KorAP: Find »[drukola/base=verb & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...289 290 291 ...639 >

15,959 matches

Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

justifică nici din punct de vedere semantic, nu doar formal. Termenii coordonați nu se exclud unul pe altul, așa cum se exclud termenii unei disjuncții exclusive (A sau B; fie A, fie B), ci sunt excluși amândoi de la evenimentul denotat de verb. Sensul propoziției (107) este cel din (108)a, nu cel din (108)b: (108) a. "Există doi indivizi, Ion și Maria, care nu au fost primiți în audiență." b. "Există doi indivizi, Ion și Maria, dintre care unul (Maria) nu

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
au fost primiți în audiență. Structurile cu nici corelativ sunt multiple ("n-are"): (110) Nici Ion, nici Maria, nici Dan nu au fost primiți în audiență. Repetarea adverbului nici în fața celui de-al doilea conjunct nu este impusă de negația verbului (fenomenul de concordanță negativă), ci este o opțiune sintactică (cu reflexe în interpretare): (111) a. Nici Ion, nici Maria nu au venit. b. Nici Ion și Maria nu au venit. În (111)b, conjuncții formează un set înainte de a se

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
poziția predicatului (a complementului predicativ) este un substantiv care desemnează o funcție unică: (119) a. *Ion sau Dan vor fi aleși ca președinte al României. - vs.: b. Ion sau Dan va fi ales ca președinte al României. În (119)a, verbul este la plural, exprimând posibilitatea ca ambii referenți să fie aleși, iar complementul predicativ (președinte) este la singular, pentru că este o singură funcție de președinte al României. Dacă schimbăm verbul, astfel încât acesta să exprime posibilitatea, se schimbă și gradul de acceptabilitate

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Dan va fi ales ca președinte al României. În (119)a, verbul este la plural, exprimând posibilitatea ca ambii referenți să fie aleși, iar complementul predicativ (președinte) este la singular, pentru că este o singură funcție de președinte al României. Dacă schimbăm verbul, astfel încât acesta să exprime posibilitatea, se schimbă și gradul de acceptabilitate al exemplului cu disjuncție inclusivă (acord la plural): (120) ?Ion sau Dan ar putea fi aleși drept președinte al României. Spre deosebire de (119)a, verbul poate fi la plural deoarece

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
președinte al României. Dacă schimbăm verbul, astfel încât acesta să exprime posibilitatea, se schimbă și gradul de acceptabilitate al exemplului cu disjuncție inclusivă (acord la plural): (120) ?Ion sau Dan ar putea fi aleși drept președinte al României. Spre deosebire de (119)a, verbul poate fi la plural deoarece acțiunea este proiectată ca posibilă, realizabilă în cazul ambilor referenți. În acest caz, sau are valoare inclusivă. Enunțul cu sau exclusiv trebuie să fie la singular: (121) Ion sau Dan ar putea fi ales ca

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
a unei restricții, exprimată de numai (cf. GALR, I: 634). Pentru încadrarea la coordonarea copulativă se pot aduce următoarele argumente: (i) sensul global, general, al structurii este unul cumulativ (sensul adversativ fiind secundar). Ambii termeni participă la evenimentul denotat de verb, în egală măsură; (ii) spre deosebire de conjuncțiile adversative ci și dar, această grupare admite coordonarea în GN: (127) a. Nu numai Ion, ci / dar și Vasile a venit. b. *Ion, ci / dar Vasile a venit. Acest argument este discutabil, întrucât structurile

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
frecvent este cu cel mai apropiat conjunct: (128) Nu numai Steaua, ci și Rapid a pierdut pe "mâna" lui Bunică. (www.suceavasport.ro) Acordul la singular este singura posibilitate menționată de Gruiță (1981: 96) și în GALR (II: 366). Acordul verbului la plural, cu ambii conjuncți, este acceptabil, cel puțin într-un registru colocvial: (129) Nu numai președintele, ci și premierul au fost invitați la summit. Acordul cu ambii conjuncți nu este la fel de acceptabil în toate situațiile. În exemplele de mai

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
și tu citiți. l. ??Nu numai tu, ci și Maria citiți. m. ??Nu numai voi, ci și el citiți. n. ??Nu numai voi, ci și ei citiți. În exemplele în care termenii conjuncți au trăsături de persoană diferite, dacă persoana verbului include persoana celui mai apropiat conjunct, exemplul are un grad de acceptabilitate mai ridicat decât exemplul în care nu se întâmplă acest lucru. Contradicția dintre sensul cumulativ al grupării corelative nu numai..., ci și... și gradul de acceptabilitate foarte redus

