8,399 matches
-
decorate drapelele de luptă. Unitățile participante la asediul Griviței (Regimentul 6 infanterie de linie, Regimentele 6, 10, 13 și 14 dorobanți), care au luptat la Plevna (Regimentul 6 infanterie de linie, Regimentele 6 și 14 dorobanți, Batalionul 2 și 4 vânători, Regimentele 3 și 7 călărași), la Smârdan și Vidin (Regimentul 6 infanterie de linie, Regimentul 3 artilerie) au primit Crucea Trecerii Dunării. Regimentul 13 dorobanți a mai primit ordinul Steaua României, alături de alte 3 Regimente, iar Batalionului 2 vânători a
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
4 vânători, Regimentele 3 și 7 călărași), la Smârdan și Vidin (Regimentul 6 infanterie de linie, Regimentul 3 artilerie) au primit Crucea Trecerii Dunării. Regimentul 13 dorobanți a mai primit ordinul Steaua României, alături de alte 3 Regimente, iar Batalionului 2 vânători a primit Marea Cruce a ordinului Steaua României. Au mai fost decorate, între altele, Regimentului 9 dorobanți și Regimentele 4 și 6 infanterie de linie. Drapelul Regimentului 6 infanterie de linie a mai primit la Galați, din partea principelui Milan Obrenovici
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
spade a fost primit, între alte unități, de către Regimentul 2 călărași, remarcat în luptele de pe Someș, Mureș și din Cehoslovacia, Regimentul 96 infanterie, care a forțat Tisa și a eliberat Budapesta, Regimentele 18 atilerie, 34 infanterie, Batalioanele 7 și 8 vânători de munte. Publicația „Album des pavillons nationaux et des marques distinctives” (2000) indică drept drapel al președintelui României un tricolor de formă pătrată, cu fimbriație și bordură albastră. Este tivit pe toate laturile cu franjuri din fir de aur, iar
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
modele vii. Adesea merge la grajdurile de la Versailles, unde desenează cai. În februarie 1811 se înscrie la "École des Beaux-Arts" din Paris. Cu sprijinul financiar al tatălui său este scutit de serviciu militar. Prima sa operă importantă este "Ofițer de vânători din garda imperială" (1812), imagine a victoriilor pe câmpurile de bătălie în timpul imperiului, tablou expus la Salonul din Paris în același an. Debutantul a fost aclamat ca un maestru, repurtează un succes de prestigiu - la vârsta de douăzeci și unu de ani
Théodore Géricault () [Corola-website/Science/306753_a_308082]
-
respect și îngăduință, pentru că în comunitățile originare era considerat un partener mai degrabă decât un subordonat. Dacă nu este angrenat într-o activitate precisă, își va face propriul program. Necesită socializare precoce cu alte animale din gospodărie deoarece instinctele de vânător sunt puternice și se pot manifesta prin surprindere, iar unele animale de mici dimensiuni pot fi percepute ca potențial vânat. Este un câine de companie plăcut, un partener de exerciții fizice și de drumeții, un bun partener de joacă pentru
Samoyed () [Corola-website/Science/306837_a_308166]
-
tip corp la corp în WCW 1996 și câștigător al Battle Royal-ului André the Giant la WrestleMania 31. Big Show este născut în Aiken, Carolina de Sud. După școală, Wight(Big Show) a lucrat în diverse locuri de muncă, inclusiv , vânător de recompense și telefonist prin a face din urmă pentru o companie karaoke, el să întâlnit Danny Bonaduce într-un concurs de amatori în direct la radio mic show-ul lui de dimineață. Bonaduce la prezentat pe Wight(Big Show
Paul Wight () [Corola-website/Science/306908_a_308237]
-
din Oceanul Indian, ar putea fi o altă subspecie. Ca și în cazul celorlalte balene, hrana sa o constituie, aproape exclusiv, mici crustacei denumiți krill. Până la începutul secolului al XX-lea balenele albastre erau abundente în aproape toate oceanele de pe Pământ. Vânătorii de balene le-au vânat timp de peste o sută de ani până au ajuns aproape de dispariție, și au fost protejate de comunitatea internațională în 1966. Un raport din 2002 estima că mai există între 5.000 și 12.000 de
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
