi și tremurînd de groază. Dar cînd șezu totuși să judece mai la rece, eliminînd orice urmă de aversiune față de însoțitorii lui la peșteră, parcă tot l-ar fi acceptat și pe Nuțu numai să mai poată organiza o expediție... în care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
opuse însă cu toată tăria Petrică Ciuraru, căutînd să fie cît mai convingător: Nici nu vreau s-aud, Ticule! Tu ești într-o ureche?... Mai bine te leg cu șapte funii și te duc în cîrcă pînă acasă, decît să tremur de groază c-ai putea cădea în prăpastie. Ce sîntem noi, alpiniști? Dă-le-ncolo de comori și alte născociri! Nu ți-i de-ajuns c-am văzut toate minunățiile astea?... Las' c-or să vină să caute comorile cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
undeva? Suedeze postadolescentine gălăgioase, maieuri cu bretele subțiri, băsmăluțe colorate, ochelari de soare ieftini. Te aștept de jumătate de oră. După ce telefoanele se închid cu zgomot abia perceptibil pe fundalul vocilor lor ridicate, își ia geanta și pleacă. Singură. Îi tremură buza de sus. Degetele netezesc inconștient o cută inexistentă. Telefonul alunecă în geantă. Hotelul rămâne în urmă. Româncă, vârstă incertă, fustă albastră de stambă. Singură. La moartea Leei, mama și cu mine am moștenit casa de pe Intrarea Vâlcului. Ne-am
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
rău. Musa însă nu e pregătit să renunțe. În jurul lui, toți șușotesc despre blestemul lui Tariq și despre încăpățânarea lui de a-și ține trofeul în viață. Dar nu. Nu e asta. Când mâna ei stângă fâlfâie spre el, Musa tremură cum nu a tremurat niciodată când mâini mai albe, acoperite de brățări, l-au dezmierdat supus, adorator, febril. O neliniște duioasă îl fură noapte după noapte, îi desenează chipul vizigotei, cu obrazul sfâșiat, pe pomeții înalți ai grecoaicei devenite acum
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
e pregătit să renunțe. În jurul lui, toți șușotesc despre blestemul lui Tariq și despre încăpățânarea lui de a-și ține trofeul în viață. Dar nu. Nu e asta. Când mâna ei stângă fâlfâie spre el, Musa tremură cum nu a tremurat niciodată când mâini mai albe, acoperite de brățări, l-au dezmierdat supus, adorator, febril. O neliniște duioasă îl fură noapte după noapte, îi desenează chipul vizigotei, cu obrazul sfâșiat, pe pomeții înalți ai grecoaicei devenite acum perla seraiului lui, un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]