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
termen conjunct (*limbile română și limbile franceză), ci apare prin cumularea referinței sintagmei coordonate (limba română și limba franceză > limbile română și franceză). Făcând o comparație cu domeniul verbal, constatăm că o distincție similară se poate face și aici. Unele verbe la plural implică două (sau mai multe) evenimente, pluralul apărând prin coordonarea argumentelor subiect: (185) Au luat cuvântul Ion și (apoi) Mircea. În (185), pluralul verbului nu se distribuie fiecărui conjunct (*Au luat cuvântul Ion și au luat cuvântul Micea

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
cu domeniul verbal, constatăm că o distincție similară se poate face și aici. Unele verbe la plural implică două (sau mai multe) evenimente, pluralul apărând prin coordonarea argumentelor subiect: (185) Au luat cuvântul Ion și (apoi) Mircea. În (185), pluralul verbului nu se distribuie fiecărui conjunct (*Au luat cuvântul Ion și au luat cuvântul Micea), ci apare prin cumularea sensului (A luat cuvântul Ion și a luat cuvântul Mircea). Prin urmare, acest tip de plural este cumulativ. Pluralul din propozițiile cu

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
venit în vizită. - sintagma coordonată nu poate avea lectură bireferențială d. o linie de pauză și un punct și virgulă - doi referenți Spre deosebire de română, în engleză sintagmele precum cea din (200) sunt posibile, cu lectură bireferențială. Astfel de sintagme impun verbului acord la plural, acordul verbului fiind de tip referențial: (200) a boy and girl (apud Holloway King și Dalrymple, 2004: 69) În română, exemplele cu lectură monoreferențială sunt ușor de format când nominalele coordonate sunt de același gen. Pentru referenți

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
nu poate avea lectură bireferențială d. o linie de pauză și un punct și virgulă - doi referenți Spre deosebire de română, în engleză sintagmele precum cea din (200) sunt posibile, cu lectură bireferențială. Astfel de sintagme impun verbului acord la plural, acordul verbului fiind de tip referențial: (200) a boy and girl (apud Holloway King și Dalrymple, 2004: 69) În română, exemplele cu lectură monoreferențială sunt ușor de format când nominalele coordonate sunt de același gen. Pentru referenți [+Animat], acest lucru este ușor

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
se acordă cu substantivele neutre au genul nespecificat. Există și alte contexte care arată că forma nespecificată pentru gen a adjectivelor este omonimă cu cea de masculin singular. Dacă în poziția subiectului se află un termen anominal (o propoziție, un verb la infinitiv), în poziția predicativă se folosește fie adverbul, fie adjectivul cu forma de masculin singular. Utilizarea adverbului este determinată de faptul că acesta nu are trăsături phi și nu trebuie să se acorde cu subiectul: (7) Să pleci mai

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
puțin unul dintre termenii coordonați este masculin. (ii) Dacă numai unul dintre conjuncți este [+Animat], acesta are prioritate la stabilirea acordului. (iii) Dacă toți conjuncții sunt [-Animat], sunt reguli detaliate de realizare a acordului, în funcție de genul, numărul și poziția față de verb a fiecărui conjunct. 3.1. Conjuncții au trăsătura [+Animat] Acordul în gen al conjuncților [+Animat] poate fi caracterizat ca semantic. Se poate spune că în română, în domeniul entităților animate, masculinul este genul mai puțin marcat, folosit atunci când entitățile implicate

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
ar putea avea și trăsătura interpretabilă de gen. 3.2. Conjuncții au trăsătura [-Animat] Conform regulilor gramaticale (vezi GA2, GALR, Avram, 2001), dacă ambii conjuncți sunt [-Animat] și au genuri diferite, acordul este influențat de numărul, genul și poziția față de verb a conjuncților. Aceste reguli sunt sintetizate în tabelul de mai jos (ținta este adjectivul în poziție predicativă): Tabelul I Controlor Țintă Observații Niciunul dintre conjuncți nu este de genul masculin (aici sunt incluse și sintagmele n.sg. + n.sg.) f.pl. Un conjunct

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
cu mai mult de 90%. Tabelul II Controlor Țintă (a) nici un conjunct nu este masculin 159 f.pl. (b) un conjunct este m.sg., celălalt este feminin sau neutru f.pl. Dacă termenul m.sg. este pe poziția a doua, deci mai apropiat de verb, sau dacă celălalt conjunct este neutru, foarte puțini subiecți au ales m.pl. (c) m.sg./pl. + m.sg. m.pl. > f.pl. (d) m.sg.+ m.pl. m.pl. (foarte puțin subiecți au ales f.pl.) (e) m.pl. + n.sg. f.pl. = m.pl. (f) m.pl. + f.sg. f.pl. > m.pl. (g) m.pl.