din apele subantarctice. Există unele incertitudini privind care este cea mai mare balenă albastră găsită vreodată, întrucât majoritatea datelor provin de la balenele albastre ucise în apele antarctice în prima jumătate a secolului al XX-lea, și au fost colectate de vânători de balene care nu își însușiseră tehnicile zoologice în ceea ce privește măsurarea și cântărirea lor. Cea mai grea balenă cântărită vreodată avea . Cele mai lungi balene observate vreodată au fost două femele de și respectiv , însă în niciunul din aceste cazuri nu
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
fost două femele de și respectiv , însă în niciunul din aceste cazuri nu s-au colectat date privind greutatea. Cea mai lungă balenă măsurată de oamenii de știință de la NMML avea , era femelă și a fost capturată în Antarctica de vânătorii de balene japonezi în 1946-47. Locotenentul Quentin R. Walsh, USCG, acționând ca inspector de vânătoare pe vasul "Ulysses", a verificat măsurarea unei balene albastre gestante de 30 m lungime capturată în Antarctica în sezonul 1937-38. Cea mai lungă balenă găsită
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
ca inspector de vânătoare pe vasul "Ulysses", a verificat măsurarea unei balene albastre gestante de 30 m lungime capturată în Antarctica în sezonul 1937-38. Cea mai lungă balenă găsită în Pacificul de Nord a fost o femelă de prinsă de vânătorii japonezi în 1959, iar cea mai lungă găsită în Atlanticul de Nord a fost o femelă de capturată în Strâmtoarea Davis. Datorită dimensiunilor mari, mai multe dintre organele balenei albastre sunt cele mai mari din regnul animal. Limba unei balene
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
unor grupuri de balene nu s-au înregistrat niciodată. Când au loc aceste eșuări, ele pot intra ușor în atenția publicului. În 1920, o balenă albastră a eșuat lângă Bragar pe Insula Lewis din Hebridele Exterioare, Scoția. Fusese împușcată de vânătorii de balene, dar harponul nu a explodat. Ca și la alte mamifere, instinctul fundamental al balenei a fost de a continua să respire cu orice preț, chiar dacă aceasta a însemnat ieșirea pe uscat pentru a evita înecul. Două dintre oasele
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
m. brevicauda" (pigmeu). Motivul vocalizărilor nu este cunoscut. Richardson "et al." (1995) discută șase motive posibile: Balenele albastre nu sunt ușor de capturat sau de ucis. Viteza și forța lor făcea ca ele să fi fost rareori urmărite de primii vânători de balene, care se îndreptau mai ales spre cașaloți și spre . În 1864, norvegianul Svend Foyn a echipat un vapor cu proiectate special pentru prinderea balenelor mari. Deși era la început complicat și avea o rată de succes foarte scăzută
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
la început complicat și avea o rată de succes foarte scăzută, Foyn a perfecționat pușca-harpon, și în curând s-au înființat mai multe posturi de vânătoare pe coasta Finnmarkului, în Norvegia nordică. Din cauza disputelor cu pescarii localnici, ultimul post de vânători de balene din Finnmark a fost închis în 1904. Curând după aceea, balenele albastre erau vânate în largul coastelor Islandei (1883), Insulelor Feroe (1894), Newfoundlandului (1898) și Spitsbergenului (1903). În 1904-05, au fost capturate primele balene albastre în largul Georgiei de
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
subspecie, "B. m. indica", a fost identificată de Blyth în 1859 în nordul Oceanului Indian, dar dificultățile de identificare a trăsăturilor sale distinctive au condus la clasificarea acestui taxon ca sinonim pentru "B. m. brevicauda", balena albastră pigmeu. Datele furnizate de vânătorii sovietici par să indice că dimensiunea femelei adulte este mai apropiată de cea a balenei albastre pigmeu decât de cea a subspeciei "B. m. musculus", deși populațiile de "B. m. indica" și "B. m. brevicauda" par să fie discrete, iar
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
restaurarea interiorului de către o echipa condusă de pictorul Dimitrie Bănica din București. Ulterior a fost restaurat și exteriorul. În partea stângă a intrării în catedrală, se află o pictură a regelui Carol al II-lea, în uniformă de general de vânători de munte, cu pelerina "Ordinului Mihai Viteazul". Pictură a fost scoasă la iveală odată cu lucrările de restaurare.