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
preferată forma nemarcată, după cum se poate vedea în tabelul IV de mai sus. Alți factori care favorizează acordul la plural sunt numărul plural al conjunctului de genul masculin (vezi tabelul II, punctele (e), (f), (g) și (h)) și apropierea față de verb a termenului de genul masculin (vezi tabelul III, punctele (j) vs. (e) și (g) vs. (d), iar în tabelul IV, punctele (c) vs. (b)). O posibilă explicație pentru avansarea trăsăturii termenului masculin când acesta este la plural este aceea că

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
m.pl.: masc. 37%, vs. f.pl. + m.pl.: masc. 20%), punctele (c) și (e) (m.pl. + n.sg.: masc. 45%, vs. m.pl. + n.pl.: masc. 8%), și punctele (d) și (f) (m.pl. + f.sg: masc. 20%, vs. m.pl. + f.pl., masc. 15%). Cu privire la factorul proximității față de verb, se poate observa că în uz acesta nu are o influență atât de mare cum reiese din regulile prezentate în gramatici. În acest sens, se pot compara în tabelul III punctele (j) vs. (e) și (g) vs. (d), cu o

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
se face formal, deci când nu avansează genul niciunuia dintre conjuncți; - regula III se referă la influența pe care o are faptul că unul dintre conjuncți este la plural; - regula IV, cea mai slabă, se referă la influența apropierii față de verb. În tabel sunt indicate cele patru reguli și forma pe care ar trebui să o avem conform acestor reguli. De exemplu, o sintagmă coordonată formată de tip [f.sg. + m.sg.] ar trebui să se acorde, conform regulii II, la feminin plural

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
stricat). 5) Haina și nasturele sunt .................. (cusut cu ață portocalie). 6) Pantalonul și cămașa trebuie................. (apretat). Capitolul 8. ESTE DUBLAREA CLITICĂ UN TIP DE ACORD? 1. Preliminarii Cliticele de dublare a complementului sunt analizate uneori ca mărci ale acordului dintre verb și complemente 163. Dublarea clitică (DC) are în comun cu acordul "tipic" (al verbului cu subiectul sau al adjectivului cu nominalul regent) faptul că un element ce nu este independent (cliticul), ci atașat verbului are aceleași trăsături phi (persoană, număr

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
trebuie................. (apretat). Capitolul 8. ESTE DUBLAREA CLITICĂ UN TIP DE ACORD? 1. Preliminarii Cliticele de dublare a complementului sunt analizate uneori ca mărci ale acordului dintre verb și complemente 163. Dublarea clitică (DC) are în comun cu acordul "tipic" (al verbului cu subiectul sau al adjectivului cu nominalul regent) faptul că un element ce nu este independent (cliticul), ci atașat verbului are aceleași trăsături phi (persoană, număr, uneori și gen) cu un argument nominal al verbului și exprimă, în complexul verbal

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
uneori ca mărci ale acordului dintre verb și complemente 163. Dublarea clitică (DC) are în comun cu acordul "tipic" (al verbului cu subiectul sau al adjectivului cu nominalul regent) faptul că un element ce nu este independent (cliticul), ci atașat verbului are aceleași trăsături phi (persoană, număr, uneori și gen) cu un argument nominal al verbului și exprimă, în complexul verbal, trăsăturile acestui nominal: (1) a. Copiii sunt cuminți. m.pl. pl. m.pl. b. Îi văd pe copii. m.pl. m.pl. c. Le-

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
comun cu acordul "tipic" (al verbului cu subiectul sau al adjectivului cu nominalul regent) faptul că un element ce nu este independent (cliticul), ci atașat verbului are aceleași trăsături phi (persoană, număr, uneori și gen) cu un argument nominal al verbului și exprimă, în complexul verbal, trăsăturile acestui nominal: (1) a. Copiii sunt cuminți. m.pl. pl. m.pl. b. Îi văd pe copii. m.pl. m.pl. c. Le- am spus copiilor. m.pl. m.pl. Se poate considera că acest clitic de dublare reprezintă o

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
complexul verbal, trăsăturile acestui nominal: (1) a. Copiii sunt cuminți. m.pl. pl. m.pl. b. Îi văd pe copii. m.pl. m.pl. c. Le- am spus copiilor. m.pl. m.pl. Se poate considera că acest clitic de dublare reprezintă o marcă a acordului verbului cu complementul (intern), așa cum desinențele de număr și persoană reprezintă mărcile acordului verbului cu subiectul (complementul extern). Pornind de la unele fenomene de acord din grupul verbal cum ar fi acordul participiului în unele limbi, ca italiana, franceza etc. (vezi Belletti

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
b. Îi văd pe copii. m.pl. m.pl. c. Le- am spus copiilor. m.pl. m.pl. Se poate considera că acest clitic de dublare reprezintă o marcă a acordului verbului cu complementul (intern), așa cum desinențele de număr și persoană reprezintă mărcile acordului verbului cu subiectul (complementul extern). Pornind de la unele fenomene de acord din grupul verbal cum ar fi acordul participiului în unele limbi, ca italiana, franceza etc. (vezi Belletti, 2003), s-a propus existența unei proiecții Acord în grupul verbal (vezi cap

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]