Catedrala Ortodoxă din Turda () [Corola-website/Science/306971_a_308300]
-
se ocupă cu torsul. Acolo o întâlnește pe Măriuca, o fată de vârsta lui, care îi este simpatică. Datorită ei ajunge să aibă porecla de "Ion Torcălău", ceea ce îl rușinează într-o anumită măsură, fiind numele dat unui țigan din Vânători și transgresând astfel o tradițională barieră etnică. Lui Nică îi place munca pe care o prestează, deși este una asociată în mod tradițional cu sexul feminin, dar este iritat de alte sarcini ce îi sunt atribuite, cum ar fi îngrijitul
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
ce devine Șopârlă. Pe parcursul aventurilor sale din seria animată, Omul Păianjen întâlnește mulți inamici. Cei mai periculoși sunt considerați: Dr Octopus, Venom și Spiridușul Verde. Printre ceilalți se numără: Spiridușul, Masacru, Electro, Sandman, Craniul Roșu, Scorpionul, Cameleonul, Rino, Misterio, Shocker, Vânătorul Kraven și Regele Pin. El are însă și aliați: Pisicuța Neagră, Cei patru fantastici, Căpitanul America, X-Men, Doamna Rețea, etc. Aceștia sunt prezenți doar în reviste, benzi desenate sau în desene animate. În filmul original din 2002 - Spiderman 1, eroul
Omul Păianjen () [Corola-website/Science/307957_a_309286]
-
biserică din lemn. Această tradiție își are probabil sursa într-un adaos al lui Simion Dascălul la cronica lui Grigore Ureche, în care acesta precizează următoarele: ""Scrie la létopisețul cel moldovenescu, la predoslovie, de zice că deaca au ucis acei vânători acel buor, întorcându-se înapoi, văzând locuri desfătate, au luat pre câmpi într-o parte și au nemerit la locul unde acum târgul Sucévei. Acolo aminosindu-le fum de foc și fiind locul despre apă, cu pădure mănuntă, au pogorât pre
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani () [Corola-website/Science/308365_a_309694]
-
la locul unde este acum mănăstirea Ețcanei. Acolea pre acelaș loc au găsit o priseacă cu stupi și un moșneag bătrân, de prisăcăriia stupii, de seminție au fost rus și l-au chiemat Ețco. Pre carele deaca l-au intrebat vânătorii, ce omu-i și den ce țară este, el au spus că este rus den Țara Leșască. Așijderea și pentru loc l-au intrebat, ce loc este acesta și de ce stăpân ascultă ? Ețco au zis: este un loc pustiiu și fără
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani () [Corola-website/Science/308365_a_309694]
-
loc pustiiu și fără stăpân, de-l domnescu fierile și pasările și să tinde locul în gios, păn' în Dunăre, iar în sus păn' în Nistru, de să hotăraște cu Țara Leșască, și este loc foarte bun de hrană. Înțelegând vânătorii acest cuvânt, au sârguit la Maramorăș, de ș-au tras oamenii săi într-această parte și pre alții au îndemnat, de au descălecat întăi supt munte și s-au lățit pre Moldova în gios. Iar Iațco prisecariul, deaca au înțeles
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani () [Corola-website/Science/308365_a_309694]
-
asemenea filmul ocupă locul 79 în lista celor mai bune 100 de filme americane din toate timpurile întocmită de Institutul American de Film. Dr Thomas Radecki, psihiatru și purtător de cuvânt pentru Coaliția Națională Împotriva Violenței din Mass-media, susține că "Vânătorul de cerbi" a declanșat un număr mare de sinucideri prin practicarea ruletei rusești. Vânătorul de cerbi a avut două lansări pe DVD, prima fără adăugiri și comentarii în 1998 de Universal. Pe 6 septembrie 2005, Universal relansează filmul cu un
Vânătorul de cerbi () [Corola-website/Science/308442_a_309771]
-
din toate timpurile întocmită de Institutul American de Film. Dr Thomas Radecki, psihiatru și purtător de cuvânt pentru Coaliția Națională Împotriva Violenței din Mass-media, susține că "Vânătorul de cerbi" a declanșat un număr mare de sinucideri prin practicarea ruletei rusești. Vânătorul de cerbi a avut două lansări pe DVD, prima fără adăugiri și comentarii în 1998 de Universal. Pe 6 septembrie 2005, Universal relansează filmul cu un nou transfer anamorfic. Aceste două discuri conțin: filmul propriu-zis, un comentariu al directorului de
Vânătorul de cerbi () [Corola-website/Science/308442_a_309771]
-
dificilă și de multe ori simțea nevoia unei evadări din presiunea muncii anevoioase și pentru a-și alunga tensiunea și oboseala în mijlocul binecuvântat al copacilor, al florilor și al oamenilor. Se știe că Grigorescu a fost încă din tinerețe un „vânător” de priveliști, colindând uneori prin sate, văi și dealuri cât era ziua de lungă, în încercarea de a cuprinde cu privirea și apoi cu pensula cât mai mult din frumusețea peisajului românesc și de a cunoaște cât mai adânc sufletul
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
timp. Cu toate că nu există înregistrări care să conțină și sunetele produse de lup, cei care l-au văzut în natură și în captivitate au observat că mârâia și șuiera când era agitat, adesea urmat de un căscat de amenințare. În timpul vânătorii emitea, în repetate rânduri, o serie de lătrături asemănătoare unei tuse guturale (descrise ca „iip-yap”, „cai-iip” sau „hop-hop-hop”), probabil pentru a comunica cu ceilalți membri ai haitei. Producea, de asemenea, un sunet asemănător cu plânsul, probabil pentru identificarea la distanță
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
fi fost folosit pe post de identificare. Animalul avea de obicei un teritoriu de , cu toate că se pare că acesta era împărțit cu alte grupuri; cele prea mari pentru a fi o familie erau uneori observate împreună. Lupul marsupial era un vânător nocturn și crepuscular, petrecând ziua în peșteri mici sau trunchiuri goale de copaci. Se retrăgea pe câmpuri și în păduri pentru adăpost pe timp de zi și vâna în teren deschis noaptea. Unii martori au observat că acesta era de
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]